979 matches
-
-și exprime o ocultă și autoritară prezență. Tot așa, în ziua în care copiii noștri se aflau în avion în drum spre Canada, unde, atunci, își încercau un alt noroc în viață, am găsit, pe o alee, o frunză de arțar, emblema țării spre care călătoreau ei. Am luat frunza de arțar cu sentimentul unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în care copiii noștri se aflau în avion în drum spre Canada, unde, atunci, își încercau un alt noroc în viață, am găsit, pe o alee, o frunză de arțar, emblema țării spre care călătoreau ei. Am luat frunza de arțar cu sentimentul unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această frunză, ciudată telegramă. Acum, alături, voi așeza fotografia trimisă de Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un alt noroc în viață, am găsit, pe o alee, o frunză de arțar, emblema țării spre care călătoreau ei. Am luat frunza de arțar cu sentimentul unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această frunză, ciudată telegramă. Acum, alături, voi așeza fotografia trimisă de Victor. Nu pot comenta, rațional, ceea ce doar se simte... Metafizica pare a șopti, câteodată, la urechea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
parcă în dosul unei măști a durerii, T. se dezbară în texte de cu totul altă factură, care continuă linia simplității inițiale, în confesiuni lirice, cu tușe onirice și simbolice: „Și iată, uitarea se-ntoarce.../ De ceață, luntrea e grea. Arțarul roșu/ îmi arată o mierlă, sub cortul penelor,/ căzută în vis// De pe câmpia mea, nu mai arunc/ cu fluturi mari, acolo unde ești, să-mi afli/ frumusețea// Așa voi muri uitând Hesperara...” (Uitare). Poate cel mai bun volum de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
vopsele (mai cu seamă naturale). Folosea (cum numai ea știa taina) cojile de ceapă și de nuci verzi, încât de pe ouăle vopsite de ea, nu se lua nimic pe mâini. De cu toamnă își făcea colecții de frunze mici de arțar, de stejar, de pătrunjel, de țelină și le aplica pe ouă, ieșind modele de o rară frumusețe. Când veneam la ea se bucura mult și mă ruga să mai stau, căci singură, îi era tare urât. Mă întreba câte toate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Șerbănescu, directorul școlii, învățătorul Gheorghe Nastase și tatăl meu, secretarul (notarul) Silvestru Lavric, au trecut la treabă. Ei au considerat că natura trebuie sprijinită. Nu poți comanda naturii decât dacă îi dai ascultate" (Bacon). Au sortat puieții, de plop, de arțar și de tei și au stabilit ziua pentru sădit. În Costișa, prea erau multe locuri fără nici un pom, care așteptau întărituri! Pornind de la faptul că nimic nu e mai scump decât locul în care te-ai născut, fiecare zi de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Gh. Năstase nu s-a lăsat mai prejos și a făcut câteva fotografii. (O secvență stă la loc de cinste într-unul din albumele mele de familie). Au continuat acțiunea în altă săptămână, plantând diferiți puieți de tei și de arțar în jurul școlii și pe lângă primărie. Copiii au adus cu ei pe lângă unelte și tăblițe scrise cu numele lor, data și le-au atârnat în puietul preferat. Acțiunea s-a numit "Un elev, un pom". Deși eram într-o clasă mult
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe mine la această activitate, spunându mi că n-are ce să-mi strice. Mi-a pregătit și mie o tăbliță, am scris numele cu lac roșu și abia am așteptat să sădesc un puiet. Am ales un pui de arțar, care peste ani, s-a făcut un copac de o mare splendoare. De multe ori, venind în sat, am trecut și pe la arțarul "meu", încercând amintiri din anii de școală primară... Adesea m-am întrebat: Oare forța magică mă atrage
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
