2,123 matches
-
poezia lui Paulin din Périgueux). Deși sărac în conținut, Epistolarul lui Sidonius este bogat în date istorice care pot servi la cunoașterea Galiei din acea vreme și mai puțin a dezbaterilor ori a problemelor arzătoare ale momentului. Sidonius a aparținut aristocrației galice și a încercat, atât cât a putut, să păstreze un anumit echilibru între lumea tradițională romano-galică și aceea a barbarilor care o înconjuraseră. Desigur, el, deși a fost fără îndoială creștin, pare mai degrabă un păgân din alte vremuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar și în privința doctrinei Bisericii (de exemplu, o revenire în forță la superstiție și la idolatrie): toate acestea au trezit în el reacția creștinului care vrea să se opună violenței. A murit în 594. Grigorie a fost unul din reprezentanții aristocrației galo-romane care, în Galia intrată cu totul sub stăpânirea francilor, continua totuși să reziste pentru că își păstrase încă o parte importantă din vechile posesiuni; în acest mod putea să contribuie la supraviețuirea culturii antice și să furnizeze Bisericii candidați pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vădind o specială atenție în descripție. În cadrul acțiunii, plasată la Viena, în 1927, cu un intermezzo praghez, au loc mai multe întâlniri între Danthérieu, baronul Mallen-Louis, personaj bizar având deviza alchimică animula, vagula, blandula, și Thea, fiica lui Balosch-Feldvar, din aristocrația cehă. Aceasta intră în viața lui Mallen-Louis într-o zi cu ninsoare, când baronul tocmai se gândea la Crăiasa Zăpezii (diverse simboluri vor extinde meditația, mai apoi, asupra „glacialei” Thea, care - ca într-un roman cavaleresc - îi spune că, la
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
București, 1996, Misterele și inițierea orientală. Scrieri de tinerețe, București, 1998, Viața nouă, pref. edit., București, 1999, Europa, Asia, America... Corespondență, I, pref. edit., București, 1999, Dubla existență a lui Spiridon V. Vădastra, pref. edit., postfață Nicolae Florescu, București, 2000, Aristocrația solilocvială a dialogului, pref. edit., București, 2000, Textele „legionare” și despre „românism”, pref. edit., Cluj-Napoca, 2001, A vedea lumea ca în ziua dintâi a creației. Pagini despre Brâncuși, pref. edit., București, 2001; Constantin Noica, Istoricitate și eternitate, pref. edit, București
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
, Radu (c.1655 - c.1725), cronicar, poet și traducător. Este un cărturar care vine „de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Nomenclatura CC și că, după susținerea tezei, vor ocupa imediat posturi de răspundere În interiorul aparatului de partid, Îi privesc de sus pe profesorii care le redactează cu febrilitate. E probabil că la fel se comportau În Atena antică și copiii aristocrației față de pedagogii lor sclavi. Dacă ar fi să dăm crezare cifrelor furnizate de un fost instructor al Departamentului de „Știință” al CC, Ilia Zemtsov, 63% dintre colaboratorii CC sunt În posesia unui grad academic; această cifră ajunge la 73% pentru
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o existență suficient de Îndelungată lipsită În fond de o adevarată concurență. Instituțiile fasciste, a căror existența a fost de mai scurtă durată, avînd și un caracter bastard mai pronunțat, erau mai dispuse să acorde un loc de frunte reprezentanților aristocrațiilor „naționale", excluzînd militanții comuniști și evreii cosmopoliți. Aceasta s-a Întîmplat, de exemplu, cu ocazia reuniunii de la Berlin, În 1926, care a fost declarată că „inutilă, chiar dăunătoare” de către tinerii autori germani din epoca, precum Bertold Brecht, Alfred Döblin, Robert
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
semnând Horia Rebreanu, Zoe Verbiceanu, G. M. Vlădescu, Al. Lascarov-Moldovanu. Din Albert Samain traduce C. Z. Buzdugan. Fără rubrică de recenzii literare, L. acordă intermitent spațiu unor note sau luări de poziție, precum Limba ziarelor, semnată de Paul I. Papadopol, Aristocrație literară, în care G. M. Vlădescu taxează opinia lui E. Lovinescu privitoare la superioritatea lui Liviu Rebreanu în raport cu Duiliu Zamfirescu drept „caracteristică epocii noastre de cumplită dezechilibrare mintală”, sau Cazul Cezar Petrescu, unde tot G. M. Vlădescu îl creditează în
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
regretă”. Foarte individualizați sunt și englezii. Ceea ce frapează la ei ar fi rezerva, discreția, aroganța, egoismul, izolarea, indiferența superioară. Empiriști, confundându-se cu clipa prezentă datorită prosperității generale, englezii „au ajuns la acea vârstă când întregul popor se transformă în aristocrație”, deși sentimentul de clasă e foarte dezvoltat. Spiritul lor e paradoxal: „Ca orice popor mare, poporul englez e dublu: progresist și conservator, idealist și practic, tolerant și feroce, democrat și aristocrat, iubitor de libertate și tiranic.” R. abdică însă de la
