2,025 matches
-
pornografică va mai beneficia de aceeași toleranță ca în prezent. Majoritatea statelor au, în materie, legislații mult mai represive decât societățile occidentale. Chiar și în cazul acestora din urmă, dezbaterile cu privire la interzicerea sau restricționarea pornografiei nu au încetat niciodată, iar argumentațiile adversarilor ei se reînnoiesc în mod constant. Prin natura ei, pornografia suferă încă de pe acum de un ireductibil deficit de legitimitate: se subliniază neîncetat cât de "caricaturală", "mecanică", "repetitivă", "vulgară", "săracă" este, în legătură cu tot ceea ce sexualitatea face posibil pe planul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în limbi străine (sugestiv este dialogul din The Little Sister, în care fatala Miss Gonzales îl descrie, vorbind la telefon, pe Marlowe în următorii termeni, flatanți pentru orice bărbat: Muy simpático. Muy guapo también. Con cojones). Raymond Chandler își construiește argumentația în funcție de interesele practice și nu în absolutul realității lingvistice. Fără să o spună direct, el ne dezvăluie strategia adoptată în propriul scris, unghiul de atac și anexare a limbajului în funcție de ceea ce urmărește în fond. Faptul că limba vorbită în Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
despre controlul existenței prin sofisticate mecanisme de promovare sau autoprotecție. Termenul trebuie luat, desigur, în limita logicii interne edificate de autor. „Soluția trebuie să fie inevitabilă” în perspectiva datelor inițiale: ea trebuie să acopere absolut toate golurile lăsate de o argumentație inabilă sau de o expresivitate scăpată de sub control. Dacă îndeplinește aceste condiții, scriitorul poate fi liniștit: nu l-a pierdut pe cititor și, în același timp, nu a cedat aproape nimic din atributele omniscienței conferite de rolul său tradițional. Frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
I. Caragiale, Camil Petrescu, Gib I. Mihăescu și Anton Holban. Aparent limitată la un obiectiv strict precizat, cercetarea se vădește a fi complementară perspectivei consacrate din exegeza anterioară și, simultan, înnoitoare până la a fi polemică, prin modalitatea de abordare, rigoarea argumentației și originalitatea interpretării. Seria de analize, pătrunzătoare, minuțioase și pertinente, remarcabile prin acuratețea și intensitatea ideilor, prin numeroasele observații noi, edifică o demonstrație perfect articulată. Precizările finale sintetizează punctul de vedere, perspectiva critică, indicând una dintre direcțiile de acțiune și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
prezentare, la un nivel accesibil, a unor probleme de filosofie, educație, geografie, științele naturii, precum și modeste încercări de prelucrare a unor poezii populare. O. l. este prima gazetă transilvăneană care, prin scrisul lui Cipariu, pune în discuție, folosind o bogată argumentație filologică și istorică, chestiunea limbii române literare, susținând direcția latinistă și etimologistă. În același scop adoptase și tipărirea cu litere latine a tuturor materialelor. Cipariu a încredințat O. l. și încercările sale de versificație, pe cele ale lui I. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
al titlului; * o formulă de calcul a rentabilității titlului (în care intervine și riscul). Cele două ecuații: a dreptei de regresie și a dreptei pieței de active de risc: (3) (6) sunt identice în cazul piețelor eficiente în termeni reali. Argumentație: Ecuația (6) poate fi rescrisă astfel : Se observă că termenii liberi i și rf ai ecuațiilor (3) și (6) sunt egali (vezi reprezentările grafice). În cazul piețelor eficiente, toate activele se află pe dreapta de regresie, adică. De asemenea, rf
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
pozitive, funcția obiectiv este minimizată. La selecția ponderilor optime: pentru 2 titluri: Dar (corelația este nulă sau foarte slabă). Deci , ceea ce înseamnă σ2p minim pentru 3 titluri: ==> minim Pentru problema frontierei eficiente, condițiile suficiente conduc la pătrate perfecte: ==> L minim Argumentația matematică este astfel completă. 2.3.2. Modelul diagonal de selecție a portofoliului Modelul lui Markowitz de selectare a portofoliilor optime are, în ciuda fundamentării matematice riguroase, o limită de aplicabilitate practică 14. Astfel, pentru cazul a "n" titluri, analistul financiar
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
