2,797 matches
-
ca și cum ar executa un menuet, pentru că o apropiere mai vijelioasă, s-ar putea asemăna cu încălcarea brutală a teritoriului personal și ar declanșa automat, dezvelirea caninilor. Mari, tăioși, sclipitori! Nici nu s-ar mai ajunge la tonurile acute ale certurilor aprige, ce zgârie timpanele vecinilor; un mârâit în surdină ar fi semnalul mai mult decât suficient, pentru a opri la timp orice acțiune neinspirată, care aidoma unei buturugi mici este totdeauna numai bună spre a răsturna, nu doar carul cel mare
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
spre cealaltă, ca într-un tangou. Iar viața lor părea animată acum, parcă dorind să trăiască o primă aventură. Mi-am imaginat atunci, că sunt de fapt un cuplu. Un cuplu ce nu a dorit să se despartă nici atunci când aprige încercări au năruit visele și viețile celor din jur. S-au prins mai strașnic cu rădăcinile lor firave de amintiri, de dorințe, de gânduri, și au rămas împreună, până ce vremea le-a albit părul. Acum, când roșul din asfințit se
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
Acasă > Poezie > Cântec > GOTTERDAMMERUNG Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului Stranie vară străbătuta de-aprige vuiri de vânturi, De furtuni amețitoare izvorâte din neant. Un fior subit trezește liniștea dintre pământuri, Înnecand în nori de ceață peisajul dezolant. Melancolici de-amintirea iernilor de mult apuse, Oamenii ca niște umbre, curg pe-aleile puștii. Zile lungi
GOTTERDAMMERUNG de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/363591_a_364920]
-
27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului E noapte de gheață ... un dor insidios mi se vâră în sufletul cuprins de candide trăiri. aștept să trimiți pe aripa nopții polare visuri uitate, gânduri de mărețe stele, să alungi din mine viforul aprig al durerii să simt clipa de dor, arzând în focul iubirii ... iubitul meu, cu dulci șoapte, acum te chem, să-mi potolești foamea nemărginită de tine, sărutul tău să-mi ardă tâmpla albită de vis, salvează-mi sufletul pierdut în
NOAPTE DE GHEAŢĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362275_a_363604]
-
vârful muntelui, Chiar în coasta soarelui. S-a oprit stejaru-n cale, Dincolo de munți, la poale, Pe o înverzită vale. Iar salcâmul, măi să fie ! Între-un deal și o câmpie, Lângă tufele de vie. Când furtuna se stârnește, Pe cine aprig izbește Și de moarte îl rănește ? Pe cel ce mai jos s-a pus ? Nuuu ! Pe-acela ce s-a dus De-a ajuns la stele, sus ! Referință Bibliografică: Salcâmul, stejarul și bradul / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
de care se temea Senatul roman. Hasim din Rekem, fiindcă așa se numea negustorul, plecase cu trei ani în urmă spre cetatea Azal, în Yemenul tămâiei și al smirnei, ajungând acolo și dându-se drept un negustor gonit chipurile de apriga concurență romană din Palestina și din împrejurimi, dar și de dusmanii care și-i făcuse acolo și care nu priviseră cu ochi buni creșterea averii sale. Fu primit cu bunăvoință de arabi pentru că triburile și șeicii din Arabia Felix îi
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NAIVĂ LIBERTATE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1376 din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Naivă libertate, ce aprig te doresc, Căci traversând în grabă timpul, semințele îmi cresc Iar rădăcinile-mi cuprind mult prea adânc făptura Făcându-mă să simt că-s una cu natura! Sclipirile solare vreau să le mai zăresc, Căci mă-mpresoară umbre, prea lesne
NAIVĂ LIBERTATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362396_a_363725]
-
ajungă, Aș fi făcut un mic popas, O clipă infinit de lungă. Eu am plecat, tu n-ai rămas Și clopotul bătea-ntr-o dungă. PÂRTII ALBE "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!" ( Mihai Eminescu ) Ne-am săturat de aprigele griuri, Ajunge cât ne-am înecat în ploaie. Decât împotmolirea în noroaie, Mai bine-ar fi pe sănii sau pe schiuri. Furtunile prea mult ne încovoaie Și ne alungă-n tristele pustiuri, Fără culori, desene sau crochiuri, Prea neagră e
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
