1,584 matches
-
vaci slabe (1984) și în Foamea de adevăr (1987) sunt reunite pamfletele scrise pentru Europa Liberă. SCRIERI: Palatul primăverii, București, 1961; Jurnal de bord, București, 1963; Alarmă la Colțul viu, București, 1964; Anul întâi, București, 1965; Prin fereastră-zarea-albastră, București, 1966; Arca lui Noe, București, 1968; A Tale That Goes Up to Five. A Programme in the „Hop-O’-My- Thumb” Series at Radio, București, 1968; Comoara lui Dromichet, București, 1970; Capcana, București, 1971; Împăratul Nimeni, București, 1972; Efectivul rămâne complet, București
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
Om și Dumnezeu în opera eminesciană, Videle, 2001; Măreția viciilor ascunse, Videle, 2001; Parteneriate educaționale comunitare. Itinerar italian, Videle, 2001; Caragiale și „eternul feminin”, Videle, 2002; O filieră educațională neolatină. În Dublin, Videle, 2003; Romanul adolescentului clarvăzător, Videle, 2003. Antologii: Arca îmblânzitorilor de fantasme, Videle, 2000 (în colaborare). Repere bibliografice: Ion Bogdan Lefter, Vitrina „Contrapunct”, CNP, 1992, 7; Traian T. Coșovei, Reverii sinucigașe, CNT, 1992, 8; Geo Constantinescu, Cronica sentimentală, „Azi. Pagini culturale”, 1993, 299; Cristea, Teleorman, 397-398; Adrian Bucurescu, O
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
numeroase distanțări, luări de atitudine față de opiniile critice inerțial încetățenite și față de perspectivele anchilozante. Punctele de rezistență sunt eseul titular și cel intitulat Momentul actual al criticii. Acesta din urmă tratează problema reconsiderării statutului criticii, în timp ce primul - care pornește de la Arca lui Noe, eseul lui Nicolae Manolescu - reprezintă o încercare de (re)definire a romanescului. În acest scop, M.C. scotocește cu răbdare prin bibliografia problemei, constatând fie relativismul definițiilor, fie tendința generalizărilor forțate. Paradigma pentru care optează are în centru conceptul
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
dintre viață și modelul cărții la tălmăcirea cu instrumente parodice și în sfârșit la coincidența vieții cu cartea, pe care o reproduce ad litteram. O secțiune aparte a criticii lui M. o configurează două sinteze trădând un anumit apetit teoretic: Arca lui Noe (I-III, 1980-1983) și Despre poezie (1987). Ambele se plasează la limita dintre tipologia formală și proiecția istorică. Așa cum o definește criticul, poezia debordează limitele limbajului și, într-un sens particular, le contrazice, iar poeticul nu este decât
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
impuritate reziduală, rezistând tenace tentativelor reducționiste ale poeților. Volumul Despre poezie include o fenomenologie a liricii românești moderne, reluând (din Teme, volumul VI) ipotezele privitoare la raportul tipologic modernism-avangardism-postmodernism, care au alimentat o polemică de durată cu Marin Mincu. În Arca lui Noe criticul își organizează obiectul - romanul românesc - în funcție de o grilă selectivă: raportul dintre narator și personajele sale. Vedeta universului fictiv este de fapt naratorul: autorii și personajele lor îl interesează pe critic doar în măsura în care își trec unul altuia dreptul
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
întredeschisă, București, 1986, vol. VII: Desenul din covor, București, 1988; Prelegeri de literatură română comtemporană. Autori și opere. 1944-1974 (în colaborare cu Dumitru Micu), București, 1974; Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, București, 1976; Sadoveanu sau Utopia cărții, București, 1976; Arca lui Noe, I-III, București, 1980-1983; Despre poezie, București, 1987; Istoria critică a literaturii române, I, București, 1990; Dreptul la normalitate. Discursul politic și realitatea, București, 1991; Cărțile au suflet, Iași, 1995; Arhivele Paradisului. Un dialog cu Mircea Mihăieș, Timișoara
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Iorgulescu, Un mare uitat: Radu Ionescu, RL, 1974, 27; Ileana Verzea, Byron și byronismul în literatura română, București, 1977, 151-154; Dicț. lit. 1900, 452-453; Scarlat, Ist. poeziei, I, 401-402; Dumitru Bălăeț, Radu Ionescu - un fiu al fantasiei, București, 1985; Manolescu, Arca, I, 77-81; Anton Cosma, Primul metaroman românesc, VTRA, 1987, 6; Dicț. esențial, 399-401; Ioana Drăgan, Romanul popular în România, Cluj-Napoca, 2001, 157-171; Dicț. analitic, IV, 470-471. D.M.
