2,292 matches
-
a deux figures symboliques dominantes, la Femme et la Taureau, qui conserveront la vedette durant, le Néolithique et l’âge du Bronze orientaux, y compris dans la religion de la Méditerranée orientale préhellénique”. Dar, după opinia noastră, și în acest sens, arhetipul aparține tot Paleoliticului superior.
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
să stea în atenția exegeților români, pentru că aici se află nodul de înțelesuri de dezlegat și nu lansajul în polemici sterile. Conflictul dintre păstori nu este decît punerea în scenă a unei interogații grave și obsedante (cu suport în abisalul arhetipurilor comune popoarelor de mare tradiție agro-păstorească) și care și-a găsit o formă de exprimare în spațiul carpatic. Nu trebuie să deruteze că mesagerul este un simplu analfabet. Moartea se arată aceeași pentru toți și nimeni nu-și poate dovedi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Pe asemenea căi, negativul (și moartea) cunoaște o serie întreagă de înțelesuri, decriptate de Eliade (și nu numai) în multe dintre lucrările sale. Există o moarte creatoare, pusă în relație cu miturile active, resurecționale ale vegetației și cu familia de arhetipuri, de asemenea „constructive”, din sistemul imaginarului: apa, femeia, șarpele, calul, luna. Moartea mai poate fi adevărată și reală, cînd îndeplinește un rost; spre deosebire de moartea banală, comună. Omul ales, eroul tragic „știe” să moară, experimentînd propria-i existență dramatică, în sens
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
căi „necunoscute” și uneori pustii, și ea rostește în stînga și-n dreapta cuvinte întrebătoare: „... dacă mi-ați văzut,/ De mi-ați cunoscut”, trecînd prin sate un oier falnic și ortoman, „cel cu căciula brumărie”. Vitoria tinde spre starea de arhetip, de ființă chtoniană. Numai aceasta, în chip de Mutter Erde, se arată neîntrecută acaparatoare, nu ostenește să-și apere cu strășnicie și să-și recupereze inventarul bărbătesc, drept proprietate absolută. Ea posedă nesecate resurse de energie s-o regăsească dacă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
paginile care dezvoltă capitolele I - IV pe cei care îi citesc cu admirație exprimarea în egală măsură conceptuală, muzicologică, precum și sensibil estetizată, la un excurs profesional, critic - adică atât analitic, cât și sintetic - în lumile sonore ale miniaturilor pianistice, adevărate arhetipuri de gen, articulate în algoritmuri sui generis, caietele de Stampe, Imagini și Preludii. Analizele își fundamentează rezultatele pe criterii morfologice, conferind importanță și relevanță tuturor detaliilor constructive debussy - ene, de la figurile melodice și metroritmice, până la delimitarea structurală a agregatelor armonice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
curajul și forța de a se desface de prejudecăți și de a pătrunde dincolo de concret, simbolismul e văzut capabil să ajungă la tiparele ultime: instinctul vital și conștiința universală și absolută. Prin simbol și, fără să îl numească astfel, prin arhetip, la fel ca în literaturile populare (de aceea „puțin diferențiate”: Ovid Densusianu, Folclorul - cum trebuie înțeles, Puriștii noștri în artă), această „școală de emancipare artistică”, venind de la elita intelectuală, crește pe un fond de universalitate (prin el putându-i-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta, a executa o idee prealabilă, a decalca un canon preexistent. Modelul omniprezent al cauzalității exemplare face ca noțiunea de operă să fie lipsită de obiect. Omul nu poate adăuga
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idolul este deifiant; eroică, opera este edifiantă; mediatică, cercetarea este interesantă. Primul urmărește să reflecte eternitatea, cea de-a doua să câștige nemurirea, cea de-a treia să provoace evenimentul. De unde trei temporalități interne ale fabricației: repetiția (prin canon sau arhetip); tradiția (prin model și învățare); inovația (prin ruptură sau scandal). După cum se potrivește unui obiect de cult; unui subiect de delectare; în fine, unui obiect de uimire sau de distracție. IMAGERIA ARE CA... ÎN LOGOSFERĂ (după scriere) REGIMUL IDOL ÎN