numele cu lac roșu și abia am așteptat să sădesc un puiet. Am ales un pui de arțar, care peste ani, s-a făcut un copac de o mare splendoare. De multe ori, venind în sat, am trecut și pe la arțarul "meu", încercând amintiri din anii de școală primară... Adesea m-am întrebat: Oare forța magică mă atrage ca un magnet, de locul în care îmi simt înfipte adânc rădăcinile?" Răspunsul mi-l dă Napoleon prin cuvintele sale: "Dragostea pentru pământul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce-și notează sârguincios spusele sale, care continuă astfel: Sake și Anotimpurile Fiecare anotimp are farmecul, culoarea și gustul specifice. Farmecul este dat de sărbătorile tradiționale, culoarea este reprezentată de gingașa floare de cireș-Primăvara; de peisajele exotice -Vara; Toamna, de arțarii în flăcări, iar Iarna, de crestele înzăpezite ale munților. Gustul este dat de ingredientele de sezon folosite la prepararea mâncărurilor, accentul punându-se pe specific și tradiție. Fructele de mare îndeosebi, dar și alte mâncăruri, pe lângă faptul că sunt hrănitoare
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ghidat pașii către parcurile și localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de ami arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
trăiesc în viitor...La ora 9:10 am coborât la micul dejun, unde mi-am ales, din varietatea mâncărurilor expuse, o bucățică de pește, un rondel de ceapă, iaurt, două chifle, două clătite japoneze peste care am turnat sirop de arțar, din abundență, un pahar de lapte, patru felii de ananas și, ca de obicei, o cafea fierbinte cu mult lapte. Cafeaua mi-o prepară Dragoș: un sfert de cană de cafea și trei sferturi lapte. Vremea înnourată mă trage la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Septembrie. Am găsit într-un colț un fel de stejar-răchită, american din nord, care crește extrem de repede și face un fruct ca o alună, ceva mai mic decât ghinda. În grădina aceasta se fac experiențe cu specii folositoare cum e arțarul balan ce crește repede și dă un lemn bun pentru instrumente muzicale. Florile lui sunt ca niște lalele roze alburii. Și sus și jos grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceste produse în mod deosebit este nevoie de puțină ingeniozitate. Pun pariu că au fost destui clienți care au pășit pragul magazinului în căutare de șervet pentru masă și s-au întors acasă cu o comodă nouă din lemn de arțar. Poți să improvizezi combinații inteligente stând pur și simplu lângă un articol și întrebându-te: oare cu ce s-ar mai asocia produsul acesta? În raionul cu vopsele s-ar putea face promovare pentru alte produse, cum ar fi uneltele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
dintre soliștii de frunte ai Operei Române din Iași, la edificarea căreia a contribuit din plin, basul George Popa a fost un artist de mare sensibilitate, înzestrat cu alese calități vocale și scenice. Născut la 23 aprilie 1920 în comuna Arțar, din județul Ialomița, a urmat școala primară în localitatea natală, după care a frecventat cursurile Liceului din Slobozia. În perioada 1944-1948 a fost student al Facultății de Istorie Geografie din București. După absolvirea facultății, a urmat, timp de 2 ani
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
dintr’o dată, masivă, a unei noi specii presupune, pentru a obține același efect, adică a păstrării echilibrului, un studiu complex privind ecologia acelei specii. Un prieten basarabean Îmi propunea, acum câteva săptămâni, o colaborare pentru a scăpa de alt copac, arțarul american, plantat masiv pe malul stâng al aceluiași Prut și care a așteptat doar modificarea regimului hidrografic al râului, consecutivă construirii barajului de la Stânca, pentru a invada zona, eliminând arborii autohtoni, stejarul, plopul, salcia. Într’adevăr, vin “americanii”, dar nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fi bine Înțeles. O substanță dată, să-i spunem de exemplu zahăr, se află În plan-te net diferite: cel mai mult În trestia de zahăr, mai puțin În sfecla de zahăr, și mai puțin Încă Într’un neam de arțar nord-american și chiar În porumb. Să revenim la ciupercile noastre, care pot excepta de la cele arătate, valabile pentru toate ființele. Nu există o specie net toxică ori net comestibilă; sunt destule care nu ucid, ci produc doar indispoziție. Cu alte
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
