1,388 matches
-
așa cum sunt, În monstruoasa mea răceală. El care acum poate că mă urăște și mă disprețuiește. Aris - ce tânăr curajos, plin de utopii, intransigent, măcar dacă ar rămâne mereu așa cum e, dacă timpul nu l-ar transforma Într-un individ arid și meschin, și dezamăgit ca toți ceilalți. Aris, care o așteptase cât timp ea se juca de-a clienta agenției imobiliare - iar apoi, când refuzase să urce În mașină, o privise melancolic și distant. Ca și cum totul s-ar fi sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
film scurt despre așteptare și călătorie: În fața celor doi eroi este un fluviu vijelios. Ei vor să treacă, dar nu au nici un mijloc. În jurul lor e pustiu, nu se vede nici o casă, nici un copac și nici măcar iarbă. Este doar pământ arid, bătut și neted ca o gresie. Unul dintre cei doi se aruncă în apa fluviului, care îl rostogolește cu viteză, ducându-l departe. Omul vede orașele de pe mal, se luptă cu un șarpe de apă, este atacat de un crocodil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în timp ce femeile măturau casele, făceau mâncare și aduceau apă de la fântâni, acolo unde se schimbau vești și se făceau planuri pentru următoarea sărbătoare. Deși marele fluviu nu se vedea din oraș, tot el conducea fluxul și refluxul vieții în valea aridă. Sezoanele lui erau sărbătorite cu mare veselie de meșteșugari, care crescuseră și se deprinseseră cu ritmurile agriculturii pe malurile Nilului. După atâția ani pe pământul marelui fluviu, am învățat și eu frumoasele nume ale sezoanelor sale. Akhit - inundarea; perit - ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vieții nu părea abuzivă. Înspre Paris, autostrada Sudului era pustie. Avea impresia că se află Într-un film SF neozeelandez, văzut În anii studenției: ultimul om de pe Pământ, după dispariția oricărei forme de viață. Ceva, În atmosferă, evoca o apocalipsă aridă. Djerzinski locuia pe strada Frémicourt de vreo zece ani; se obișnuise cu locul, cartierul era liniștit. În 1993, simțise nevoia unei companii, să fie Întâmpinat de cineva, seara, când revenea acasă. Alegerea lui se oprise la un canar alb, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era lângă ei, ținuse s-o Însoțească pe Jane până la ultimul ei domiciliu. Drumul era plin de pietre, arid, și totul avea probabil un sens. O pasăre de pradă - poate un șoim - plana alene, nu prea sus, În aer. „Locul ăsta trebuie să fie plin de șerpi...”, deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
extrag din adâncul ființei mele. Pentru fiecare posi- bilitate, o altă culoare de pietricică. Dacă nu crești pe dinăun- tru astfel de posibilități, astfel de pietricele, atunci piticii nu au ce extrage. Și totul stă pe loc. Ești un sol arid, deșertic. Așa eram eu când a apărut spărtura. Spărtura apăruse În acel moment din viața mea ca să mă salveze de la moarte. Dacă nu aș fi Întrevăzut, cu ochii și sufletul Înmuiate de durere, În curbura ei Întunecată posibilitatea unei alte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care le extrag din adâncul ființei mele. Pentru fiecare posibilitate, o altă culoare de pietricică. Dacă nu crești pe dinăuntru astfel de posibilități, astfel de pietricele, atunci piticii nu au ce extrage. Și totul stă pe loc. Ești un sol arid, deșertic. Așa eram eu când a apărut spărtura. Spărtura apăruse în acel moment din viața mea ca să mă salveze de la moarte. Dacă nu aș fi întrevăzut, cu ochii și sufletul înmuiate de durere, în curbura ei întunecată posibilitatea unei alte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prin comparație, tăvălirea fiului cu o femeie pe care o avusese mai Întîi tatăl. Drumul spre Escorial trecea prin locuri pîrjolite de soare; vile vechi sau moderne, curți pline cu vegetație neașteptat de verde; unde era doar cîmp, un lut arid, arămiu, se zăreau, din loc În loc, ierburi uscate și țarcuri cu vite. Taximetristul vorbea destul de bine engleză, un amerindian, se vedea imediat. Thomas ar fi vrut să Întrebe cîte ceva despre orășelul cochet În care intraseră, dar gîndul i se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o apă care curge într-o unică direcție. mașina părea să fie în pană, pe un drum cu asfaltul destul de jupuit, la doi pași de o intersecție. Da, Victor încerca să repare motorul mașinii în mijlocul unei spațiu plat și extrem de arid, sub un cer încă blînd pentru că soarele abia răsărise, probabil de cîteva zeci de minute. Lumina era încă generoasă, plină de reflexe oranj, iar deșertul părea inundat de viață, fiecare piatră și fiecare cactus își etala o umbră complice, mișcătoare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alte specii de plante și animale precum și înaintarea implacabilă a deșeturilor erau legate între ele. este ca și cum toate ar acționa în bandă organizată, își spuse. s-ar părea că 40 la sută din suprafața planetei riscă să devină un deșert arid, în jur de o sută de țări sunt afectate de fenomen și două miliarde de persoane tremură de frică din cauza deșertificării. De unde deținea creierul domnului Busbib aceste cifre ? Domnul Busbib n-ar fi știut să răspundă la această întrebare. să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