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prezența ("sfântul prezent în efigie"); reprezentarea; simularea (în sensul științific al termenului). Figura percepută își exercită funcția de intermediar cu trei înglobări succesive: supranaturalul, natura, virtualul. Sugerând trei posturi afective: Idolul cheamă teama; Arta, iubirea, Vizualul, interesul. Prima este subordonată arhetipului; cea de-a doua, ordonată după prototip; cea de-a treia își ordonează propriile stereotipuri. Nu declinăm aici atribute metafizice sau psihologice ale unui ochi etern. Ci universuri intelectuale și sociale. Fiecare vârstă a imaginii corespunde unei structurări calitative a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens. (Mircea Eliade, Nuntă în Cer) Într-un univers intens sacralizat, așa cum este universul ficțional eliadesc, în care realitatea este "funcție de imitare a unui arhetip celest"1, actul numirii își dobândește sensul prin repetarea deliberată a actului îndeplinit ab initio. Într-o lume în care niciun eveniment nu este "sub semnul întâmplării" și nu se produce izolat, în care se stabilesc relații secrete între lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o va scrie niciodată, dar care este reper pentru itinerariul său spiritual; o altă intenție mărturisită în Jurnal 5 este scrierea unei cărți intitulate L'Homme comme symbole în care să arate "nevoia omului de a trăi în conformitate cu simbolul, cu arhetipul". "În măsura în care omul societăților moderne se regăsește pe sine în simbolismul arhaic antropocosmic, redobândește o nouă dimensiune existențială. Așadar, regăsește un mod de a fi autentic și major, care îl apără de nihilismul istoricist fără să-l scoată totuși din "Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
satisface singură toate dimensiunile existenței; problema raporturilor între natural și istoric trebuia examinată cu aceeași gravitate cu care teologia dezbătea raporturile dintre Natură și Grație. În viziunea lui Eliade, nu numai literatura conservă structuri mitice (este fiica mitologiei), dar însuși arhetipul arhaic, deși "degradat", continuă să trăiască în conștiința contemporanilor, să valorifice existența la orice nivel al experienței umane: "de orice ar putea scăpa omul, în afară de intuițiile lui arhetipale create în clipa când a luat cunoștință de poziția lui în Cosmos
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al adevărului". Numele de familie au funcție de identificare și de depășire a cotidianului, precum și de evocare, convertind înțelesul lingvistic denotativ în înțeles logic, argumentativ și sensul în semnificație de gradul al doilea. Astfel "desemnatul din planul real este absorbit de arhetip. Numele devine un argument al logicii povestirii și desemnează funcțiile personajelor, împlinind în text condițiile aristotelice ale verosimilului și necesarului"24. Autoarea are în vedere personaje ca Ileana, Barbu, Mavrodin (Nuntă în Cer), Leana, Adrian, Una, Visarion, Cladova (În curte
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
legată de cunoașterea intelectuală a miturilor, a riturilor și simbolurilor. Scriind, uiți tot ce știi. Recitind Le Vieil Homme et 1'Officier (trad. Bătrînul și Ofițerul; titlul românesc: Pe strada Mântuleasa - n. tr.), am văzut că unele episoade corespund anumitor arhetipuri. Nu mă gândisem la ele atunci când am scris"21. Așadar, miturile se regăsesc în operă, fără ca autorul să le includă programatic, fără a exista o prelucrare conștientă a lor. Paragraful, în special acest "nu mă gândisem la ele atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fragmente dintr-o revelație primordială"78. Oricum, intenția mărturisită a lui Eliade este de creație, în sensul de revelare a "unor lumi paralele Universului cotidian unde ne mișcăm"79, iar preocuparea majoră (mărturisită) este salvarea de istorie ("simbolul, mitul, ritul - arhetipurile"80), atât în lumile arhaice ale istoriei religiilor, cât și în cele ale "literaturii fantastice", definită nu ca o literatură "de evaziune", fără legătură cu "realitatea și Istoria", ci ca o literatură lizibilă semnificativă, "fascinantă", "ca o fereastră asupra sensului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vid", care regăsește epicul abolit de noul val, istorisirile "pasionante și adevărate", miturile, simbolurile și riturile care "nu vor fi recunoscute ca atare sub camuflajul lor"81. Atât ca istoric al religiilor, cât și ca scriitor, Eliade creează lumi, descifrează arhetipuri (ceea ce înseamnă "a descifra situații existențiale, purtătoare de semnificații fundamentale"82) și dezvoltă teoria sacrului camuflat: arhetipurile există sub o formă camuflată, degradată, și în lumea modernă, iar "totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, întreg universul său semnificativ este
