770 matches
-
idolul meu, papa și toți popii îmi erau dușmani. Iar atunci când, mai târziu, au început să circule câteva dintre numele conspiratorilor și acela al atentatorilor - von Witzleben, von Stauffenberg -, mi-a fost greu să cultiv ura jurată împotriva „lașei spițe aristocrate“ ca pe o buruiană care continuă să crească, orice i-ai face. Ce harababură în capetele de sub părul tuns scurt. Abia devenise incredibil de clară, că imaginea voluntarului în serviciul Reich-ului în vârstă de șaisprezece ani începe deja să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
familiei și patriei sale și lagună se naște o stranie relație, în care moartea apropiată este drapată în faldurile mătăsoase ale imaginației sale eliberate. Rând pe rând, trupul descărnat și măcinat de boală este vizitat de spectrele vieții sale trecute. Aristocrate sau camarazi, toți sunt alături de ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o formă deliberată de suicid hipnotic. Visele din lagună se nasc și mor sub semnul acestei fragilități a ființei sale - în acest colț de Americă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și spații, farmecul jazz age. Leprosul dandy locuiește aceeași bolgie din infern în care se află, suspendat, Gatsby al lui Scott Fitzgerald. Sunetul muzicii nu mai poate trezi decât fantomele unui Occident jertfit pe rugul, absurd, al războiului mondial. Ofițer aristocrat și infirm cu înfățișare oribilă, Fanfulla este avatarul tragic al acestui vis imperial la a cărui năruire Koinski este martor. Paradoxurile sunt marca acestei Africi pe care o descoperă locotenentul polonez. Dilemele corneliene îi bântuie pe cei care sunt chemați
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
are drept revers înclinația către trădare și intrigă. Politica florentină este întortocheată și sinuoasă, iar măștile fac parte din jocul cotidian. Aparențele sunt înșelătoare, de vreme ce planurile sunt urmărite cu minuția scelerată a unor personaje ieșite din paginile portretelor lui Burckhardt. Aristocratul florentin Troilo este imaginea memorabilă a păcatului care se ascunde dincolo de marmura republicii. Loialitatea față de casa de Medici este motivată nu de căutarea onoarei, ci de calculul pragmatic al individului obsedat să învingă cu orice preț. Șaradele florentine sunt cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
seară același ulan cu mustăți zbârlite. „Când i‑au pus ștreangul de gât, se uita calm la mâinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvântul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tânărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfârșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s‑ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
doar „Stibbly“, îmi răspunde că nimeni din sat nu-și știe adresa corectă. Apropo de dimensiunea numelor, îmi vin în minte: 2. Filfizonii Principalul motiv pentru care aș evita un indicator maro e acela că nu-l poți avea fără aristocratul care-l deține, cunoscut în Anglia sub numele de alint „filfizon“. Filfizonii își numesc palatele „cocioabe“, poartă pulovere cârpite de doicile octogenare pe care le iubesc mai mult decât pe oricare altă femeie din viața lor și, când se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
zis Tolea, are relee speciale, nu se sperie de bietele nevroze funcționărești, e stăpân pe situație. Până una-alta, chiar de mâine, va începe să reamintească tuturor amănunte dintre cele mai dezavantajoase ale biografiei sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
genetică rară care producea o statură mică, păr corporal excesiv și diformități faciale care duceau la asemănarea cu un simian. Sindromul era atât de rar, încât fusese observat de numai patru ori în ultimul secol. Prima dată, într-o familie aristocrată ungară, la Budapesta, în 1923. Doi copii se născuseră cu acel sindrom și fuseseră descriși în literatura medicală de un doctor austriac, dr. Emil Kreukheim. A doua apariție se produsese la un copil eschimos născut în Alaska, în 1944. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu precauție de canapea, ca să nu-l trezească. Frământa În mâini o bucată de lut moale, căreia ar fi vrut să-i dea chipul și asemănarea bătrânului. Oricât s-a străduit, În liniște, să reproducă Întocmai, trăsăturile chipului, și disticția aristocrată, nu reușea. S-a Îndepărtat de canapeaua În care bătrânul dormea, distrugând cu strângere de mână, eboșa de lut În care nasul grecesc al bătrânului era singurul element reușit. Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dar nu-i păsa. Era nesățios când era vorba de femei. Pur și simplu nu rezista. Îl atrăgeau mai ales cele vulgare, culese de prin locuri promiscui, care-n final Îl tapau de bani. În el existau cele două extreme: aristocratul perfect, cultivat, rece, rezervat și lucid și bărbatul depravat, dispus pentru orice plăcere ieftină, carnală, să se bălăcească În noroi. În acea seară, vroia să se culce cu orice chip cu femeia ușoară și rezervase prin telefon o cameră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Zâmbi... Dacă vorbești cu accent englezesc, printre altele, New York-ul îți oferă și șansa de a te simți cât se poate de bine educat și cu sânge albastru. Vreau să spun că trebuie să te simți ceva mai mintos și aristocrat și că ai în tine un strop de desăvârșire când treci pe Forty-Second Street sau prin Union Square sau chiar pe Sixth Avenue - la amiază printre amploaiați cu fețe de fomiști și ochi de chiulangii. În prezența lui Fielding nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amabile, Nici în acte caritabile. Mă îndoiesc, uneori, de prevederile vremii Și, mai adesea, de jurămintele Evei; Nu cred în ofertele electorale, Care-s minciuni și vorbe goale; Nu cred în zodii și în vrăjitoare, Nici în fericirea vieții viitoare. „Aristocratul” Cu maniere studiate Și falsă amabilitate, Cu artificiale zâmbete (Care aduc a rânjete), Îl întâlnești adesea, din păcate, Pentru că nu-i o raritate. Este atent, chiar curtenitor Și își oferă serviciile tuturor. Se laudă, fără jenă, Că rezolvă orice problemă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
