16,661 matches
-
nu am de-a face cu ocupația asta. Eu am fost portar de fotbal. La Steaua. La pitici. O treabă încurcată, fiindcă într-a cincea, când galeriile nu se înnebuneau după sex oral și nici după amorul cu mame (de arbitri, de jucători, de antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.), când se răgușea (și răgușeam) cântând „Trăiască România/ Trăiască tricolorul/ Trăiască și steliștii/ La fel ca Aldo Moro“ și „Vine, vine primăvara/ Se dărâmă clubul Steaua/ Iordănescu prin copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
998 de declarații de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atât. Adversarul nu exista, mai ales că echipele din B, în seria a II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am o mică infirmitate fizică. Mi se părea chiar că Îmi dă așa, un aer distins. Mi-ar fi plăcut să am și un bastonaș și niște ochelari de soare. Întotdeauna am avut o mare afecțiune pentru cuvintele panaș și arbitrul eleganței. Mi-ar fi plăcut chiar să-mi las un mic barbișon negru. O vreme, Jerry mi-a spus Șefule, apelativ după care nu mă prea Înnebuneam, după care a Încercat să-mi zică Gustav și Ben, și Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În fericirea «omului nou», etica responsabilității - baza filosofiei morale occidentale - a fost abrogată și înlocuită cu un nou cod moral, pseudoetica servilismului. Individul, rotița din marele mecanism stalinist, era absolvit de implicarea personală în faptele lui, iar partidul a devenit arbitrul suprem al binelui și adevărului. [...] Nimeni nu a surprins mai bine naufragiul moral al regimurilor de tip sovietic, decât acești critici marxiști, și totuși ei ezită să se angajeze la o clarificare definitivă a chestiunii marxiste;” În socialism, individul resimte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
săracilor;" Premisa primordială a democrației este că fiecare persoană are drepturi egale în fața legii și în mod egal are un cuvânt de spus în problemele politice. Omul și votul. Putem pe bună dreptate să privim spre piață ca spre un arbitru democratic al drepturilor și preferințelor, așa cum susțin economiștii liberali, numai în măsura în care drepturile de proprietate sunt distribuite în mod egal. Deși o piață poate asigura o distribuție eficientă, aproximativ egală, când 358 de miliardari se bucură de o avere netă, combinată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
resurselor bugetare. Politizarea instituțiilor statului s-a accentuat, PSD-ul devenind și mai clar un partid-stat, care modifică legile jocului democratic, când și după cum îi convine. El s-a transformat într-un mecanism care-i permite să fie concomitent și arbitru, și jucător. Va fi aproape imposibil ca în 2004, ascensiunea sa electorală spre cota de 50% din voturile exprimate să fie stopată.” În continuare, autorul de mai sus spune: „Conducerea PSD-ului știe prea bine că, în ciuda unui ritm de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
voleul lui Ciuleasa se opri în crampoanele lui. Se opri și se rupse, desigur, fără să mai atingă mingea, care zbură printre ei, nu mai conta unde. Vlădeanu auzi osul trosnind, văzu omul căzând fulgerat la pământ, îl văzu pe arbitru venind înspre el, văzu un cartonaș roșu pe care îl întâmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă care îl scoteau pe Ciuleasa de pe gazon. Se luă după ei, îmbrâncit de câțiva adversari, apărat de câțiva coechipieri. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în mijlocul unui cerc format din ființe vesele și triste, venite să asiste la execuția mea, față în față cu Alexandru Gheorghe, care era cât un munte, cât o mare, uriaș, de beton, de oțel inoxidabil. Când băiatul care făcea pe arbitrul zise „start“, m-am pomenit cu o palmă noduroasă peste față. Am făcut un pas în spate, destul de zadarnic, căci o altă palmă mi-a zguduit creierul. Moment în care am cedat nervos în fața unui Eu ascuns, nemaivăzut, nemaitrăit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
neîncrezătoare, uimite, șocate. Probabil că toți se așteptau ca Alexandru Gheorghe să se ridice și să măture orașul cu mine, dar eram hotărât să nu îi ofer o asemenea șansă. Am plasat un șut năprasnic în gâtul lui și, deși arbitrul intervenise, încercând să mă oprească, i-am tras o talpă în față, în plină față, simțind cum nasul i se rupe sub adidasul meu. A rămas pe jos, sângele îi curgea șiroaie din nas și gură, formând o alee lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