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
, Mirela (10.IV.1947, Tulcea), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Hrisulei (n. Limona) și a lui Iancu Roznovschi, medic stomatolog. Lanțul genealogic al familiei ar fi unul special: tatăl provine din aristocrația Imperiului Habsburgic (numele bunicului pe linie paternă, George Roznovschi, s-ar lega de introducerea cinematografului sonor în România, iar acela al străbunicului, Alois, de construirea primei căi ferate din țară); mama este fiica unui negustor și om politic de origine
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
la loc de cinste proprietatea privată În Însuși centrul vieții sociale moderne. Dar În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ideea regimului proprietății private era Încă nouă și subiect de dezbatere publică intensă. Regi și regine, nobilimea și aristocrația tuturor regatelor europene, domneau Încă În virtutea dreptului divin, Întărit de amenințarea forței și a constrângerii. Însăși ideea că singură funcție legitimă a statului este de a proteja proprietatea fiecăruia, În mod egal și imparțial, conform legii, era revoluționară. Thomas Paine
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al XIX-lea și la Începutul secolului XX. Ideea unui stat al bunăstării a fost acceptată În Europa În această perioadă. Era un mare compromis, un mod de a liniști, pe de o parte, clasa burgheză În ascensiune și resturile aristocrației și, pe de altă parte, clasa muncitorilor europeni și sărăcimea. Ideea regimului proprietății private va fi menținută În schimbul promisiunii că unele dintre excesele capitalismului de piață neînfrânat vor fi distribuite sub forma beneficiilor sociale guvernamentale. Statul bunăstării va deveni un
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
teren virgin. În colonii erau puține rămășite ale orânduirii feudale, cu toate că cineva ar putea spune că sistemul plantațiilor și munca sclavilor avea multe asemănari cu ordinea feudală. Totuși, noi nu a trebuit să ne luptăm cu o nobilime și o aristocrație bine consolidate. În plus, breslele meșteșugărești nu au devenit niciodată o forță În America. Forța de muncă liberă a existat chiar de la Început. Capitaliștii nu au trebuit să facă față unui set preexistent de relații economice, care favorizau prețuri fixe
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Lerin era și un centru înfloritor de cultură religioasă. Vedem deci că monahismul din această localitate era în mod fundamental unul cu caracter cult, care își găsea expresia în producția literară a celor ce se stabiliseră acolo; asceții proveneau din aristocrația din Gallia, care tocmai în acea perioadă organizase în regiune, pe marile sale domenii de tip latifundiar, o viață retrasă și separată de orașe, rămînînd departe de cele mai importante întîmplări petrecute în lume, adesea atît de furtunoase. O aristocrație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aristocrația din Gallia, care tocmai în acea perioadă organizase în regiune, pe marile sale domenii de tip latifundiar, o viață retrasă și separată de orașe, rămînînd departe de cele mai importante întîmplări petrecute în lume, adesea atît de furtunoase. O aristocrație care, la fel ca păturile mai sărace, a îndurat cu siguranță samavolniciile și cruzimile invadatorilor barbari, despre ale căror urmări ne informează mai ales poeții galici din acea epocă. Așadar, schitul reprezintă, în mijlocul acestor tulburări, în primul rînd un loc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poezia lui Paulinus din Périgueux). Deși sărac în conținut, Epistolarul lui Sidonius este bogat în date istorice care pot servi la cunoașterea Galiei din acea vreme, și mai puțin a dezbaterilor ori a problemelor arzătoare ale momentului. Sidonius a aparținut aristocrației galice și a încercat, atît cît a putut, să păstreze un anumit echilibru între lumea tradițională romano-galică și aceea a barbarilor care o înconjuraseră. Desigur, el, deși a fost fără îndoială creștin, pare mai degrabă un păgîn din alte vremuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acest lucru, chiar și în privința Bisericii (de exemplu, o revenire în forță la superstiție și idolatrie): toate acestea au trezit în el reacția creștinului care vrea să se opună violenței. A murit în 594. Grigorie a fost unul dintre reprezentanții aristocrației galo-romane care, în Gallia intrată cu totul sub stăpînirea francilor, continua totuși să reziste pentru că păstrase o parte importantă din vechile posesiuni; astfel, putea să contribuie la supraviețuirea culturii antice și să furnizeze Bisericii candidați pentru nivelurile cele mai înalte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
