1,017 matches
-
gândit de către Aristotel), un fel de fenomenologie a cunoașterii. Dar în ce măsură a doua cale este deschisă? Nu cumva, bazându-ne pe viziunea aristotelică asupra cunoașterii, o asemenea putință este de neadmis? Cumva, da! Numai că bazându-ne tocmai pe logica aristotelică de tipul organon-ului, calea aceasta se deschide. Gândirea care se gândește pe sine nu trebuie să vină ca atare înspre subiectul cunoașterii, pentru a-i constitui acestuia cunoștința; este suficient ca gândirea care se gândește pe sine să fie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a se imprima lucrului sensul despre care tocmai aminteam: pregătirea operării reducției judicative. Desigur, prezentarea fenomenalității judicative trebuie făcută după un plan, potrivit unei ordini de interpretare care să se prindă de ceea ce urmează, anume de reducția judicativă. Deschiderea problemei aristotelice a căutării mediului face parte din această ordine de interpretare, prin care trebuie pusă în evidență constituirea raționamentului (și a speciei sale, argumentarea) pe baza formulei judicative originare S P și, mai departe, a celor două discipline judicative, analitica și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitica și dialectica. De-a lungul timpului, opera logică a lui Aristotel a fost interpretată în chipuri diferite, cum e firesc. Dar aceste modalități, cu mici excepții, totuși, nu au putut trece cu vederea rostul de organon (instrument) al logicii aristotelice și faptul că realizarea Stagiritului corespunde intențiilor sale. De aceea, interpretările silogisticii cu mijloacele logicii simbolice, odată constituită aceasta, prin contribuțiile mai multor logicieni, G. Boule, A. de Morgan, G. Frege, G. Peano, B. Russell, L. Wittgenstein, J. Lukasiewicz ș. a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simbolice asupra unui sistem de logică constituit, care devine, se-nțelege, obiectul său (poate cu excepția interpretărilor celui din urmă). De aici și unele "excese" simbolice în astfel de interpretări, semnalate de mai mulți logicieni, care fac distincții clare între silogistica aristotelică în întruchiparea sa din Organon și silogistica aristotelică luată ca obiect de aplicație pentru calculele logicii simbolice. Este de amintit, în acest sens, o lucrare citată și mai devreme, aparținând lui G. Patzig: Silogistica aristotelică (1959).83 Interpretarea de față
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
devine, se-nțelege, obiectul său (poate cu excepția interpretărilor celui din urmă). De aici și unele "excese" simbolice în astfel de interpretări, semnalate de mai mulți logicieni, care fac distincții clare între silogistica aristotelică în întruchiparea sa din Organon și silogistica aristotelică luată ca obiect de aplicație pentru calculele logicii simbolice. Este de amintit, în acest sens, o lucrare citată și mai devreme, aparținând lui G. Patzig: Silogistica aristotelică (1959).83 Interpretarea de față nu ține la conformitatea cu nici una dintre aceste
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fac distincții clare între silogistica aristotelică în întruchiparea sa din Organon și silogistica aristotelică luată ca obiect de aplicație pentru calculele logicii simbolice. Este de amintit, în acest sens, o lucrare citată și mai devreme, aparținând lui G. Patzig: Silogistica aristotelică (1959).83 Interpretarea de față nu ține la conformitatea cu nici una dintre aceste prezentări și interpretări. Este necesară, în ordinea cercetării de față, o linie de interpretare adaptată acesteia, fără a miza, așadar, pe oarecare sensuri "exacte" ale textului aristotelic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aristotelică (1959).83 Interpretarea de față nu ține la conformitatea cu nici una dintre aceste prezentări și interpretări. Este necesară, în ordinea cercetării de față, o linie de interpretare adaptată acesteia, fără a miza, așadar, pe oarecare sensuri "exacte" ale textului aristotelic ori pe niște sensuri "deformate" datorită intențiilor de interpretare simbolică a "materialului" aristotelic. În plus, cercetarea de față nu ține nicidecum să fie și "filologică", deși va fi atentă la utilizarea, cu anumite înțelesuri, a unor termeni. Mediul nu este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste prezentări și interpretări. Este necesară, în ordinea cercetării de față, o linie de interpretare adaptată acesteia, fără a miza, așadar, pe oarecare sensuri "exacte" ale textului aristotelic ori pe niște sensuri "deformate" datorită intențiilor de interpretare simbolică a "materialului" aristotelic. În plus, cercetarea de față nu ține nicidecum să fie și "filologică", deși va fi atentă la utilizarea, cu anumite înțelesuri, a unor termeni. Mediul nu este un termen oarecare în raționament (silogism), sau un al treilea termen ca poziție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amintit este tocmai acela de a discuta despre silogism; ori acesta stă sub reguli clare, doar acestea din urmă putând să-l exprime ca fiind corect sau incorect; iar corectitudinea reprezintă, cum știm, tema centrală a întregului proiect al logicii aristotelice. Cele două specii