aici un soi de mândrie ardelenească pentru faptul că autoarea a trăit pe acest sfânt meleag, atât de încercat în istorie, dar cumplit de frumos, mai ales în amintirile celor plecați. În Ardeal dorul e mai intens, iubirea e mai aprigă, toate lucrurile sunt așezate parcă altfel, cu alte rânduieli și pe alte temeiuri: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri/ Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni/ Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri,/ Pe-un
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
se înăsprește, ploaia amenință, furtuna domină. Sufletul e răvășit. Dar pentru că structura intimă este pozitivă, poeta așteaptă cu încredere raza de soare să încălzească din nou și cerul să se însenineze: „Plouă și cerul se scurge spre noi/ Mă biciue aprig rafale de vânt/ Alunec pe iarbă-n sărut de pământ/ Mi-e sufletul searbăd și ochii-mi sunt goi.// Rămân neclintită și-mi las fruntea lin/ Să-și spele tristețea în lacrimi de flori/ Culeg cu iubire și-așez subsiori
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
de revoltă socială răzbate din poemul „Sufletul nostru nu-i de răstignit” dar totul e de un bun simț proverbial, chiar atunci când mustră, poeta o face cu glas rugător și ponderat, cu delicatețea ce o caracterizează. Chiar și în vremuri aprige, sufletul găsește puterea de a se redresa, prin rugăciune, de a-și regăsi pacea și speranța, iar un firicel de iarbă îi poate din nou aduce surâsul pe buze: „Cu ce ne-a mai rămas fecund în noi/ Visăm mereu
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
sorb lumina din ochii tăi calmi, senină ni-i ziua și clipa ferice, visând un alt rai la umbră de cetini, covoare de iarbă și chipu-ți bălai; miroase a floare, a dorul de noi, trecând ca o boare prin aprige ploi, urcând către astre în lumile-albastre, străine de noi. luni, 2 iunie 2014 Referință Bibliografică: și vine iar vara, iubito / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1249, Anul IV, 02 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ŞI VINE IAR VARA, IUBITO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361070_a_362399]
-
se urni de lângă foc. Avea întâlnire cu Cel de Sus. Doar El putea, face o minune. Spera, sa nu-i dezamăgească in special pe copiii care iși doreau cu ardoare acea magie. În zori, Moșul a ieșit afară in gerul aprig al dimineții. A rămas înmărmurit, văzând mulțimea de spiriduși, elfi și zâne adunați conștiincios în curte. -Vai, dar ce-i cu voi? Niciodată nu ați fost toți prezenți în număr atât de mare! Până și Rudolph părea în formă de
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
fi trăit într-o lume a luminii și a zâmbetului, să fi avut puterea înălțării păsării spre înaltul celest și goana calului în șesul teluric sau saltul peste crestele munților al caprelor negre, care să mă facă nevăzut în căutările aprige ale destinului. M-aș fi pierdut într-o lume a ideilor scrise, a năzuințelor și a fricii de a trăda arta. Mi-am dorit un puțin material, cât să mă țină la masa unde mâinile mele, mânate de jocul ideilor
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
Ostași, treceți Prutul!”, col. Ion Muțiu, în fruntea Regimentului 4 Argeș pe care îl comanda a acționat cu bărbăție eliberând străvechiul pământ al Basarabiei lui Ștefan cel Mare, ajungând la finele anului 1941 la porțile Odessei, eliberând-o după lupte aprige în luna actombrie. Calitățile deosebite demonstrate pe câmpurile de bătaie în calitatea de comandant al regimentului a fost recunoscută de însuși mareșalul Ion Antonescu căruia, într-o vizită pe front, i s-a adresat cu apelativul și aprecierea de invidiat
COLONELUL ION MUŢIU, OMUL CARE A SERVIT ŢARA SUB PATRU COROANE REGALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360838_a_362167]
-
încă vreme de aproape un secol, cu tot umanismul Declarației Franceze, prevederile ei au permis instaurarea Terorii ale cărei urmări le cunoaștem și nu în ultimul rând, cu toata ratificarea mondială a Declarației ONU, în numele drepturilor omului s-au iscat aprige confruntări armate generatoare de atrocități, cum a fost cazul războiului din Kosovo( ). Ar fi greșit sa negăm orice influență creștina în privința amintitelor declarații, mai ales a celei americane însă mai trebuie să amintim și poziția Bisericii Romano-Catolice care considera Declarația
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
