1,328 matches
-
atractivă și a cărei autoritate îi dădea o anume prestanță. Apoi, într-o zi, cînd trecu pe la magazinul sătesc, văzu în vitrină o placardă care făcea reclamă la lipiciul Amazon pentru tălpile pantofilor. Acolo era o fată blondă într-o armură grecească scurtă, cu o lance, un scut și un coif pe cap. Deasupra scria FRUMUSEȚE PLUS VITALITATE, iar fața ei avea o drăgălășenie dureros de dulce care făcea ca domnișoara Ingram să pară banală. în pauzele dintre mese, Thaw se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strînge ca pe o cheie. Scoica este un obiect delicat, mai degrabă frumos. Desenul tău seamănă cu schema unei mașini. — Domnișoară Mackenzie, scoica pare delicată și simplă pentru că e mai mică decît noi. Pentru molusca din interior este ca o armură, ca o casă, ca o fortăreață umblătoare. — Duncan, dacă aș fi biolog marin, poate că m-ar preocupa cum este folosită scoica. Ca artist, mă interesează doar aparența lucrurilor. Insist să apară frumoasă și delicată, iar pentru asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aducîndu-i mirodenii, tutun, fildeș și mătase. — îți place? îl auzi pe Munro întrebîndu-l. — Nu prea. Cine sînt călăreții? — Nimrod, Imhotep, Tsin-Shi Hwang și Augustus, foștii președinți ai consiliului. Bineînțeles că pe timpul lor titlurile erau altele. — Dar de ce apar perucile și armura? — O convenție de secol optsprezece, cînd a fost pictat domul. Cei care sînt în fața lui sînt foștii directori ai institutului: Prometeu, Pitagora, Aquino, și Descartes. Figura de pe tron este primul lord Monboddo. A fost un legiuitor insignifiant și filozof neînsemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este un Plagincl din Cartea 11 a Institutio Oratoria tradusă de John Bulwer în a sa Chironomia. REICH, WILHELM Cartea 3. Dragonita care infectează primele șase capitole este un Plagdif al constricției musculare pe care Reich o numește „închiderea în armură“. REID, TINA Cap. 48, par. 15. Metoda androidă de curățare a patului este un Plagdif din Jill the Gripper din Licking the Bed Clean. SARTRE, JEAN-PAUL Cap. 18, par. 6. Cap. 21, par. 12. Acestea sînt epifanii negative trăite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuprinse de braț: — Ce învârți pe-aici, ori ești nou? Era chiar Hefestion, preferatul lui Alexandru, care dezertase din scenă și mânca un covrig. Omar aproape că nu mai mișca, privindu-i hangerul care îi atârna pe o coapsă, de sub armură. — Dacă ai să taci și doar ai să te uiți cum înghit, nu te vei alege cu mare lucru, fiindcă după masă mă grăbesc să îmi dau de pe mine barba asta de-o zi și să-l schimb pe cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să pictez războinicii, femeile și maimuța... Dar, știi? Unul dintre ei doi e Alexandru cel Mare... — E ăsta, îi spuse Omar, atingându-l cu degetul pe bărbatul în roșu. — Ești sigur? Pentru că mie tot mai mult îmi plăcea ălălalt, în armură, dar, dacă te uiți, sunt la fel. Cum poți ști care-i regele? Seamănă între ei... Dar tu sigur că știi, că doar sunt de-ai tăi... — Aici ai dreptate, că sunt persani, nu „harapi“, cum ne ziceți voi, tu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i! Și ce crezi că mare filosofie ascunde o întâmplare ca asta? Trebuia să ne întâlnim și uite-ne, că ne-am întâlnit. Crede-mă, asta s-ar fi făcut și fără Alexandru la mijloc! Dar ăla, al doilea, în armură, e cine? Mâna dreaptă a lui și iubitul, așa e? — Da, Hefestion... Umblau peste tot împreună și de- aceea lumea îi confunda. Godune, pânza asta e mare, are peste doi metri, am văzut-o în tinerețe, la Isfahan, copiată de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că o înșelam când aveam ocazia? De ce ții morțiș că acum două mii și ceva de ani lucrurile se petreceau altfel? — Da, dar ai aici, lămurește-te, doi amanți, unul lângă altul: Alexandru și ăstălalt, care- ți place, iubitul lui, în armură. În Iran, i-ar fi spânzurat pe amândoi în vremuri de pace! Aaa, și când Saddam trece granița, iei tabloul și îl arăți nevoiașilor de prin ateliere și fabrici, ca să țină minte, în capul lor, că se trag din femei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zâmbind voios, Roșă-n fața ei bălae, Dar acela-i mai frumos. 