de necesitate, deși se referă la judecăți (propoziții), țin, prin sensul lor și prin ceea ce ele sunt, de regulile sub care judecățile sunt necesare în mod absolut sau relativ. Așa încât, judecățile pot fi necesare în mod absolut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecăți interpretate, care de asemenea pot fi necesare în mod absolut sau relativ, după reguli (necesare în mod absolut sau relativ). Dat fiind faptul că primele trei niveluri de condiționări au fost puse în discuție, în acest subcapitol despre logica aristotelică, dar și în subcapitole anterioare, care au avut ca temă fenomenalitatea judicativului constitutiv, firesc este să ne îndreptăm, acum, către regulile de constituire a silogismului. Abia din perspectiva astfel deschisă putem pune în discuție și modalitățile de participare a judecății
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Abia din perspectiva astfel deschisă putem pune în discuție și modalitățile de participare a judecății la constituirea silogismului. Această îndreptare nu are decât rolul de a evidenția preeminența regulilor de construcție silogistică față de judecățile interpretate, așa cum ea apare în logica-organon aristotelică. Indicatorul acestei apariții este operatorul "trebuie" ("operator", pentru că obligă la o anumită operație, care conduce către necesitatea unei prescripții); "stilul" de prezentare este cel formal.84 Dar nu trebuie scăpat din vedere faptul că problema tematizată aici este aceea a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar avut șansa de a fi cel "corect". Așadar, chiar această direcție "pe dos" este căpătată de cunoașterea însăși; mai bine zis, pentru a respecta punctul de vedere al lui Aristotel, nu de cunoașterea pur și simplu, ci de știință. Aristotelic vorbind, așadar, silogismul este o construcție care se bizuie pe termeni, pe trei termeni, dintre care doi sunt dați și trebuie căutat cel de-al treilea. Judecățile care alcătuiesc silogismul devin semnificative nu într-o primă instanță, atunci când de la silogismul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de logica simbolică, și ideea de funcție de adevăr, clară, după cum am văzut, încă în logica lui Aristotel. Cu toate acestea, accentul formal al aspectului alethic al enunțului este evident în ambele cazuri. Concluzia unui raționament este adevărată, potrivit regulilor logicii aristotelice, dacă premisele acestuia sunt adevărate și dacă este corectă (validă) construcția raționamentului. Ambele condiții sunt, în esența lor, formale. De asemenea, prin construcția sa după reguli, raționamentul participă la judicativ. De fapt, acesta, luat în aspectul său esențial, cel formal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în funcție de forma exprimării sale, "problemă" sau "premisă"), termen care se referă la opinia paradoxală sau la afirmația pentru care dispunem de argumente, deși ea contravine "opiniilor obișnuite".90 De la început trebuie accentuat faptul că problema cea mai semnificativă a demersului aristotelic asupra dialecticii, din perspectiva stabilită în lucrarea de față, este aceea care privește premisa (premisele) raționamentelor dialectice (termenul premisă este luat aici cu sensul său logic general, diferit de ceea ce Aristotel înțelege prin "premisă dialectică"). Fiindcă "forma raționament" este proprie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în proiectul criticii rațiunii pure, analitica și dialectica? Ce semnificații propriu-zis constitutive au ele? Care sunt sensurile tradiționale pe care mizează Kant? Filosoful german va resemnifica, relativ, termenii "analitică" și "dialectică", le va da înțelesuri oarecum diferite față de cele propriu-zis aristotelice și de cele medievale de inspirație aristotelică. În felul acesta, granițele logicii formale (sau "logicii generale", cum spune Kant) sunt forțate. Dar poate fi vorba despre o schimbare radicală, în așa fel încât analitica și dialectica să funcționeze altfel decât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dialectica? Ce semnificații propriu-zis constitutive au ele? Care sunt sensurile tradiționale pe care mizează Kant? Filosoful german va resemnifica, relativ, termenii "analitică" și "dialectică", le va da înțelesuri oarecum diferite față de cele propriu-zis aristotelice și de cele medievale de inspirație aristotelică. În felul acesta, granițele logicii formale (sau "logicii generale", cum spune Kant) sunt forțate. Dar poate fi vorba despre o schimbare radicală, în așa fel încât analitica și dialectica să funcționeze altfel decât ca un veritabil canon sau chiar ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să pună în evidență sensul fiecăreia, apoi, prin operații de reconstrucție potrivit perspectivei dictaurii judicativului deschisă în această lucrare. Kant nu se mai ocupă, în proiectul său critic, în primul rând de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, problema aristotelică ce a motivat construcția logicii organon; deși, sub determinativul "logic", el face totdeauna evaluări asupra corectitudinii strict formale, în orizontul căreia sunt semnificative cele două specii de raționament. Important pentru el este cum obținem "judecăți sintetice a priori", pentru că acestea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și dialecticii "critice", raportat la principalele acte ale gândirii, rostirii și făptuirii. 