neamul și pământul românesc. Căci nicăieri nu se cere o mai amplă dezvoltare a conștiinței de iubire de țară și neam ca aici în Biharia, unde suntem îmbibați cu atâta străinism. Nicăieri ca aici nu se cere purtat o mai aprigă luptă pentru reintegrarea tuturor în albia românismului integral. Iată, acestea sunt câteva din acțiunile episcopului de pioasă amintire Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei, care a desfășurat o vastă și bogată activitate în vremuri de loc ușoare pentru Biserica și Neamul
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
-n sân În pungă de mătase Și-l pune soața de stăpân Pe toc de uși la case S-alunge farmece și vrăji. Și-l țin la piept și mirii Din firele-i să facă străji În contra învrăjbirii Și-a aprigelor răzbunări De muieruști spurcate Care la pat și sărutări Cam fost-au refuzate... Și-i leac, Năvalnicul, la răni Nu doar ce ard în suflet, Ci și beteșugitei cărni Oprind biet trup din umblet. Aduce spor, noroc și bani, Alungă
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NAVIGÂND PE MĂRI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului NAVIGÂND PE MĂRI... Gânduri navigând pe mări, Înfruntând aprige furtuni, Iluzorii țărmuri peste zări, Zburând neîncetat peste genuni. Ele pleacă din inima în clocot, Care se zbuciumă în a vieții luptă, Bătăile ei fac mai puțin zgomot, Atunci când amintirile-și ascultă. Bătrână trecută prin mulți ani, Rezistă prin magice
NAVIGÂND PE MĂRI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364244_a_365573]
-
sută de ani, întregește acea verigă lipsă de la care a pornit totul”. Scriitorul a fost încă de la început preocupat de situația omului simplu, primar, obligat să trăiască în condiții vitrege, să presteze o muncă brută și să ducă o luptă aprigă pentru supraviețuire cu dușmani de tot felul și nu de puține ori, chiar cu el însuși. Talentul de mare povestitor al autorului nu se dezminte nici în următoarea apariție literară intitulată în mod sugestiv „Păpușa de sticlă”. Scriitorul ne invită
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]
-
Măria Ta!... Măria Sa, înconjurat de turci, lovea din răsputeri cu paloșul și buzduganul. Voinicii încercară să se apropie de el, dar dușmanul mult mai numeros îl încolțise din toate părțile. Principele se văzu izolat, dar într-o năvală și mai aprigă continuă să lovească. Deodată, alături de el apăru ca din pământ un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucea în soare. Lovea în năvălitori cu o forță ieșită din comun. În același timp
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol, dar nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
calmă, poți să te apropii. În păduri, copacii crengile-și îndoaie, Brațe lungi, de ramuri, își apleacă plopii, Să-ți atingă fața, să-ți mângâie ochii, Când te văd iar tristă, singură-n odaie. S-a oprit de-o vreme, aprigă, furtuna Ploile-s departe, au plecat și ele. Iar se joacă toamna, tandră, ca nebuna Și-și descarcă-n ceruri coșul ei de stele. Îmi opresc din toate una, numai una, Călăuză-n noaptea gândurilor mele. LOTUȘI Când zorile timide-apar
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
îmi dictează eticheta Ca să omor originalul... 18.03.2007 Troiană (Homeric roundel) Azi cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Achil Peleianul, Când Hector în luptă-l ucise pe vărul Patroclu Și-l arseră grecii urcându-l pe lemne de soclu. Dar aprig omoară Achile pe Hector troianul Făcându-l pe Priam din rege și tată - un cioclu Ce plânge-n tăcere mânia ce-aprinse pe-Achil Peleianul. Și moare Achile. Și cade și Troia în anul În care intrat-a în luptă drept
CLONE CELEBRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368362_a_369691]
-
Îmi pare înserarea, cu degete de liră... O simfonie-nceată,-a speranțelor plăpânde, Înveșnicite-n umbre pe umeri grei de ceară Răzbate din vecernii cu icnet de osânde Și-ntunecimea-și varsă durerile pe-afară... În lacrimi simt bătaia cea aprigă și seacă A clopotelor sure pe turlele răbdării Când foșnitori, caișii, iubirii se apleacă Pe tâmpla-mi săgetată de pasărea uitării... TE-AM CĂUTAT ÎN VIS Te-am căutat în visul meu azi-noapte Tu hoinăreai prin spații insipide Și astre
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]