definitiv capăt luptei. Ce forțe ireale se născuseră în mine, de unde această izbucnire necunoscută de brutalitate, nu pot spune. Alexandru Gheorghe se ținea de cap și plângea ca un copil ce era și urla de durere. - Gata, a zis solemn arbitrul, iar eu am încuviințat din cap, mi-am luat ghiozdanul de lângă peretele de care era sprijinit și am plecat. În zilele următoare, colegii nu prea știau cum să se poarte cu mine, și eu nu știam cum să mă port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de când erai utecist cu acnee purulentă, se păruiesc postum, care-a fost mai iubită, caută motivele „gestului” tău, c-așa zic, „gestul”, de parcă ai fi făcut cu mâna la ia-mă nene s-ajungi la Ruginoasa sau i-ai arătat arbitrului la fotbal ce și cum, filozofia, impulsul... devii tragic, promisiune neîmplinită. Te compătimesc, se-apucă să-ți strângă articolașele în volum, mai dau numele tău și vreunui festival de nu știu ce sau vreunei tabere de creație. Dar dacă ai crăpat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se găsesc sub cerul liber. Acele eterne motive naturale ale naturii. Materii prime în starea lor cea mai primă. Nerafinate. Râuri neîmbunătățite. Munți prost întreținuți. Mizerie. Plante care cresc din mâl. Vreme. — Și dacă crezi într-adevăr că avem liber arbitru, știi că Dumnezeu nu ne poate controla cu adevărat, zice Seth. Mâinile lui Seth s-au desprins de pe volan și flutură în aer ca să sublinieze ideea. — Și fiindcă Dumnezeu nu ne poate controla, zice, Dumnezeu nu face decât să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îi tăia pofta de mâncare și-l făcea să spere ca Luana să se mute, împreună cu mama ei, undeva, cât mai aproape de Polul Nord. Ema era singura care scăpa de chin. Incapabilă să se îndoaie în vreun fel, se transforma în arbitrul competiției, unul atât de exigent pe cât de mare îi era neputința. La concursul fetelor, alături de Luana, mai participau două fetițe, surori, care locuiau peste drum. Copiii trăgeau banca metalică din fața ușii mătușii Vanda și-o înfigeau în mijlocul curții. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înfigeau în mijlocul curții. Asta era capra. Apoi, târâiau bara de bătut covoarele din magazie și aveau paralelele. Cum unchiul Dali făcea rost de orice, verișorii dispuneau de o bârnă nou-nouță. Covorul scos din sufragerie reprezenta solul. Gata! Putea începe concursul. Arbitrul se așeza la masă, cu o coală de hârtie în față, pe care își făcea notările. Participantele își alegeau câte un nume de gimnastă care să le reprezinte. Pentru numele Nadiei se ducea un adevărat război pe care, din pricina glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de energia și puterea lor. Unele "sărituri" eșuau, fetele se rostogoleau peste spătarul băncii și se adunau de jos zăpăcite, cu ochii scăldați în lacrimi. Ema le penaliza cu note usturătoare. Ea tăia în carne vie, la adăpostul mesei de arbitru. În final, epuizate și dezmembrate, fetele așteptau verdictul. Singura care n-ar fi trebuit să-și facă probleme era, firește, Doinița, învățată cu astfel de cascadorii, dar Luana nu-i lăsa nici o portiță de scăpare. Făcea așa un tărăboi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
turneul Teatrului Giulești. Ca atașat olimpic, a acționat cu tenacitate împotriva multiplelor tendințe de manipulare a performanțelor olimpice românești, inclusiv a propunerilor de "repartizare administrativă a medaliilor olimpice între sportivii sovietici și ai țărilor socialiste". A fost direct implicat, alături de arbitrul român Simionescu, în protestele față de nedreptățile manipulate de organizatori împotriva celebrei gimnaste Nadia Comăneci. Ca atașat de presă, a reușit performanța de a convinge partenerii de la Moscova și de a realiza consacrarea unui întreg număr din revista lunară "Lumea Copiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