patosul unei alte forțe, mai adâncă și nu la fel de gingașă, ce are rolul de a ne ajuta să mergem înainte de-a lungul vieții. Este indispensabil să garantăm continuitatea, fiindcă momentele de exaltare sunt presărate cu perioade moarte și deșerturi aride. Această situație apare cu regularitate în rugăciune. A fi nemulțumiți de această fidelitate cotidiană nu înseamnă altceva decât să-ți plângi de milă. De fapt, la momentul potrivit, rutina și continuitatea vor deveni temelia de pe care vom putea să ne
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mal și-n profundul și seninul lui amor o botează floarea gândurilor. Râul trece, cumplit urlă vântul... ziua se confundă cu lumina cea amară a nopții. Râul turburat rumpe și duce floarea mereu, mereu pîn-o arunca-n malul unei pustii aride și seci de-asupra căreia cugetă în nouri o lună palidă ca fața unei vergine moarte. Buha bătrâneței ciocănește în lungul pustiu și, cântând de dorul floarei, o numește în balada ei floarea mormântului. Când viața mea nu e decât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Vasile Lupu și-o ținea tot așa până când noi, "loazele" din bănci, declaram că am înțeles. Dacă nu înțelegeam, o lua răbdător de la capăt. Nu știu ce părere au juriștii, dar pentru mine, ca "amator", Dreptul internațional privat era, inițial, o materie aridă, greu de digerat. Cu Domnul Profesor Anghel lucrurile s-au schimbat. Deși în formulări și explicații avea exactitatea unui matematician, frazele curgeau lin și erau de o frumusețe logică impecabilă. Pe lângă noțiunile generale, ne-a făcut să înțelegem importanța Dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
exploatarea la suprafață a cărbunilor, a minereurilor neferoase, a calcarului, rocilor decorative etc., care aduc modificări de ordin ireversibil mediului înconjurător, degradându-l. În sens pozitiv însă, sunt reale obiective strategice de modificare a unor structuri de sisteme naturale (terenuri aride, slab productive etc.) în sisteme naturale antropizate, cu valoare comercială. La nivelul economiei mondiale, considerată un sistem, complexitatea acesteia începe să fie gestionată în cadrul fenomenelor de globalizare prin generarea, consolidarea și ofensiva agresivă a unor subsisteme prezente în structura economică
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
făcută unei asemenea mentalități vulgar pozitiviste este amendată În numele unei proiecții ideale a poetului, În evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surîs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scîrbă. În locul singurătății și a[l] cățărării pe stînca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: Înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pîinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o Închidere progresivă a ochiului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din asemenea tabele, cu valorile corespunzătoare pragurilor de probabilitate cel mai des folosite, așa cum procedăm și noi în Anexa 4. 5. Câteva greșeli frecvente privind reprezentativitateatc "5. Câteva greșeli frecvente privind reprezentativitatea" Vom încheia acest capitol mai tehnic și mai arid cu câteva precizări și considerații de natură practică, cu scopul de a evidenția unele chestiuni care nu sunt corecte - sau în întregime corecte - atunci când se prezintă, se analizează ori se interpretează rezultate obținute printr-o anchetă pe bază de eșantion
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cîrduri de rațe, șerpii se Încolăcesc sub florile de nufăr, nagîții țipă, lișițele „dau În fund”... VÎnătorul trece cu luntrea prin acest paradis natural, Însă viețuitoarele nu se sperie: vînătorul e poet... CÎmpia este un teritoriu mai vast și mai arid. Alecsandri nu l-a ocolit, versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul fără hotare precise nu mai este un spațiu atît de securizant ca lunca. Imensitatea, pustietatea Bărăganului deprimă pe poet: „Pe cea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