70 {EminescuOpVI 71} Când cu degetul L-arată, Toți la el și-ndreaptă ochii Și mulți pinteni zurăiră Și foșniră multe rochii - Și din bolta de fereastră, În armura lui albastră El apare lin din unghi Și la fata cea măeastră El își pleacă un genunchi. - Nici nu ai de ce să stărui Zise ea cu ochi-n vis, Bucuros mâna ți-o dărui, Căci în suflet te-am închis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam de unde să știu. ― Întreabă! ― Ei bravo! În chestii din astea trebuie să te grăbești. Cum zice un prieten de-al meu: Cel mai bun e ăla care trage primul. ― Tipul e cumva în oastea lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DIN ORAȘ. ERA CA UN NEBUN GIGANTIC, UN ADEVĂRAT DEMON AL DISTRUGERII. ÎL PRIVI LUNG, CU OROARE CRESCÎNDĂ, APROAPE FĂRĂ SĂ-I VINĂ SĂ CREADĂ. ÎNAINTAREA LUI INCREDIBILĂ SFĂRÎMA CLĂDIRI ÎNTREGI. STRĂLUCEA ÎN SOARE CA UN MONSTRUOS CAVALER ÎNTR-O ARMURĂ ORBITOARE. Chiar cînd privea ea, un distrugător trecu fulgerător pe lîngă uriaș, trăgînd asupra lui cu toate cele patruzeci de tunuri; iar flăcările țîșniră din gigant într-o adevărată jerbă incandescentă, de parcă ar fi fost un ecran de energie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în ruptul capului! ― Innelda, chiar în clipa asta uriașul distruge orașul Lakeside. ― Vai de mine! Tăcu. Pentru prima dată se simțea doborîtă. Strălucitorul Lakeside, al doilea ca splendoare si bogăție după Orașul Imperial. Încercă să-și imagineze uriașul acela cu armură strălucitoare zdrobind minunile din orașul lacurilor. Încet, foarte încet, încuviință din cap. Nu mai încăpea nici o îndoială. În mai puțin de o zi, cu o singură excepție, uriașul devenise factorul cel mai important dintr-o lume zdruncinată și zdrobită. Innelda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
punct de vedere cu ei. Era și mai inteligent, și mai dezarmat. Se transformase pe sine în pacientul său principal și de ani de zile se diseca, se trata, căutând să-și ascundă complexele sub un aer de normalitate. Această armură invizibilă, prin care își apăra de ceilalți fragilitatea sufletească, îi intrase în carne, în mișcări, în atitudini, îi modelase gesturile. Se studiase și se supraveghease atât de mult încît reușise să se educe, să pară absent și chiar distant uneori
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrea s-o regăsesc mai degrabă În brațele mele decît În amintire pe Marie-Cécile așa cum era la douăzeci și patru de ani, cu ochii ei verzi și Înfățișarea de Ingrid Bergman În Ioana d’Arc, cu o rochie lungă În chip de armură. Din păcate, nu te culci cu amintirile, iar să stai să le rumegi nu e ceva prea vesel. CÎnd aveam nouă ani, credeam că un pat nu servea la nimic altceva decît la somn: dacă părinții mei dormeau Împreună, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
punct de vedere cu ei. Era și mai inteligent, și mai dezarmat. Se transformase pe sine în pacientul său principal și de ani de zile se diseca, se trata, căutând să-și ascundă complexele sub un aer de normalitate. Această armură invizibilă, prin care își apăra de ceilalți fragilitatea sufletească, îi intrase în carne, în mișcări, în atitudini, îi modelase gesturile. Se studiase și se supraveghease atât de mult încât reușise să se educe, să pară absent și chiar distant uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
își nuanțează totuși, retrospectiv, vehemența: „În aprilie al acelui an, (Emilian) tipărise o carte intitulată Anarhismul poetic despre care, la rubrica «Represalii», îmi mărturisisem convingerea că «e o carte de ramolisment precoce a cărei prezentare de lux disimulează, sub o armură falsă, conținutul rînced» (unu, nr. 45, mai, 1932). Dar trebuie să recunosc că a fost prima carte care s-a ocupat detaliat de curentele de avangardă, aducînd un material bogat pentru uzul viitorilor cercetători ai modernismului literar” (op. cit., pp. 280-282