plăcea să privească, o să-ți vină mai ușor. Executau atacuri, eschive și parade cu mișcări lente, elegante, și ochii copilului înregistrau mișcările brațului și ale umărului, întinderea încheieturii, jocul genunchiului și al piciorului, ciocnirile, desprinderile, fulgerătoarea lovitură finală. Toți tinerii aristocrați romani trebuiau să efectueze o perioadă de antrenament în cadrul legiunilor, un serviciu militar dur; după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de mândrie - comanda unei legiuni în vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a manifestului. O campanie de imagine concepută și realizată la fel de profesionist ca și cea care va crea, peste șapte ani, explozia Dada. În bibliotecile publice se păstrează încă volume cu dedicație adresate reginei-poete Carmen Sylva (La Conquete des Étoiles), scriitoarei aristocrate Elena Văcărescu sau ziaristului Panait Mușoiu. Admirația lui Marinetti față de poeta și contesa franceză de origine română Anne Brâncoveanu de Noailles a fost exprimată - între altele - prin dedicarea unei poezii din volumul La vie charnelle, 1908. Prin intermediul celei din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
importante în această lucrare deja clasică, apărută în 1923... În nr. 81, cu ocazia călătoriei în România a contelui Hermann von Keyserling, sînt prezentate elogios reflecțiile acestuia cu privire la rolul culturilor extraeuropene și orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
von Keyserling, sînt prezentate elogios reflecțiile acestuia cu privire la rolul culturilor extraeuropene și orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exemplar din Omul care râde. Gândurile mi se învălmășeau în cap de abia mai auzeam ce-mi spune Jane. — ...un grup de spanioli din secolele cincisprezece-șaisprezece. Li se spunea Comprachicos. Răpeau și torturau copii, apoi îi mutilau și-i vindeau aristocraților, ca să fie folosiți pe post de bufoni la curte. Așa-i că-i oribil? Clovnul din pictură este personajul principal al romanului, Gwynplain. În copilărie i-au tăiat gura de la o ureche la alta. Bucky, te simți bine? GURA TĂIATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Henry se oferi să Îi fie ghid printre comorile artistice ale istoricului oraș. Ea acceptă cu recunoștință și cu o Încântare nedisimulată. Henry ajunsese la Florența venind de la Napoli, unde se dusese să Îl vadă pe Paul Jukovski, un tânăr aristocrat rus expatriat pe care Îl cunoscuse la Paris la mijlocul anilor ’70, cu pretenții de artist, un diletant, prieten cu Turgheniev și admirator Înfocat al compozitorului Richard Wagner. La vremea respectivă, el și Jukovski deveniseră chiar foarte apropiați, făcând lungi plimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va trebui să găsească poveștii un final pozitiv. În roman, Christopher Newman, un american bogat, autodidact, un inocent În străinătate, aflat la Paris, primea Într-o primă instanță permisiunea rubedeniilor aristocrate, familia Bellegarde, de a o curta pe tânăra și frumoasa contesă văduvă Claire de Cintré, pentru a fi mai târziu respins, tot de ei, din snobism. Soarta Îi punea la Îndemână mijloacele pentru a dezonora familia sau, amenințându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
englez abil, cu o soție mărginită și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără scrupule și să aprobe eforturile unui prieten aristocrat decadent de a-l salva. Aristocratul cel decadent, evident copiat după modelul creatorului său, era incapabil să deschidă gura fără a scoate o epigramă sau un paradox. „- Ador să vorbesc despre nimic, tată. Este singurul lucru despre care știu câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără scrupule și să aprobe eforturile unui prieten aristocrat decadent de a-l salva. Aristocratul cel decadent, evident copiat după modelul creatorului său, era incapabil să deschidă gura fără a scoate o epigramă sau un paradox. „- Ador să vorbesc despre nimic, tată. Este singurul lucru despre care știu câte ceva. — Pari să trăiești În Întregime de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Lucrul încetează, uneltele sânt părăsite de fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Antreurile fuseseră savurate. Atmosfera se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu pieptul bombat de-o multitudine de îndeletniciri sportive sau militare, într-o redingotă ce nu provenea de la un magazin de închiriat redingote. Într-o redingotă, în ceva foarte strâmt, ce făcea, ca de durere, cele două mustăți să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oțel al cheii pentru care atât se scremuseră și pentru care scurtaseră de urechi pe atâția dintre regii aievea încoronați, dar pas să cunoști lucrul acesta, ai orașului București. Obținură o cheie pe cinste. Era croită dintr-un metal ușor, aristocrat. Licărea ca o platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]