mai important dintre discipolii lui Marcion a fost Apelles, care și-a avut propria sa doctrină și a propăvăduit-o În Alexandria 75. Relatările ereziologilor au deformat-o. Creștinul Rhodon, cel care l-a acuzat pe Apelles că nu are o argumentație coerentă, părea nepregătit să Înfrunte un oponent mai subtil. Apelles a compus o lucrare În treizeci și opt de cărți, intitulată Silogisme, care Își propunea să combată, printr-un raționalism obstinat, toate născocirile din Vechiul Testament. Respingîndu-l pe Marcion, Apelles nega
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
scris după 533, la Harran (Mesopotamia de nord), un Comentariu la Manualul lui Epictet, Întemeindu-și probabil respingerea maniheismului pe surse locale, după părerea lui Michel Tardieu, „Sabiens coraniques et sabiens de Harran”, Journal Asiatique 274 (1986), 24, n. 105. Argumentația lui Simplicius a fost analizată de Ilsetraut Hadot, „Die Wiederlegung des Manichäismus im Epiktetkommentar des Simplikios”, Archiv für Geschichte der Philosophie 5(1969), pp. 31-57. 21. Aug. De mor. Man. II.9.14. 22. Se dau două liste diferite de către
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Prima spune autorul este exclusivă: afront universal, a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile și intime legături demonstrează caracterul dialectic (ca metodă de aflare și impunere a adevărului), eristic (ca artă de a purta disputa uzând de o argumentație subtilă și de artificii retorice) și sofistic (dat de întrebuințarea în scopuri amorale a argumentelor ad hominem și ad personam, asupra cărora vom reveni mai nuanțat) al polemicii. Ori de câte ori e asociată dialecticii (chiar în sensul prim atribuit de Aristotel, de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stilistică a autorului pare să existe un echilibru deseori fragil. El se rupe, dispare în cazul pamfletului, ale cărui resorturi sunt de natură emoțională. În baza corelației dintre retorică și dialectică, se pot desprinde câteva concluzii privind studiul discursului polemic: argumentația polemică se fundamentează pe cuplul susținere respingere, ceea ce presupune interferența discursului prodomo și a rechizitoriului sau, în termenii lui Angenot, a discursului și a contra-discursului. Polemica nu vizează, prioritar triumful adevărului (acesta aparține exclusiv dialecticii), ci al individului prin imaginea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea dă cu adevărat măsura dezbaterilor intelectuale și a dinamicii culturale de la noi. (Să ne gândim numai la exercițiul critic din publicistica maioresciană ca la o pledoarie pentru rigurozitate, metodă și argumentație logică, la publicistica postpașoptistă, în genere, cu Eminescu vârf de lance, teoretizând chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la considerațiile teoretice, primele de acest
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
culturale de la noi. (Să ne gândim numai la exercițiul critic din publicistica maioresciană ca la o pledoarie pentru rigurozitate, metodă și argumentație logică, la publicistica postpașoptistă, în genere, cu Eminescu vârf de lance, teoretizând chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la considerațiile teoretice, primele de acest gen la noi, ale lui Lovinescu despre opoziția polemică-pamflet, la definirile poetice argheziene despre polemică și pamflet, cu o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sale de "duelist"să-și aibă o deplină justificare. În fapt, scopul preopinenților unei polemici, care ocupă în discurs, alternativ, pozițiile de agent și pacient (aceeași termeni invocați de Claude Bremond), este să convingă publicul asupra adevărului deținut. Prin urmare, argumentația logică, infirmarea sau anularea punctuală prin citat, silogismul, ș.a. fac parte din recuzita procedurală a discursului polemic. Pamfletul, în schimb, ignoră perceptele etice în raportul pamfletar-victimă, inutile, de altfel, atâta vreme cât scopul pamfletului, socialmente vorbind, este de a eradica răul, prin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și către aspectul emoțional (dimensiunea retorică, expresivitatea etc). Aceasta din urmă joacă un rol esențial în polemica literară a cărei finalitate, alături de persuadarea destinatarului (= lector imparțial), în baza argumentației nude, este captația afectivă. Acțiunea conjugată a elementelor raționale și a celor retorice asigură spectacularitatea oricărei polemici. Definită ca "act discursiv orientat către interlocutor(i)", argumentarea presupune implicit sau explicit o intenție polemică alături de o dimensiune ilocutorie a cărei ambivalență