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală Dat fiind faptul că logica transcendentală concepută de Kant are aceeași structură ca logica generală (logica clasică de origine aristotelică) este firesc să deschidem, încă de acum, problema raportului dintre cele două. De altfel, Kant însuși se referă la aceasta, insistând asupra diferențelor dintre logica generală, strict formală, și logica transcendentală propusă de el, precum și asupra noutății acesteia din urmă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și regulative (cumva, chiar constitutive) diferite, care au rol fundamental în orientarea, constituirea și justificarea cunoașterii, ci doar două modalități funcționale ale aceluiași corpus regulativ, numit de Kant "logică generală". Multe dintre elementele dictaturii judicativului stabilite mai devreme în legătură cu logica aristotelică nu par a mai avea valabilitate în noul context. Kant este foarte atent cu stabilirea competențelor diferitelor discipline, fiindcă scopul său este acela de a reconstrui legitimitatea unei discipline constitutive, critică în esența sa, un organon bine întemeiat; sensul principal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Totuși, deși dialectica transcendentală are a face cu aparența (transcendentală), în sensul că îi limitează constituirea, iar cea din sistemul logicii-organon cu aparența logică, în sensul că o produce ca atare, cea dintâi este concepută de Kant după schema celei aristotelice, pornind de la terminologie ("paralogism", "antinomie", "teză" etc.) și sfârșind cu structura logică a argumentelor dialectice (structura paralogismului și circumscrierea sa local-epistemică; structura logică aporematică: teză antiteză etc.). E drept că dialectica transcendentală nu poate lucra regulativ decât dacă își asumă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atras în orizontul ei de tematizare datele esențiale ale cunoașterii, în genere. Pragmatic, analitica și dialectica nu mai sunt limitate la depistarea erorii pe care o creează folosirea greșită a unor legi (principii) logice, așa cum se întâmplă în orizontul logicii-organon aristotelice (logicii generale, în termeni kantieni), fiindcă ele pun la lucru principii "obiective" ale cunoașterii (analitica) și principiile subiective ale acesteia, dar înrădăcinate în însuși felul de a fi al facultății noastre de cunoaștere ca și cum ar fi principii obiective (dialectica), astfel încât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Organon-ului, anume "topică" (topika), și acest din urmă termen în înțeles kantian. În locul de cumpănă între "Analitica transcendentală" și "Dialectica transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant la tradiția aristotelică a științei logicii, filosoful german distinge între topica logică (aristotelică, reprezentând, de fapt, dialectica logică) și topica transcendentală (diferită de dialectica transcendentală). Aceasta din urmă se ocupă sau ar trebui să se ocupe cu determinarea "locului" unui concept în intelectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în înțeles kantian. În locul de cumpănă între "Analitica transcendentală" și "Dialectica transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant la tradiția aristotelică a științei logicii, filosoful german distinge între topica logică (aristotelică, reprezentând, de fapt, dialectica logică) și topica transcendentală (diferită de dialectica transcendentală). Aceasta din urmă se ocupă sau ar trebui să se ocupe cu determinarea "locului" unui concept în intelectul pur sau în sensibilitate (operație posibilă prin "reflecție transcendentală")104
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
față -, însă poate fi observat fără dificultate că această topică nu este compartimentul logicii transcendentale analog topicii din sistemul logicii-organon; ea are alte sarcini decât aceasta din urmă, deși, cum spuneam și mai sus, Kant a gândit-o după sugestia aristotelică a cercetării "locurilor" comune (topoi) unor fapte logice. Dialectica transcendentală corespunde întrucâtva topicii aristotelice, pentru că ea, asemenea acesteia din urmă, cercetează locurile în care rațiunea ajunge să funcționeze rațiocinant. Dialectica în genere, folosită ca instrument (organon), adică în sens constitutiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentale analog topicii din sistemul logicii-organon; ea are alte sarcini decât aceasta din urmă, deși, cum spuneam și mai sus, Kant a gândit-o după sugestia aristotelică a cercetării "locurilor" comune (topoi) unor fapte logice. Dialectica transcendentală corespunde întrucâtva topicii aristotelice, pentru că ea, asemenea acesteia din urmă, cercetează locurile în care rațiunea ajunge să funcționeze rațiocinant. Dialectica în genere, folosită ca instrument (organon), adică în sens constitutiv, produce aparență. Întregul spațiu al metafizicii este ocupat de producții dialectice, adică de o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]