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
Arcadia, 122-126; Drăgan, Lecturi, 179-285; Ciopraga, Ulysse, 240-255; Micu, Lecturi, 67-71; Protopopescu, Romanul, 243-256; Ungheanu, Lecturi, 43-56; George, Sfârșitul, II, 178-183; Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979, 123-128; Dobrescu, Foiletoane, I, 13-27; Papahagi, Eros, 28-45; Șerban, Ispita, 54-58; Manolescu, Arca, II, 131-160; Mihai Dinu Gheorghiu, Ibrăileanu. Romanul criticului, București, 1981; Vartic, Modelul, 96-132; Simuț, Diferența, 23-39; Lenuța Drăgan, Dorina Mercheș, G. Ibrăileanu (1871-1936). Biobibliografie, pref. Mihai Bordeianu, Iași, 1982; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 25-60; Țeposu, Viața, 74-89; Holban, Proza, 179-304; Manolescu, Teme
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
ruptă cu mama mea! — Mama ta? răspunde tata nedumerit, Înșfăcînd pozele printate din mîna ei. Ce-ai, femeie, ai orbul găinilor? — Becky, ți-am tricotat cîteva lucrușoare pentru bebeluș, Îndrăznește Janice timidă. Niște pulovărașe pentru zi... un fulărel... un set Arca lui Noe... Am făcut cîte trei din fiecare animăluț, ca să nu fie nici o problemă dacă se pierde vreunul. — Vai, Janice, ce drăguț din partea ta! spun mișcată. Nici o problemă, scumpo! Mă știi că-mi place mult să tricotez. Firește, Întotdeauna am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
adus în discuție, literatura lui G. Călinescu, pare oarecum neașteptat, având în vedere deosebirile frapante dintre temperamentele și stilurile celor doi scriitori. Volumul Ipostaze lirice și narative (1999) se află sub semnul declarat al opiniilor exprimate de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Dacă unele studii, precum cele despre polonezii Czeslaw Milosz și Wislawa Szymborska ori despre bulgarii A. Konstantinov și E. Stanev, completează tabloul răspândirii literaturilor slave în spațiul românesc, cele mai multe comentarii pun în lumină caracterele „corintice” ale lucrărilor unor
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
preferați, prazul, opinca, apoi sărbătorile, 24 ianuarie, 1 decembrie, 23 august... Sanda Cordoș: Ar fi interesant să iei câte una din fiecare... Ovidiu Pecican: Bine, vă voi da câteva exemple, care au apărut, În serial, În revista arădeană de cultură Arca. Bulă Nașterea lui Bulă s-a produs pe nesimțite, În timpul dictaturii ultimului lider comunist al României. De aceea ea poate fi considerată un răspuns popular la aceasta. Situația fiind una limită, și răspunsul a fost pe măsură. Așa Încât adeseori Bulă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ș.a. F. și-a găsit, probabil, vocația în literatura SF și a ilustrat-o mai mult decât onorabil. O iubire din anul 41 042 e mai degrabă compunerea unui confecționer experimentat decât un roman viabil. În anul 41 042, o „Arcă a lui Noe”, navă cosmică uriașă trimisă în spațiu cam prin anul 9000, regăsește Pământul, mutat între timp pe alt amplasament și devenit un fel de muzeu istoric al unei umanități care se extinsese pe numeroase planete. Faptele sunt narate
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
de didascalii, probabil în maniera lui Prudențiu din Dittocheon. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament care sunt puse în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa și Petru care, în povestirea din Faptele Apostolilor, are viziunea tuturor animalelor etc.), Elpidius nu trebuie disprețuit ca poet pentru că prețiozitatea sa, fără îndoială artificioasă, nu ne împiedică să-l considerăm un scriitor doct; a fost observată la el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trebuie să înceapă slujba de noapte în funcție de mișcarea stelelor: Grigorie folosește prilejul pentru a descrie cele șapte minuni ale lumii create de Dumnezeu (între care Etna și anumite izvoare calde de lângă Grenoble) și cele șapte minuni făcute de mâna omului (Arca lui Noe, zidurile Babilonului, Templul lui Solomon etc.). Ne-au rămas doar fragmente dintr-un Comentariu la Psalmi. Ar fi tradus în latină, spune el, Patimile celor șapte adormiți din Efes. Dar acum această povestire hagiografică există în greacă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
George, Sfârșitul, II, 198-207; Al. Husar, Întoarcerea la literatură, Iași, 1978, 109-118; Micu, Lecturi, 104-112; Aurel Sasu, Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, București, 1978; Ornea, Tradiționalism, 521-536; Puia Florica Rebreanu, Pământul bătătorit de părintele meu, pref. Al. Piru, București, 1980; Manolescu, Arca, I, 158-196; Sângeorzan, Conversații, 127-136; Piru, Ist. lit., 301-307; Elena Dragoș, Structuri narative la Liviu Rebreanu, București, 1981; Ion Apetroaie, Orfeu și Aristarc, Iași, 1982, 169-187; Iorgulescu, Ceara, 86-90; Simuț, Diferența, 75-86; Crețu, Constructori, 30-90; Săndulescu, Portrete, 244-259; Elena Stan
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