pare că și-au întâlnit jumătatea. Aceștia sunt oamenii-albatroși. Ea nici măcar nu-i invidia, sau nu credea că acești oameni sunt speciali. Erau doar dintre cei care au avut o șansă. Sau, poate, dimpotrivă, au fost deprivați de șansa liberului arbitru, de-a se căuta și descoperi pe sine, de-a se mișca liber de la o decepție la alta. Oamenii nu vor putea fi ca albatroșii "danzantes", ei nu dansează de fiecare dată cu aceeași voluptate a începutului! Țestoasele. Lonely George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vizita ta la "Casa" nu va fi dintre cele înscrise în stele, îți vei întâlni aici liniștea, calmul și echilibrul spiritual care îți va fi lipsit înaintea acestei călătorii. Și aici, ca în oricare alt colț al lumii, funcționează liberul arbitru; poate ai sosit într-un moment în care nu erai pregătit, sau n-ai fost la maximul tău de potențial spiritual, sau poate că entitățile ce-au operat în ziua în care te-ai înfățișat tu în fața lui Joao nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aici, cam la fel, în ambele locuri. La fel și Iisus. Dacă erau asemenea Lui, nu cumva nu erau jucării, ci parte a Fiului? Și atunci ele au fost inventate pentru un joc din care ieșiseră. Aveau destin. Și liber arbitru. Înfumurarea lor le detașă pe femei de jocul ca joc, refuzând credința în el. Odată cu dispariția crezului în seriozitatea jocului, dispărea copilăria însăși. Și căluțul-balon, și balonul-buburuză simțiră trădarea și hotărâră, independent, să se răzbune. Dacă au făcut ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
distrugere, de la primul plânset, știindu-se că nu copilul și-alege meseria, ci părintele, nu plodul e premiant, ci mama, nu tânărul are viitor, ci părinții, sublima lor dictatură topindu-se în marioneta educată spre a fi marionetă cu liber arbitru: lungimea sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică superioară, dar și cu o imensă forță atomică, un potențial neindicat spre folosință niciunei părți beligerante, dascălii fiind o sectă aparte, un hibrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bun, cu gafa ta de elev începător. Fulgerele au speriat pe magistrul de fizică și pe asistenții săi, profesori tot de fizică, invitați din alte licee ale LUMII. S-au adunat și au început să dea cu banul, ca să hotărască arbitrul continuitatea examinării sau întreruperea ei. Și, încet-încet, profesoarele au încins un barbut pe cinste, atrăgând în joc și pe profesori, finalizat cu pedepse, după cum aveau să ne transmită observatorii din băncile apropiate. Pe noi nu ne privea numărul din ce în ce mai rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
una ca asta dacă ar mai fi fost în viață. Cui crezi că i-ar putea trece prin cap să ne urmărească chiar în timpul unui meci de fotbal? își aduce aminte ideea Bătrînului. Ne pierdem în mulțime și imediat ce fluieră arbitrul ne facem nevăzuți. La Hotel Nord sînt ca la mine acasă, i-a suflat atunci. Cine și-ar fi imaginat că obișnuia să frecventeze localuri luxoase, că pe lîngă asta avea o cultură generală foarte bine pusă la punct, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rău. Nu vă spun eu? se însuflețește Sena, n-ați văzut ultima finală de Cupa României? — Nu sînt microbist, zice domnul Președinte, am auzit doar niște zvonuri. — Păcat, pentru că nici nu știți ce ați pierdut, spune Sena. — Au fost cumpărați arbitrii? își dă domnul Președinte cu presupusul. Asta n-ar mai trebui să mire pe nimeni, i se pare. — Vedeți? Tocmai de asta ziceam că ați pierdut evenimentul cel mai important din istoria fotbalului românesc, spune Sena. Pe lîngă meciul ăsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar mai trebui să mire pe nimeni, i se pare. — Vedeți? Tocmai de asta ziceam că ați pierdut evenimentul cel mai important din istoria fotbalului românesc, spune Sena. Pe lîngă meciul ăsta, finala de la Sevilla a fost o nimica-toată. Iar arbitrii au fost corecți. — Eu nu prea înțeleg mizele astea, recunoaște domnul Președinte. — O să vă explic eu, spune Sena încercînd să rămînă la fel de concentrat la trafic. Nu știu ce urmărești, îi răspunde domnul Președinte. Sportul ăsta e bun numai să adune prostimea la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
primul fluier pînă cînd Ceaușeii au abandonat lupta și au părăsit terenul înainte să se termine timpul regulamentar, spune Sena. — Cît era scorul? întreabă domnul Președinte. — Egal, spune Sena. Fluierașul era lac de apă. N am mai văzut niciodată un arbitru să urmărească așa fiecare fază. Asta i-a exasperat pe Ceaușei, că a validat golul Milițienilor cu doar cîteva minute înainte de final, că n-a avut curaj să treacă peste decizia tușierului, care a rămas cu fanionul jos. — Nici unii nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]