4,072 matches
-
lui de germană. Totuși compunerile lui sunt ieșite din comun și reprezintă adesea o gravă insultă la adresa convențiilor. În afară de sora lui, numai Sophie le mai înțelege, în rest nimeni. Rainer lovește de mai multe ori, cu sălbăticie, într‑un brad argintiu, fiindcă nu găsește un anumit cuvânt, care nu vrea sub nici un chip să‑i vină în minte, dar când lovește a cincea oară bradul nevinovat, acesta îi apare brusc: „moarte“ e, firește, cuvântul căutat, care‑l învăluie pe Rainer într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără nici un chef, și abia așteaptă să vină seara. Elevii, în schimb, sfredelesc cu interes, că doar la școala înaltă pe care o frecventează li s‑a inoculat curiozitatea științifică. Au trecut deja de Schottenhof, șoseaua e o panglică gri‑argintie, așa cum au mai scris alții de atâtea ori, ramificațiile ei duc spre viile din Salmannsdorf și Neustift am Walde, dar ei n‑o apucă pe acolo fiindcă vor să ajungă la viile din Grinzing. Șoseaua urcă ușor, atât cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
văzută de pe Cobenzl, Häuserl am Roan sau Kahlenberg, a căpătat o oarecare faimă. Cei trei parchează mașina și pleacă la plimbare. La stânga, viile se întind în sus, pe colină, la dreapta coboară spre Dunăre, care e și ea o panglică argintie, numai că mai îndepărtată. Aerul e limpede, dar încă atât de rece, încât cei trei sunt nevoiți să se înfășoare cu fularele lor moderne și exagerat de lungi. Sus se văd niște nori, parcă trasați cu compasul. Vântul aduce praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avea o excrescență urâtă. La o masă dintr-un colț al barului se certau În șoaptă o femeie Îmbrăcată cu o rochie din material ieftin, cu imprimeuri stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi negre, argintii și verzi, avea lameul deșirat la umeri și În jurul taliei. Pe picioarele de-o albeață bolnăvicioasă, acoperite de eczeme, se zărea o rețea complicată de vene albastre și umflate. Mi-a revenit În minte trupul gol al fetei care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii ale soarelui. Apoi, În direcția spre care ne Îndreptam, cerul a Început să se umbrească treptat, ca o pată gri pe un perete alb, care devenea din ce În ce mai mare. Când mi-am dat seama că aceste degradeuri de culori, de la alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
corpul uman, se răspândea precum o pânză de păianjen acoperindu-mi Întreg câmpul vizual. O explozie de lumini și culori, În care se regăseau și petele cu un spectru de la galben la roșu, și pudra fină de sidef, aurie și argintie. „Ce frumos!“ mi-am zis o clipă. Nu mă durea nicăieri, ci doar simțeam ceva sâcâitor În mucoasa nazală, ca un nucleu al durerii. De acolo a ajuns la tâmple și apoi s-a răspândit ca un fulger În Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zonă împădurită. Am oprit mașina și m-am uitat în jur. Kindermann moțăia ușor. Mi-am aprins o țigară cu mâna tremurândă și am coborât. Bătea acum un vânt puternic și cerul negru, zguduit de tunete, era brăzdat de fulgerele argintii ale furtunii. Poate că erau pentru Kindermann. După câteva minute, m-am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am luat arma. Apoi am deschis portiera din spate și l-am zgâlțâit pe Kindermann de umăr. — Haide, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
împrăștiată sticlă, ca bucățile unui uriaș puzzle sticlos, aruncat pe pământ de răbufnirea mânioasă a unui prost-dispus prinț de cristal. La doar câțiva metri de intrarea în blocul meu se aflau două magazine de haine, unde am văzut o urmă argintie, lungă, de melc, ridicându-se până deasupra unui manechin de croitorie, în timp ce pânza gigantică a unui păianjen amenința să înfășoare un altul într-o țesătură tăioasă ca o lamă. Mai încolo, la colțul lui Kurfürstendamm, am dat de o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dragule? am auzit-o pe Hildegard strigând. Am urmărit-o cum vine spre ușă, căutând încă ceva în poșetă, fără a ridica privirea decât atunci când se află doar la câțiva metri distanță. Purta un costum din tweed negru, o bluză argintie din crep și o pălărie neagră cu pene care se legănau spre partea din față a capului ei precum fumul dintr-o clădire care arde. Era o imagine pe care îmi vine greu să mi-o scot din minte. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nostru, roboții pământeni și Getta 2 putură desluși cu claritate un soi de băiețel, cu capul cam mare, poate și din cauza globului de sticlă care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și, cînd se terminau și ieșeam afară, de obicei năștea un cal pe marginea trotuarului, sau vomita peliculă color de 35 de milimetri, nu-mi dădeam prea bine seama, de obicei era înspre un amurg tîrziu, fața mea căpăta luciri argintii și cîte o vînzătoare de semințe adormea cu cornetul în mînă, la o palmă deasupra pămîntului, cu figura din ce în ce mai suptă și mai palidă, aproape cuvioasă. Referință Bibliografică: VÎRSTA DE AUR / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
bermude, șlapi și doar câteva colane de aur în jurul gâtului, dar nu prea multe, fiindcă le acopereau tatuajele. Ajuns la poartă, străjerii îi dădură onorul suflând în goarne, apoi deschiseră, și aeroglisorul întră în ograda castelului cu sute de turnulețe argintii. Aceste erau simboluri ale puterii și ale bogăției, prin urmare, chiar și umblătorile din fundul curților imperiale, sau ducale, aveau, obligatoriu, cinci-șase. Famfarele și tarafurile întrunite ale celor două curți atacară energic imnul imperial: Dujmanii mă dujmănește! O melodie străveche
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > VICTIMĂ COLATERALĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Vulpea aia argintie are genunchii perforați de alicele vânătorului- eu cu rotula ciuruită mă agăț neputincios de cârja clipei să scap din cătarea puștii... cineva se va îndura să nu fiu un ditamai trofeu fără trebuință- doar un umil gonac pe moșia unui
VICTIMĂ COLATERALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361412_a_362741]
-
viață: „Domnul Vali „Bășina' zăcea într-un fotoliu și se agită slab, cu ochii ieșiți din cap; dădea toate semnele unui promițător atac de cord, explicabil la vârsta lui. Era palid la fața, si pe la colțurile gurii îi apăruseră fire argintii de spume. - Fac orice...! Așa...! Fac orice... Nu mă lasă... - horcăi cu o voce pierdută. În genunchi, în fața foltoliului, Rodica D.D.T. îi mozolea acadeaua. Cu gura plină, Rodica nu-i putea da nici o replică; lasă o clipă „acadeaua” lui dl.