the World În a Man-of-War, ne vorbește despre exuberanța și zelul pe care americanii le-au simțit, știindu-se un popor ales, destinat pentru lucruri mărețe. El scrie: Noi, americanii, suntem un popor ales, distinct - Israelul timpului nostru, noi purtăm arca libertăților lumii. Cu 70 de ani În urmă, am scăpat din sclavie și, În afară de primul drept din naștere - am Îmbrățișat un continent al Pământului -, Domnul ne-a dat nouă, ca moștenire viitoare, vastele domenii ale păgânilor politici, care vor veni
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În urmă, am scăpat din sclavie și, În afară de primul drept din naștere - am Îmbrățișat un continent al Pământului -, Domnul ne-a dat nouă, ca moștenire viitoare, vastele domenii ale păgânilor politici, care vor veni și se vor așeza În umbra arcei noastre, fără vărsare de sânge. Dumnezeu a predestinat, iar omenirea așteaptă mult de la rasa noastră, simțim lucruri mărețe În sufletele noastre.7 Mulți americani continuă să se vadă drept popor ales, iar America - drept pământul promis. Ei cred că America
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
realității istorice ideile, simbolurile, miturile în stare să dea lumii dacă nu armonie, cel puțin coerență, dacă nu veșnicie, măcar un sens - „să sugereze saltul omului într-un ev, să se înalțe până la mit”. Așa, tânărul burghez din Citadela sfărâmată - „arcă a lui Noe eșuată” -, trezit de revoluție la realitatea vieții, încearcă să se facă util prin cunoștințele lui muzicale, prilejuind altui personaj din piesă evocarea miticilor Orfeu și Acteon, ca sugestie a incompatibilității dintre clasele sociale, purtând amprenta sociologismului anilor
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
încercate ca urmare a acestei interdicții. 4. La paralimbaj vom propune un exercițiu adaptat după Ken Cooper; pentru a evidenția importanța paralimbajului asupra comunicării, citiți unor prieteni următoarea frază: „Câte animale din fiecare specie a luat Moise cu el în arcă?” (se știe că acela care a construit arca a fost Noe, și nu Moise, însă se poate observa că, dacă ne folosim de un element de paralimbaj - creștem volumul vocii - atunci când citim cuvintele subliniate cu italice, prietenii cărora le citim
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
paralimbaj vom propune un exercițiu adaptat după Ken Cooper; pentru a evidenția importanța paralimbajului asupra comunicării, citiți unor prieteni următoarea frază: „Câte animale din fiecare specie a luat Moise cu el în arcă?” (se știe că acela care a construit arca a fost Noe, și nu Moise, însă se poate observa că, dacă ne folosim de un element de paralimbaj - creștem volumul vocii - atunci când citim cuvintele subliniate cu italice, prietenii cărora le citim textul vor fi înclinați să răspundă „câte două
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a profesat avocatura, preferând o slujbă modestă, de funcționar în Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale. Mutat în 1935 la Craiova (fusese numit inspector-șef al PTT), va contribui la editarea revistei „Condeiul” (1938-1942). În 1937 îi apăruse o carte de poeme, Arca lui Noe, distinsă cu Premiul Fundației pentru Literatură și Artă, acordat în același an și lui Emil Botta, pentru volumul Întunecatul April. Continuă, la intervale mari, să publice versuri și traduceri (poeme din Paul Verlaine, R. M. Rilke, Paul Valéry
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
S. se distinge prin pasiunea cu care a urmat, în poezie, „aproape de sine”, dar reducând totul la esențe, drumul către sunetul pur, evocator al unei „necesare Lipse”: hieratica ordine spirituală. El poate fi considerat, în fapt, autorul unei singure cărți, Arca lui Noe, un volum concentrat și original prin aliajul de intelectualizare și arhetipal, tendințe mai dificil convergente. Aici o reală „putere de ideație” și imaginea rară coexistă cu legenda și mitul. Poetul, el însuși un singuratic - chiar dacă, în 1923, în cadrul
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
lumea-I cum a fost nainte de-a o face.)/ Din inima-I, de soare, o rază își desface/ Și Noe-atunci visează măsurile precise” (Ars poetica). Visul vieții mântuite prin puritate, pe modelul paradigmei simbolice, mitic-arhetipale a lui Noe, figura arcei, „în întreaga-i neștirbire”, vas al Graalului, ori aspirația (și abordarea) de tip spiritual și ascensional nu sunt noutăți în poezie, ele suprapunându-se unor imemoriale patterns, activate, la noi, succesiv, de Ion Heliade-Rădulescu, Al. Macedonski, Ion Barbu, iar mai
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar: perechile de animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu se cunosc, evocate în poemul Spațiu viu („Mă naște/ Lumina ochiului care cunoaște. Mă dezmiardă/ Mai mult ochii care-au să mă piardă”), adeveresc ruptura dintre intellectus
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
pe ape./ Frunză necăzută-n toamnă! Trunchiu-adânc, fără grămezi/ Verzi, de inimi, la picioare, sângerii. În loc de pleoape,/ Două, numai, niciodată veștejind. Ca să nu vezi,/ Veșnic, Lumea, Ți-ajutară. Una ți-ai pierdut-o. Poate / Porumbelul s-o aducă ...” (Viața din arcă). Rarele recăderi în discursivitatea întâlnită în primele meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către idee („aridele poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]