1,567 matches
-
cam absent de propria persoană și de aceea puneam atât de mare accent pe dorința fizică. De acum soseam acasă, smulgeam imediat hainele de pe ea. Seara ne-am întâlnit cu prietenul meu Thomas, un tip destul de simpatic, cu un aer aristocratic,veșnic în contact cu lumea bună, îmbrăcat impecabil. Am mers împreună la o cafenea. Lui i-a plăcut ,,fata” mea și a spus-o chiar: -Drăguță fată! Atrăgătoare chiar. Eu i-am răspuns că deocamdată atât îmi pot permite, o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
contradictoriu, zicându-mi să nu se întâmple la fel și în Anglia. Grecia era încă vie în mintea mea, cu unicitatea ei, cu fascinația ei fatală. Anglia părea tăcută, calmă, domesticită de lumina blândă a Nordului. Grecia era senzuală, provocatoare, aristocratică cu peisaje extrem de frumoase, mereu vii în inima mea, intense sălbatice, pasionale. Mi-a trebuit însă mult timp să înțeleg toate acestea. Stăteam la fereastra camerii din hotel. Mă gândeam la ea, dar ea era departe, nu atât ca distanță
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Nehru, și pe Mohandas Karamchand Gandhi, și pe Lumumba. Cum să te desparți de victoria aceea pe care o simți și azi aproape de suflet, mai ales că până și junii de la Eton au sfârșit prin a-și trage pe fesele aristocratice blugii. Cum să renunți la revoluția de stânga din junețea dintâi la care te-ai înscris, anonim și nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
făcu un duș, gândindu-se: "De unde știe ea ce fac și cred toți ceilalți. Cine este ea?" Ieșind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avanposturilor. Dimpotrivă, malul stîng numără atît cartiere mai curînd burgheze, cît și cartiere culturale. Arondismentele 15 și 7 găzduiesc, fiecare în felul său, familii ale înaltei societăți, unul pe cele tinere și la modă, iar celălalt pe cele tradiționale și aristocratice. Stabilitatea clădirilor, fluctuațiile populațiilor Orașul este măcinat de necontenite evoluții. Locurile creației culturale se deplasează în chiar virtutea succesului lor. Creșterea prețurilor imobiliare, suscitată de cererea sporită, induce o îmburghezire care afectează aproape toate cartierele, inclusiv zonele unde acest fenomen
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
astăzi sediul aici, în ciuda faptului că vocația sa militară s-a estompat treptat. Avînd, hotărît, aceleași gusturi ca și corpurile diplomatice, un alt Rothschild, Edmond, fiul lui James, se instalează la nr. 41 pe aceeași stradă, într-o altă casă aristocratică, ce va fi mai tîrziu cumpărată de Statele Unite, care o vor transforma în reședință pentru ambasadorul lor. O primă versiune a acestui text a fost publicată în Les Rothschild. Une famille bien ordonnée, La Dispute, Paris, 1998. IV. "Gentrificarea" și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și a condus la o diminuare a densităților rezidențiale. În jurul Bastille, cucerirea unei părți a Parisului proletar, acela al zilelor revoluționare și al baricadelor, de către o populație tînără cu studii s-a desfășurat potrivit legilor pieței imobiliare. Recucerirea fostului Marais aristocratic de către noile pături sociale înstărite este un caz intermediar. Intervenția publică, prin medierea planului de salvgardare și de punere în valoare stabilit în două etape, în 1969 și în 1976, s-a aflat la originea reabilitării unor clădiri de mare
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
reconstituită prin dispunerea în arc de cerc a arondismentelor trecute în tabăra stîngii. Această creștere tinde să se amplifice, extinzîndu-și influența asupra unui centru care a trecut adesea de la o orientare la alta, precum Marais (arondismentul 4), rînd pe rînd aristocratic, proletar, apoi neo-burghez. Rămînînd, pe bună dreptate, minoritară ca număr de voturi, se poate spune că, într-un fel, stînga și-a obținut victoria din lipsă de probe. Însă geografia electorală regăsește liniile de fractură socială și politică care situau
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
făcu un duș, gândindu-se: "De unde știe ea ce fac și cred toți ceilalți. Cine este ea?" Ieșind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ordonanței și ai patrupedului ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și avea ceva extrem de aristocratic, cu capul lui vioi, alungit, și cravata de păr din jurul gâtului. Își lăsă bastonul cu cioc argintiu în vasul din hol și intră, ca întotdeauna la vizitele lui de lucru, în bibliotecă. Generalul era în doliu, după nevasta lui care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ampla panoramă a vieții cotidiene a Bucureștiului de altădată. Autoarea urmărește de-a lungul cărții câteva nuclee narative centrate pe locuri tipice ale orașului: redacția ziarului Universul, familia reputatului doctor Margulis, Prefectura de poliție, spitalul, baia publică, în fine conacul aristocratic unde personajele reunite petrec Revelionul. În toată această lume stratificată social răsună poate cea mai puternică voce a romanului, cea a Iuliei, fiica doctorului, care consemnează-n jurnalul ei, cu grație și maturitate, toate faptele aiuritoare ce răscolesc viața liniștită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