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și hărtănit, cu părul În dezordine și fără pic de machiaj. Eram conștientă că nu voi putea suporta umilința decît dacă mă simțeam suficient de puternică și nu ar fi fost cazul decît dacă aș fi fost perfect protejată de armura mea, adică machiajul și hainele. Astfel, m-am furișat În direcția băii, lăsînd-o pe mama prietenului meu cu mîinile pînă la coate În detergent de vase. Am ieșit după o jumătate de oră, cu părul strîns În coadă la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nici unul din noi nu prea mai găsea nimic de spus. Dar e tatăl meu și, oricît de ciudată e relația dintre noi acum, mă gîndesc uneori la copilărie, la cît de mult Îl iubeam și cum era cavalerul meu În armură strălucitoare. CÎnd mama era „bolnavă“, cum spuneam noi, tata se Îngrijea mereu de mine. El venea să asiste la piesele puse În scenă cu stîngăcie, la școala generală. El venea la școală să discute cu profesorii atunci cînd se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mi-l imaginasem pe Michael drept un seducător, cel care pusese la cale trădarea. Era oare posibil să mă fi Înșelat? — Flatat de atenția ei? Ce vrei să spui cu asta? Inteligent cum e, Michael detectează pe dată hiba din armura mea și a pornit la atac, vărsînd Întreaga poveste patetică. Se pare că Lisa fusese cea care Începuse să flirteze. El nu era nefericit cu Linda, dar, de mulți ani, nici fericit nu putea afirma că a fost. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lamelar. Celălalt lustruia plăcile unei platoșe dispuse peste piele ca solzii de pește. Am privit porțiunile de zale cu care erau dotate atât coiful, cât și platoșa, menite să protejeze ceafa și șalele; luceau ca și cum ar fi fost noi. - Frumoasă armură, am zis. Mi-au surâs, și fierarul, mulțumit de cât de tari se dovediră legăturile ce țineau laolaltă nenumăratele plăci de fier, mi-a răspuns: - Vechi, vechi, dar din cel mai bun metal. Trag nădejde că și stăpânul Rotari o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îmi amintesc doar un vers, pe care l-a repetat de mai multe ori: „Normele au decretat: este un fir care nu se reînnoadă“. L-au spălat și l-au îmbrăcat cu hainele cele mai frumoase. Rotari i-a pus armura, și Faroald a fost îngropat, cu fața câtre răsărit, acoperit cu o pânză de in, împreună cu calul său preferat. Rachti a bombănit ceva, văzând că Hermelinda cususe pe acea pânză o cruce mică de aur, dar ea l-a liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după ce cortul său a fost înălțat. S-a înfățișat la porțile orașului, urmat de comandanți și de consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mare armată sub zidurile Paviei. Eram pregătiți de război. Am încredințat judecătorului Adalberto răspunderea palatului regal, și Gaila a fost pusă sub ocrotirea cardinalului Adeodato, care câștigase prețuirea și încrederea regelui. Am pus să-mi fie lustruită și unsă armura, să mi se ascută armele; mi-am colorat părul cu praf roșu și m-am alăturat lui Rotari. În urma steagului său, un stindard purpuriu cu o viperă de aur brodată, am pornit-o spre marea Liguriei. Armata era compusă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mele. A făcut două lucruri la care nu mă așteptam: în timp ce longobardul mă acoperea, a surâs, fără să fie surprins că mă revedea, și s-a postat drept pavăză în fața unui tânăr bizantin, care avea o frumoasă înfățișare și o armură scumpă. - Stiliano, iată-ne în sfârșit la ultima noastră întâlnire, a zis Andras. Știa că n-aveam de gând să-l cruț. Am căutat să-mi potolesc râvna, să-mi recapăt sângele-rece pentru a mă bucura de răzbunare așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]