677 matches
-
în climat foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau continental. Trufele cresc preponderent în pădure, în sol, sub straturi groase de frunze moarte, la o adâncime cuprinsă între 5-40 cm, dar pot fi găsite și până la 50 cm adâncime. Preferă solurile argiloase și calcaroase, în general în pantă, de tip neutru sau alcalin cu stratul gros de humus, unde sunt puține plante de adâncime, iar copacii se găsesc la distanță unul față de celălalt. Într-o ierarhie a importanței arborilor gazdă, cei mai
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
majore de cca 3 - 4 km este strangulată și redusă la cca 400 m prin recifuri calcaroase care practic constituie un baraj natural. Geologia sectorului în care este situat lacul de acumulare este destul de uniformă, formată din depuneri de prafuri argiloase cu nisipuri și pietrișuri sub care se găsesc argile și calcare sarmatice. Grindul recifal din amplasamentul uvrajelor principale este constituit din calcare cochilifere, relativ dure. Suprațata bazinului hidrografic a râului Prut în secțiunea Stînca-Costești este de cca 12.000 km²
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
etanșare, drenaj și consolidare a frontului de retenție; - consolidări de mal, lucrări anexe, amenajări. - Cu o înălțime maxima de 47 m și o lungime de 740 m, barajul principal este realizat cu pământuri din lunca Prutului: partea centrală din nisip argilos, prismele amonte si aval din balast, iar ecranul înclinat, fundat pe stânca, din argile prăfoase. Ecranul înclinat are la bază o galerie de injecții. S-a ales soluția cu ecran înclinat, care prezintă avantajul unei mai bune și mai economice
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
din argile prăfoase. Ecranul înclinat are la bază o galerie de injecții. S-a ales soluția cu ecran înclinat, care prezintă avantajul unei mai bune și mai economice etanșări a fundației, precum și a executării independente a corpului central din nisipuri argiloase și a zonelor laterale din balast. Corpul barajului include batardoul amonte. Protectia taluzului amonte s-a executat din dale de beton armat turnate pe loc. - Pentru evacuarea viiturilor cu asigurare de peste 1% (2.940 m³/sec) s-a prevăzut un
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
în stâncă. - Pe versantul stâng zona unei vechi cariere de calcar a fost închisă cu un baraj de pământ de 140 m lungime și o înalțime maximă de 33 m cu nucleu central de argilă și prisme laterale de nisipuri argiloase și balast. Protecția taluzului amonte s-a executat din dale de beton armat turnate pe loc. - În vederea împiedicării pierderilor de apă prin frontul de retenție s-a prevăzut realizarea unui voal de etanșare la baza barajului principal și în grindurile
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 8 ha.. Aria naturală reprezintă o zonă deluroasă ("Dealul Bulgăresc", "Dealul Bujoarele") ce adăpostește resturi de faună fosilă (crustacee, corali, moluște) atribuite perioadei geologice a devonianului, depozitate în stratele de șisturi argiloase, gresii și cuarțite .
Locul fosilifer Dealul Bujoarele () [Corola-website/Science/328921_a_330250]
-
specială avifaunistică - "Depresiunea și Munții Giurgeului"; sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România. Aria naturală dispune de patru tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: "Pajiști de altitudine joasă, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase, Mlaștini alcaline" și "Turbarii cu vegetație forestieră". La baza instituirii rezervației naturale se află două mamifere: liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); și doi amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"); specii
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
nivel topografic mai scăzut. Filtru: Prin încărcare artificială, un acvifer poate filtra și purifica apa injectată încărcată cu impurități. Astfel filtrarea va consta din reținerea suspensiilor, reacții chimice - adsorbție și schimburi ionice la suprafața materiei solide, în special în solurile argiloase, amestecul apei poluate injectate cu apa din acvifer. Controlul curgerii de bază: se poate realiza în izvoare și râuri, prin controlul nivelului apei în acviferele care le alimentează.