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te-împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ cu o definiție"69. În polemica literară, argumentația, la toate nivelurile sale (sintactic, semantic și pragmatic), dobândește un caracter eterogen și neconvențional, dificil și, de altfel, inutil de inventariat și taxinomiat. Totuși, există anumite argumente (din categoria celor cvasi-logice) regăsibile în cele mai multe texte de polemică literară, cum ar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi e subjugat. În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemică, vom încerca să nuanțăm constatarea întemeiată, dar mult prea generală, avansată de Al. George, după care Arghezi, "omul care a scris despre toate lucrurile cu putință și despre încă câteva pe deasupra, nu folosește niciodată, pentru a-și convinge cititorul, argumentația: sistemul lui de a scrie este cel al enunțului, și fraza, când nu e în întregime metaforică, are ca centru de greutate o metaforă către care se precipită toată avalanșa de cuvinte"130. Așa cum afirmam și în secțiunea teoretică a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al enunțului, și fraza, când nu e în întregime metaforică, are ca centru de greutate o metaforă către care se precipită toată avalanșa de cuvinte"130. Așa cum afirmam și în secțiunea teoretică a demersului nostru, în polemica literară ideea de argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine din adâncurile ființei sensibile. În discursul antifeminist, spre exemplu, respingerea tendințelor de emancipare a femeii este acompaniată de susținerea unei imagini foarte personalizate, ușor de contextualizat biografic, a femeii-soție și mamă, adică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acestui spațiu presupune o variabilă doză de prudență, pentru a evita sancțiunea publicului. Prin urmare, vehemența (cu figurile sale extreme: invectiva, anatema, imprecația) trebuie suprimată în favoarea unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer", "vreau", "primesc lupta și pe terenul calomniei"157), devine semnul unei virilizări discursive și, implicit, al intenției polemistului de a-și domina preopinentul pe terenul argumentației logice, în care faptele au statutul unor probe incontestabile. E vorba, așadar, nu de un discurs prin care se încearcă negocierea distanțelor și obținerea consensului, ci mai degrabă de unul în care enunțiatorul își asumă deținerea adevărului și, prin urmare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un spațiu restrâns care presupune un efort al calibrării ideii, în sensul de a fi pe cât de concisă, pe atât de percutantă -, tot echivocul, generat de enunțarea ironică, face deliciul lecturii. Formula ironiei ambiguizante se substituie atacului frontal și, astfel, argumentația se sprijină, aproape în exclusivitate, pe metalogism 160. Cititorul se găsește în postura de a reconstitui trama unui eveniment povestit parțial și de a-și reprezenta ținta, evident, dintr-o perspectivă impusă, susceptibilă de a se menține însă în limitele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deschisă. Atunci când, în 1925, revine cu noi considerații asupra pamfletului, o face în replică la articolul lovinescian care făcea o pripită departajare între pamfetul de cuvinte, împins în zona limitrofă a literaturii jurnaliere, și pamfletul de idei, superior prin ținuta argumentației și soliditatea raționamentului. Primul l-ar avea ca exponent pe Arghezi, al doilea, pe Iorga. Cu toate că demonstrația s-a dovedit a fi șubredă, Lovinescu a intuit două alcătuiri umane aflate, din punct de vedere structural, la antipod. De altfel, chiar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
identic, precum și subtila trimitere prin simbolul pastoral ("cojocul") la trecutul pașnic al poporului nostru, fac din pamfletar vocea automandatată a conștiinței publice românești. El se situează, empatic, în asentimentul "masei", de aceea mesajul său nu are nevoie de demonstrație sau argumentație amplă, ci de o puternică implicare afectivă. Pe acest palier al violenței incendiare, stilul laconic este cel mai percutant. Până și ficțiunea respectă concizia întregului, astfel că limbajul metaforic nu mai constituie o prelungire ludică, ci se substituie cu succes
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]