noi, oamenii, dar la fel de radical. Și aici e vorba de un invadator și cineva care Își apără teritoriul. Doar că războiul se poartă subteran, iar gloanțele sunt Înlocuite cu molecule. De protagonistul acestui război, invadatorul, am mai amintit mai demult: arțarul american, Acer negundo În pașaport, prezent de aproape un secol și pe la noi, la Început cu o slujbă modestă, de lizieră a pădurii, altfel spus de paznic. Nefericită inspirație, să pui lupul paznic la oi. Căci el a așteptat cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
făcut de domeniul trecutului obișnuitele inundații ce Întrețineau un nivel specific al pânzei freatice și o anume umiditate În luncă. Și așa, speciile locale de arbori, până atunci compatibile, au devenit dintr’o dată handicapate. Spre deosebire de speciile locale, stejar, plop, salcie, arțarul american are o putere de Înmulțire, ca viteză și volum, de-a dreptul prodigioasă. Și așa, a invadat toate spațiile libere: parcele defrișate ori poieni, mai ales că nu este nici pretențios, iar uscăciunea și solul greu Îi sunt chiar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
exista așa ceva? Nicidecum. Spuneam de altfel deunăzi că diversitatea entropică, de calități ale mediului, favorizează biodiversitatea, Viața găsind forme noi cu care să populeze și să exploateze orice loc; ceea ce este ostil uneia, poate fi numai bun alteia. Modest-modest acest arțar, dar compensează prin perfidie. Puneți de aici Încolo ghilimele acestui cuvânt; e doar o figură de stil, căci natura nu e și nici nu produce ceva perfid. În ce constă perfidia? În gloanțele pe care le folosește În lupta cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Împiedicați să se apropie, căci ei sunt semințe, apoi puieți, iar tineretul diferă ca preferințe de maturi, ca și cum ar fi specii străine. Dar speciile autohtone realizează modificarea pomenită Într’un singur sens, reductiv, diferind doar cantitativ una de alta. Perfidul arțar mai face ceva, anume, mai În depărtare, modifică solul Înspre oxidant, inhibând chiar arborii - aceia nu chiar atât de bătrâni - lângă care se aciuiază. E drept, arborii autohtoni se pot apăra, neutralizând mesajul chimic al arțarului, dar cu prea puțin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
una de alta. Perfidul arțar mai face ceva, anume, mai În depărtare, modifică solul Înspre oxidant, inhibând chiar arborii - aceia nu chiar atât de bătrâni - lângă care se aciuiază. E drept, arborii autohtoni se pot apăra, neutralizând mesajul chimic al arțarului, dar cu prea puțin succes. Plopul de pildă, e complet dezarmat, iar salcia doar cu puțin mai Înzestrată. Doar stejarul se poate opune eficient, având o putere reductivă pe care o poate compara doar cu nucul. Perfidia arțarului merge mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chimic al arțarului, dar cu prea puțin succes. Plopul de pildă, e complet dezarmat, iar salcia doar cu puțin mai Înzestrată. Doar stejarul se poate opune eficient, având o putere reductivă pe care o poate compara doar cu nucul. Perfidia arțarului merge mai departe. Oxidarea ce-o induce În sol e de natură să inhibe și heterotrofele solului, adică acele organisme care refac iarna fertilitatea solului, de care ar fi beneficiat autohtonii. Și totuși, arțarul nu se simte chiar În apele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poate compara doar cu nucul. Perfidia arțarului merge mai departe. Oxidarea ce-o induce În sol e de natură să inhibe și heterotrofele solului, adică acele organisme care refac iarna fertilitatea solului, de care ar fi beneficiat autohtonii. Și totuși, arțarul nu se simte chiar În apele lui. Datele experimentale culese În rezervație arată că el se simte totuși străin; dar aplică principiul: cea mai bună apărare e ofensiva. Acolo, În acea rezervație, arțarul și-a mai aflat un aliat În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care ar fi beneficiat autohtonii. Și totuși, arțarul nu se simte chiar În apele lui. Datele experimentale culese În rezervație arată că el se simte totuși străin; dar aplică principiul: cea mai bună apărare e ofensiva. Acolo, În acea rezervație, arțarul și-a mai aflat un aliat În opera sa distructivă și tot În urma favorizării de către om. Anume, o colonie de bâtlani care, rămași fără locurile tradiționale de cuibărit, distruse de aceeași amenajare hidrotehnică, au năvălit În pădure, oxidând solul prin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]