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale: vârfuri stâncoase
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
ușor și începe să urce până în Vârful Toaca (896,9m) de asemenea un nod hidrografic reprezentativ pentru Subcarpații Argeșului. Partea nordică a interfluviului până sub masivul Strunga (1167m) este constituită din conglomerate de Călimănești iar în partea sudică apar șisturile argiloase, nisipurile și gresiile cu intercalații de gipsuri ce au permis formarea unui relief pseudocarstic cu doline, grote și cuvete lacustre. Interfluviul Râul-Doamnei - Bratia este separat în interfluviul dintre Râușor și Rîul-Doamnei și interfluviul Râușor - Bratia. Acest interfluviu, Râu-Doamnei - Bratia, este
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cinci kilometri până la Groapa Oii, de unde începe să coboare uniform până sub Dealul Perilor. Caracterul de interferență carpato-subcarpatică a regiunii cuprinse între Dâmbovița și Argeșel este dat de mozaicul litologic în care întâlnim depozite oligocene de marne, argile și șisturi argiloase ce dau forme cu pante domoale, depozite cretacice de conglomerate calcaroase și gresii spre valea Dâmboviței, oligocene la Suslănești și Boteni și eocene la Lăicăi-Oncești. Versantul dinspre Argeșel are o pantă prelungă și uniformă până la nivelul de 800m de unde începe
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
loc sau se deplasează extrem de puțin, creând îngrămădiri ce acoperă complet rocă de bază. Pavajul nival rezultă din dispunerea gelifractelor de tipul lespezilor cu una din fete pe suprafața stratului de sol. Movilele înierbate (marghile) sunt formate din material fin, argilos și nisipos, înierbat; au dimensiuni de 1 m; rezultă prin procese de inghet-dezghet și biochimice; după 3-5 ani atingând dimensiuni de echilibru maxim se sparg, mușuroiul trecând în faza de degradare. Hidrolacoliții numiți și pingo în N Canadei, bulguniaki în
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
ulterior cu apa păraielor ce coboară de pe versanții din apropiere. În arealul rezervației pe lângă Lacul Ursu, sunt incluse și: Lacul Aluniș, Lacul Paraschiva, Lacul Mierlei, Lacul Roșu și Lacul Verde. Masivul de sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă o gamă arboricolă diversă; cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), frasin ("Fraxinus excelsior"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus sylvestris"), jugastru ("Acer campestre
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
mezotrofe cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoëto-Nanojuncetea", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis", "Sanguisorba officinalis"), Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Galerii ripariene și tufărișuri ("Nerio-Tamaricetea" și "Securinegion tinctoriae"), Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"), Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 15 ha. Aria protejată (inclusă în situl de importanță comunitară "Munții Trascăului") reprezintă o zonă având la intrare două coloane (stânci) înalte din calcare cenușii (constituite din conglomerate, șisturi argiloase și gresii atribuite cretacicului superior) chei cu pereți abrubți (la bază cărora se află depozite de grohotișuri) acoperiți cu vegetație alcătuită din plante calcifile și xerofile. Flora arboricolă este alcătuită în cea mai mare parte din specii de fag ("Fagus
Cheile Caprei () [Corola-website/Science/325563_a_326892]
-
trece prin sat, ca și șoseaua principală ce leagă Plevna de Ruse, Nikopol și Pordim. Cel mai înalt punct al Câmpiei Dunării din Bulgaria, "Sredni vrăh" (în , „Vârful de Mijloc”; 304 m) se află la est de sat. Solul este argilos, dar potrivit și agriculturii. Zona este bogată în calcar și în mai multe locuri se află cariere de piatră. La recensământul din 2011, populația satului Grivița era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate. Culmea Ivănețu orientată nord-est sud-vest, se află la sud de Basca RozileI și se menține la circa 1000 m. Câteva vârfuri mai importante formate din gresie depășesc această valoare (Ivănețu 1191 m
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Aria naturală inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița, reprezintă o cavernă (peșteră) în versantul drept al "Cheilor Mânzului" din Munții Căpățânii, alcătuită dintr-o galerie ascendentă la intrare, săracă în forme concreționare, cu depozite clastice acoperite cu un strat de praf argilos; cu faună constituită din specii de miriapode și chilopode.