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu vor fi recunoscute ca atare sub camuflajul lor"81. Atât ca istoric al religiilor, cât și ca scriitor, Eliade creează lumi, descifrează arhetipuri (ceea ce înseamnă "a descifra situații existențiale, purtătoare de semnificații fundamentale"82) și dezvoltă teoria sacrului camuflat: arhetipurile există sub o formă camuflată, degradată, și în lumea modernă, iar "totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, întreg universul său semnificativ este, în esență, arhetipal"83. La baza comportamentului omului primordial se află mitul, povestirea exemplară despre "modelul exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o valorizează. Orice situație trimite la una arhetipală, orice
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
participare (realitatea se dobândește exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea ce nu are un model exemplar este "golit de sens", adică lipsit de realitate"88; "omul încetează să mai trăiască în timpul profan și lipsit de sens pentru că el imită un arhetip divin (...) tot așa orice acțiune plină de sens săvârșită de omul arhaic, orice acțiune reală, adică orice repetare a unui gest arhetipal, suspendă durata, abolește timpul profan, participă la timpul mitic"89, "se poate spune că nimic nou nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arhaic, orice acțiune reală, adică orice repetare a unui gest arhetipal, suspendă durata, abolește timpul profan, participă la timpul mitic"89, "se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume, căci totul nu este decât repetare a acelorași arhetipuri primordiale; această repetare, actualizând momentul mitic în care a fost revelat gestul arhetipal, menține fără încetare lumea în aceeași clipă aurorală a începuturilor"90). Eliade este un hermeneut al miturilor care descoperă "în adevăratul înțeles al cuvântului "arhaic": arhè-uri, principii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este placentar nu cu o psihologie, ci cu structurile ontologice. De aici importanța esențială a reîntoarcerii la actul originar, la un arhè al lucrurilor, la un origo, pe care am remarcat-o în sfera spiritualității arhaice"91. Traducerea etimologică a arhetipului este de tipar (atât în ordine cronologică, cât și logică) a unor serii de fenomene 92. Termenul de arhetip devenit popular datorită lui Jung, deși folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la un arhè al lucrurilor, la un origo, pe care am remarcat-o în sfera spiritualității arhaice"91. Traducerea etimologică a arhetipului este de tipar (atât în ordine cronologică, cât și logică) a unor serii de fenomene 92. Termenul de arhetip devenit popular datorită lui Jung, deși folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă Eliade ("categorie anistorică preformală și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva. În acest caz, dihotomia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă Eliade ("categorie anistorică preformală și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva. În acest caz, dihotomia cea mai probabilă este aceea între arhetip și istorie"93), a fost găsit de către istoricul religiilor în opera lui Eugenio d'Ors, și apoi, la sfârșitul anilor 1930, la Coomaraswamy, având sensul neoplatonician de "model exemplar" cu referire la actele și creațiile primordiale din mituri 94. În
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și apoi, la sfârșitul anilor 1930, la Coomaraswamy, având sensul neoplatonician de "model exemplar" cu referire la actele și creațiile primordiale din mituri 94. În Încercarea labirintului, Eliade mărturisește "greșeala" de a fi dat cărții sale Mitul eternei reîntoarceri, subtitlul Arhetipuri și repetare, riscând să creeze confuzie cu terminologia lui Jung pentru care arhetipurile reprezentau structuri ale inconștientului colectiv. (În scrisoarea din 3 mai 1977 adresată lui Culianu, Eliade revine asupra "termenului impropriu pentru ce voiam eu să indic: model exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]