arsă de soare cu aceeași energie cu care Corto sau Rasputin se devotează întinderii lichide. Războinicii din jeep-uri sunt ultimul suspin al unei lumi ce refuză mecanizarea morții, imaginând lupta ca pe un turnir ce se supune codului onoarei aristocratice. Aparent dezabuzați și nedisciplinați, ei sunt croiți din aceeași materie din care este alcătuită fibra mitică a acelui imaginativ și charismatic Wingate, cel pe care Pratt îl contemplă, ca adolescent, în fruntea trupelor ce intră în Addis Abeba. Biografia lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sunt membrii unei frății ce împărtășește vocația purității și căutării absolutului. Ceea ce pare inaccesibil celor de jos este permis existențelor ce se dăruiesc, spre a arde pe cerul unde se înalță și din care se prăbușesc. Un cod al onoarei aristocratic, o pudoare a sentimentelor, o tensiune, romantică, între datorie și solidaritatea umană, proza lui Pratt imaginează un omagiu tradiției care își trăiește, în cel de-Al Doilea Război Mondial, clipele de agonie. În curând, locul aviatorilor care își câștigă victoriile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
11 Barry Sindler era plictisit. Femeia din fața lui trăncănea fără întrerupere. Era un tipar evident: puicuța bogată din est, îmbrăcată în pantaloni, o Katharine Hepburn cu tupeu, cu un fond fiduciar și accent nazal de Newport. Dar, în ciuda aerelor ei aristocratice, nu reușise decât să o pună cu profesorul de tenis, la fel ca toate fraierele cu silicoanedin oraș. Dar se potrivea perfect cu avocatul cretin de lângă ea - acel labă-tristă de Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
felini născuți sub acel acoperiș. După un timp, membrii familiei Kazanci Încetaseră să-și mai bată capul să găsească nume diferite pentru fiecare În parte, luându-se În schimb după genealogia felinelor. Dacă pisoiul arăta ca un descendent al ramurii aristocratice, alb, cu blana lungă și nas turtit, Îl numeau pe rând Pașa Întâiul, Pașa al Doilea, Pașa al Treilea... Dacă făcea parte din ramura pisicii maidaneze, Îl strigau Sultan - un nume net superior, ce semnala credința că pisicile maidaneze erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oculte ale egiptenilor trecuseră de la Hermes Trismegistul la Moise, care se ferise strașnic să le comunice zdrențăroșilor lui cu burțile Încă pline de mană - cărora le oferise cele zece porunci, căci pe acelea măcar le puteau Înțelege. Adevărul, care e aristocratic, Moise Îl introdusese, cifrat, În Pentateuh. Asta o Înțeleseseră cabaliștii. „Gândiți-vă“, ziceam eu, „totul era deja scris, ca Într-o carte deschisă, În măsurile Templului lui Solomon, iar păzitorii secretului erau Rozacruceenii care constituiau Marea Frăție Albă, sau esenienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceleași oportunități de a se manifesta. Demonii și Îngerii sînt doar aspecte diferite unii ale celorlalți: urîtul este frumos și vice versa. Fără nici un fel de discriminare. Conștiința de sine a Diavolului, care se bazează pe un soi de electivitate aristocratică, este profund ofensat de un astfel de tratament. Este În egală măsură ofensată de indiferența buddhiștilor față de imagini, statutul pe care Îl acordă ei artei, acela de manifestare superficială a acțiunii, un sub-produs al sistemului nervos de care Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe când o conducea pe Fran spre ieșire. — Pa, Fran, dragă, gânguri ea, uitându-se peste umăr la figura spășită a soțului ei. — Scuze, iubito, îl auzi Fran spunând, foarte încet, pe când se urca în mașină. — Bun, răsună vocea cu inflexiuni aristocratice a Henriettei în aerul serii. Spune-o așa cum se cuvine. În genunchi. Simon se strâmbă. — Trebuie? — Da, îl somă Henrietta fără milă. Sau o să rămâi nemâncat în seara asta. Ultimul lucru pe care îl zări Fran când demară fu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lângă el, problema asta cu tatăl Francescăi mă pune pe gânduri. Aș vrea să-mi pun deoparte niște bani pentru o locuință cu îngrijire. Îmi promiți ceva? Chipul plăcut, machiat cu mult gust, al Camillei își pierdu aerul de păpușă aristocratică și lăsă să transpară o teamă reală. Că n-o să mă trimiți la Tawny Beeches. Chiar nu cred că aș putea îndura asta. — Zău așa, mamăă Tonul lui Laurence se înăspri. Nu trebuie să te iei după Francesca. Ai crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-mă înăuntru. Simți că i se rupe inima văzând cât de puține lucruri avea. În două minute strânse tot ce avea în cameră și Fran coborî în fugă scările, abia așteptând să lase în urmă Tawny Beeches și spoiala lui aristocratică. — Altcineva o să-i ia locul în doi timpi și trei mișcări, strigă intendenta în timp ce Fran ieșea pe ușă. Avem o listă de așteptare lungă cât brațul meu. Și tot trebuie să plătiți taxa pentru o lună de ședere. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un nou stil de viață își lansează modelele eliberate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sufletesc sau de idee (...) Pentru cei vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și mănușa insurgenței. Constantin Beldie vede în această trădare a curajului estetic inițial un simptom al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Intrarea în noul ev industrial e anunțată de acele fine seismografe care sînt întotdeauna artiștii transgresivi: lunga lîncezeală, destabilizată, periodic, de manifestări anarhiste anunțînd mari răsturnări, ia sfîrșit printr-un cataclism care a dus la prăbușirea vechilor regimuri și imperii aristocratice ale Europei. Într-un cunoscut studiu interbelic dedicat „Generației de la 1914“ (v. Histoire de la litterature francaise de 1789 a nos jours, Paris, 1936), Albert Thibaudet trecea în revistă cîteva aspecte sociologice care au afectat formarea primei „generații mutilate” din Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]