Peștera Arnăuților () [Corola-website/Science/326333_a_327662]
-
pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Locul cunoscut de ieșeni sub numele de Râpa Galbenă este o zonă cu o importantă diferență de nivel situată la poalele delului Copou. Terenul zonei este argilos, fiind străbătut de numeroase izvoare subterane care coboră de pe Copou în drumul lor spre șesul Bahluiului. Mult timp în această zonă au existat exploatări de argilă pentru construcții sau olărit, argila extrasă aici fiind folosită la doar câteva sute de
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
gazde (roca ce conține gazul). Denumirea improprie provine din faptul ca în literatura de specialitate în limba română nu s-a stabilit o echivalență (la nivel de vocabular) între rocile provenite prin acțiunea metamorfică incrementală asupra sedimentelor bogate în minerale argiloase. Echivalentul rocii metamorfice ce conține gazul este shale (lb. engleza) de unde provine și denumirea de shale oil. Nivelul de metamorfism (exprimat în termeni de temperatură și presiune) atins în rocile șistoase determina migrarea gazului (orice ar fi natura acestuia) și
Gaz de șist () [Corola-website/Science/322533_a_323862]
-
m. În secțiunea barajului, valea are un profil caracterizat printr-o asimetrie pronunțată. Pe malul stâng, se află o terasă cu o lățime de circa 100 m. Rocă de bază este formată din gresie cu intercalații de șisturi marnoase și argiloase. Rocă este traversata de mai multe fălii și un sistem complex de fisuri. Ținând seama de condițiile morfologice și geologice ale amplasamentului, Aristide Teodorescu a trebuit să adopte multe soluții originale. Din cauza condițiilor geomorfologice dificile ale amplasamentului, a fost adoptată
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
gambioane înalte de până la 2-2,5 m. În funcție de structura geologică pe care se dezvoltă, versanții sunt afectați de procesul de șiroire, ravenare, solifluxiune, alunecări de teren. Astfel de fenomene se întâlnesc frecvent pe Dealul Filipilor constituit în special din soluri argiloase pe care în perioadele ploioase se observă foarte des procesul de șiroire și ravenare. În localitatea Cornițel pe afluentul văii Borod, valea Chicera, care prezintă în cursul superior în amonte de confuența cu valea Borod o albie adâncă mărginită de
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
zonă, primul bloc al căreia a fost dat în exploatare în luna septembrie 1964. Alimentarea limanului este efectuată prin râul omonim, care seacă temporar, precum și de apele umflate ale Nistrului, care trec prin brațul Turunciuc. Fundul este acoperit de nămol argilos cu detritus de o grosime de 0,5-1,0 m, pe o suprafață de 80%. În apropiere de mal fundul este acoperit cu nisip lutos (15% din suprafață). Transparența apei, este de pâna la 170 - 210 cm. În prezent legătura
Lacul de acumulare Cuciurgan () [Corola-website/Science/329849_a_331178]
-
Hlinaia, Turunciuc cotește deja spre sud fără a-și mai schimba direcția de curgere pînă la confluența cu Nistrul în regiunea Odesa. Malurile brațului sînt destul de abrupte pe alocuri, dar nu depășesc înălțimea de 7-10 metri, fiind alcătuite din soluri argiloase afînate. Vegetația, e constituită din arbori și arbuști iubitori de apă, tipici pentru luncile inundabile, sălcii, arini, plopi. Curgerea este vertiginoasă și rapidă la formare, încetinindu-se considerabil în aval. Pe tot parcursul său Turunciuc alimentează cîteva iazuri și lacul
Turunciuc () [Corola-website/Science/329853_a_331182]
-
din Anglia până în Polonia. Nisipurile au fost depuse în diferite perioade din trecutul geologic. Sedimentele au fost afectate de procesele de formare a rocilor ce au lăsat o parte din spațiul poros umplut cu apă salină sau gaz natural. Intercalațiile argiloase au fost compactate sub forma unor strate impermeabile ce au împiedicat ascensiunea fluidului. Mare parte din formațiunile grezoase se află la adâncimi cuprinse între 1 și 4 km, unde presiunea este suficient de mare pentru a stoca CO în fază
Stocarea geologică a dioxidului de carbon () [Corola-website/Science/327652_a_328981]