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
zăpezi. Cerul era întunecat, ningea cu fulgi mari, la nesfârșit. Eu însă visam fericit, în acel ocean nesfârșit de zăpadă. Treceam încet peste pustiurile albe de ninsoare pufoasă. M-am oprit lângă o margine de pădure unde văzusem o vulpe argintie cu un pui foarte drăgălaș lângă ea. Când mă văzu vulpea cea albă îmi zise: - Sunt bătrână și slabă! Omule bun, îți încredințez acest pui al meu care mi-e tare drag, dar pe care nu-l mai pot îngriji
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
Pe deasupra, avea o inimă bună și milostivă, cea mai milostivă din câte văzusem până atunci pe lume! I-am oferit ei mărul cel frumos, jumătate roșu, jumătate auriu, ramura cea veșnic vie cu flori roșii, precum și simpaticul pui de vulpe argintie. - Toate astea sunt pentru tine, i-am spus. Sunt daruri, pe care ți le trimite un tânăr chipeș, o pasăre măiastră și o vulpe polară!... Fata fu surprinsă, dar nespus de fericită privind daruri pe care i le adusesem. Iar
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Întreb soarele rimelat în albastru cerului. Pe umerii veacului port norii suri. În fața durerii mele cocoșii își înghit cântecul zorilor. Orașul este mut și e tăcere. Noaptea vine, șireată, îmbrăcată în haină neagră, cu felinarele argintii aprinse. Pe pământ dansează licuricii. Referință Bibliografică: JOCUL DE LUMINĂ AL NOPȚII / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
JOCUL DE LUMINĂ AL NOPȚII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362788_a_364117]
-
viscolul în noapte. Dinții de ferestrău sub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții. Crăiasa Zăpezii stă mândră pe geamuri. În gerul aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii fixându-le în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate în munții de zăpadă. Rochia de mireasă Soarele zâmbește în laleaua galbenă din părul meu, prins în
CORSETUL IERNII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362795_a_364124]
-
șterg cu lacrimi dinții ei până s-au tocit vârfurile. Am săpat în trecut până am descoperit comoara ascunsă în muntele înconjurat de ape. Rochița în alb-albastru mi-au mâncat-o moliile. Noaptea mă-mbracă în haina neagră cu stele argintii, ploaia mă spală, ziua îmi usucă buclele, smarald lins de căprioare. Cine te ocrotește.... nu știi... Referință Bibliografică: Roata destinului... Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ROATA DESTINULUI... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362794_a_364123]
-
părul,Luna mi-l prinde în agrafă,... IV. CHIP ANGELIC/ REVELION/ ORAȘUL AMORȚIT, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. • Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset Citește mai mult • Chip angelicNegru pictează albastrusub arcada sprâncenelor,genele se arcuiesc pe spate,luminițe argintii danseazăpe retină croind pirueteîn patinaj artistic,crema de pe fațălucește precum gheațasub greutatea patinelorobrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii.Coregraful este premiatcu luciul din buze.• RevelionIarna are frisoane,termometru se adâncește în abis.N-am antibioticdar gemeși plângeiar soarele
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
viscolul în noapte. Dinții de ferestrău sub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții. Crăiasa Zăpezii stă mândră pe geamuri. În gerul aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii fixându-le în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate ... Citește mai mult Pomii suntîmbrăcați în gheață,iarba plângecu lacrimi albe.Fluieră tareviscolul în noapte.Dinții de
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
șterg cu lacrimi dinții ei până s-au tocit vârfurile. Am săpat în trecut până am descoperit comoara ascunsă în muntele înconjurat de ape. Rochița în alb-albastru mi-au mâncat-o moliile. Noaptea mă-mbracă în haina neagră cu stele argintii, ploaia mă spală, ziua îmi usucă buclele, smarald lins de căprioare. Cine te ocrotește.... nu știi... Citește mai mult învârte cercurile înaltedin care am fost smulsă.M-ai testat bine!De-un veac ștergcu lacrimi dinții eipână s-au tocit
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
M-ai testat bine!De-un veac ștergcu lacrimi dinții eipână s-au tocit vârfurile.Am săpat în trecutpână am descoperit comoaraascunsă în muntele înconjurat de ape.Rochița în alb-albastrumi-au mâncat-o moliile.Noaptea mă-mbracă în hainaneagră cu stele argintii,ploaia mă spală,ziua îmi usucă buclele,smarald lins de căprioare.Cine te ocrotește....nu știi...... XIII. CURCUBEUL DIN LENTILĂ..., de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016. Se pune în semilună, noaptea-n soarele
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]