El numește „a patra fiară” Imperiul Roman, dar nu o îi atribuie un nume clar, întrucât cetatea Romei, care a supus întreaga lume, este un amestec de mai multe națiuni. La început, a îmbrățișat monarhia, apoi a alternat democrația și aristocrația, întorcându‑se spre sfârșit la monarhia dintru început. El spune „fiară înspăimântătoare și nespus de înfricoșătoare”, căci acest imperiu a fost mai puternic decât toate celelalte care au existat până la el. Îl adaugă și statuii, socotind fierul al patrulea element
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
potrivă. Pretențiile Cantacuzinilor de a fi considerați descendenți ai trecuților bazilei nu erau necunoscute românilor. Dar această „nobilitate”, vagă oricum și defectuos circumscrisă, în stare - poate - să impresioneze în Fanar, nu era capabilă, cred, să stârnească mari emoții în rândurile aristocrației românești. Elena - femeia dârză, demnă, robace, excelentă diriguitoare prin vremuri tulburi a treburilor neamului Cantacuzinilor din țara Românească - era, totuși, fiica lui Radu Vodă Șerban, iar neamul din care cobora avea, între români, o distincție supremă, fiindcă era cel al Basarabilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aici este vorba de cei din Valahia) pus la cale de postelnicul Constantin Cantacuzino. Un proiect încheiat într-o proporție covârșitoare de urmași (care, precum stolnicul Constantin Cantacuzino în scrisorile sale către contele Luigi Ferdinando Marsigli, pune mai presus însemnătatea aristocrației valahe decât măreția unei presupuse coborâri din împărații Bizanțului 295). Spun „proporție covârșitoare” fiindcă doar Ancuța (îl rog pe cititor să observe apelul la fondul „emblematic” - al boierilor Mărgineni și al Basarabilor-Craiovești - născut dintr-o strategie coerent definită și articulată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1686 până în 1689), ultimul dintre fiii marelui postelnic, a avut două neveste: pe Ileana și pe Maria Fărcășanu, care trebuia să fi fost sora lui Barbu Fărcășanu și fiică a marelui stolnic Radu Fărcășanu. Și căsătoriile fetelor reprezentau „punți” către aristocrația valahă. „Nunțile” Ancuței le-am evocat. Măritându-se a doua oară (dacă întâi va fi fost căsătorită cu grecul Ianachi Catargi, cel ce va deveni socru al lui Alexandru Iliaș 307) cu marele comis Stoian, ea se va încadra în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și combatant contra slujitorilor răsculați în 1655310. Rămasă văduvă în 1666 (Pană Filipescu murea înainte de 10 mai 1666), Marica se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această dregătorie în vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
place să fie filotim, ține pe lângă casa lui un număr mare de rubedenii sărace, bucuria lui este să dea mese bogate și să își tachineze, spre a-i umili, oaspeții. Ambiționează „s-o așeze” pe Amelica în lumea de sus (aristocrația) în care el nu a reușit să intre, cu toată istețimea și râvna lui. Sfârșit de veac în București este un roman solid, de un realism minuțios, cu o galerie de personaje memorabilă. Șerban Cioculescu îl pune în rând cu
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
unui oraș. Ziduri vechi. Ființe dispărute, ediție Îngrijită de Paul Cernovodeanu, București, 1995, p. 44). </ref> </footnote>, ce a rezistat până În 1934; cele două saloane Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea destinate dansului nu erau Încăpătoare pentru „aristocrația” bucureșteană; mai mult „pe pereții sufrageriei erau Întinse tapiserii Gobelin, iar bufete din secolul al XV-lea erau Încărcate de porțelanuri de Saxa și faianțe scumpe (...). Camerele erau pline cu obiecte de mare preț și de valoare artistică, adunate de
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
da substanță apelului „Cercetați scripturile!” începe cu textele sfinte, dar face loc imediat unor opere ale Antichității elene și latine. Ideile u., noua stare de sensibilitate ce se instaurează în mediile cărturarilor români (clerici sau laici, proveniți din rândurile unei aristocrații ce solicită compensații exercițiilor scriitoricești pentru frustrările pe care le acuză pe alte paliere, propulsați și din alte medii sociale, deloc înalte, în urma eforturilor de instruire făcute) au croit traseele pe care urma să le străbată literatura, cultura română în
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]