când soarele îl trezește în zori. Poezia abundă însă în descrierile din roman. Și-au strâns mâinile și s-au îndreptat spre oraș. Seara se îngâna cu noaptea, cerul aducea cu un vag mărăciniș negru ce întemnița lumina...Priveliștea era aridă și cenușie, soarele se amuza crăpând costișele și văile, în vreme ce pământul scrâșnea din dinți...Golful se ivi în toată splendoarea sa: un amplu semicerc înțesat de ferestre semănând cu niște guri înfometate și agitate. Prin intermediul lui Campanella Maffia izbutește să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
câte-o carafă cu vin de oferit prietenilor, sau vreunui călător în trecere, dar el nu băuse decât apă proaspătă din ulcică, în pauzele de lucru sau când se întorcea din vreo preumblare prin piață. Avusese un petic de vie aridă pe Monte Consolino: grozăvia stihiilor făcuse din ea un hat de mărăciniș gălbejit iar ultimele ploi torențiale ce-au durat aproape douăzeci de zile, au nimicit-o. Soarele, înnăbușitor, după lungile zile de ploaie cu clăbuci, făcuse restul, terciuind butucii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ascultă cuvintele tatălui fără să-l întrerupă, încercând un soi de mângâiere și ocrotire, lăsându-se cucerit de forța lor, ce părea să emane o dragoste fără margini. Pentru a coborî la Arhiepiscopat, traversă vechile ulițe familiare lui, printre câmpuri aride și scorojite de secetă; unele fântâni secaseră, în prundișul râurilor deosebea câțiva oleandri, dar fără un strop de apă, iar puținele vaci păreau să fi supraviețuit foamei celei mai negre. Se oprise să vorbească cu câțiva țărani pentru a se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bătrânilor, ca să-i facem să vorbească și să ne destăinuie ascunzătorile lor. Calabria are un relief accidentat, plin de stânci și râpi, și are puține străzi, în ce fel am fi putut să scotocim ținutul acela plin de capcane, greoi, arid? Cel puțin v-ați convins dacă turcii erau cât de cât amestecați? Nu, Excelență, ne-a fost imposibil. Și la urma urmelor ce i-ar fi făcut pe turci să-i sprijine pe sărăntocii aceia? Pentru a obține ce? Mi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
116 etc. Versat în materie comercială, Demirgian înțelese îndată că Sultana se interesa de cursurile unor acțiuni petroliere din Orient. Ale cui vor fi fost? Fără îndoială, ale lui Saferian. Principalul era că Sultana se amesteca în astfel de lucruri aride și delicate, păstrând totdeodată secretul. Sultana ascundea că primise comunicarea dividentului ce i se cuvenea lui Saferian pentru participarea la compania de iluminat a Bagdadului și de la tramvaiele din Calcutta (Calcutta tramways). Deși armean, lui Demirgian chestiunea i se părea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un contribuabil cheltuie o sută de parale mai puțin în avantajul său. Dar cheltuiala funcționarului se vede, deoarece ea are loc efectiv, în timp ce cheltuiala contribuabilului nu se vede, deoarece, vai!, este împiedicat să o facă. Comparați națiunea cu un pământ arid și impozitul cu o ploaie fecundă. Fie. Dar ar trebui să vă întrebați de asemenea de unde vine această ploaie și dacă nu cumva impozitul este cel care pompează umiditatea din interiorul solului și îl transformă într-un pământ arid. Ar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pământ arid și impozitul cu o ploaie fecundă. Fie. Dar ar trebui să vă întrebați de asemenea de unde vine această ploaie și dacă nu cumva impozitul este cel care pompează umiditatea din interiorul solului și îl transformă într-un pământ arid. Ar trebui să vă mai întrebați de asemenea dacă este posibil ca solul să primească tot atât din această prețioasă apă de la ploaie pe cât pierde prin evaporare? Ceea ce este foarte sigur este că atunci când Jacques Bonhomme dă o sută de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
juca un rol important. Unei speranțe iluzorii într-o definiție perfectă îi vom opune realizarea pragmatică a unor puncte de vedere parțiale care ne permit să precizăm încetul cu încetul obiectul de cercetare. Și apoi, în lumea asta savantă și aridă a epistemologiei, o cămilă va veni să-l lămurească pe cititor..., un elicopter va zbura pe deasupra și lumina va țâșni! Să ne ținem bine de scaune! Până să ajungă, cămila are nevoie de câteva pagini ca să-și producă efectul, răbdare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]