736 matches
-
tărâm religios și filozofic având ca resort tocmai eterogenitatea presupozițiilor de natură metafizică. Cum însă orice concepție despre lume este logic infailibilă, chestiunea dacă, în fondul ei, e și singura justă rămâne o zadarnică ceartă de cuvinte. Fiecare își poate aroga o atare calitate, la fel de pe drept sau pe nedrept, deoarece aici lipsește instanța de drept, căci creierul nostru, categoric, nu poate trece dincolo de reprezentările lui, iar presupozițiile de acest fel se află tocmai acolo unde el nu mai poate ajunge
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu se cere privită chiorîș un ceas întreg, din toate părțile și din toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care burghezul e satisfăcut cînd a găsit vaca”. În opoziție cu acest utilitarism „burghez”, artistul liber și suveran „își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui”. În altă parte, „înapoierea” consumatorului de artă autohton e deplînsă și denunțată drept retard provincial în raport cu marile centre ale Europei occidentale: „Magdeburgul e un oraș cubist. La Paris, cubismul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al fetei, el află multe lucruri despre cele ce se petreceau în închisorile comuniste și în taberele de muncă de la Canal, unde fusese și el. Fratele Feliciei considera că răul din țară întrecea cu mult binele în numele căruia regimul comunist își aroga dreptul de a face tot ce poftea, fără a da nici o socoteală nimănui. La plecare, mama Feliciei îl sărută pe frunte și îl strânse în brațe, dorindu-i fericire și mult noroc, și îi dădu de înțeles că o viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-și proteja credința, respingând orice teorie științifică ce le-ar amenința obârșia divină. Ca și cum, dacă Dumnezeu l-a creat pe om, nu tot el a creat și maimuța. Iar dacă omul l-a maimuțărit pe Dumnezeu aspirând la condiția lui, arogându-și prin acte nesăbuite dumnezeirea, maimuțoiul n-ar avea și el dreptul, la rându-i, să aspire la condiția umană de vorbitor și poliglot. Și atunci când maimuțăreala e fidelă și temeinică, ea poate merge până la mimetism fizic, devine cameleonică. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încoace și-ncolo printre ele. Era o priveliște hipnotică. Ignatius spunea: Aspectul care-mi place mai presus de toate în K este absența oamenilor de știință. întotdeauna mi s-a părut rușinos faptul că niște amărâți de tehnologi și-au arogat dreptul de a fi numiți astfel: oameni de știință, oameni ai cunoașterii. în absența lor, știința s-a întors la paznicii săi adevărați: învățații, gânditorii, teoreticienii abstractului, așa ca mine. Totuși absența tehnocratului nu înseamnă o întoarcere la superstiție, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
marii dandy niște autentici revoltați? Dacă ar fi să le dăm crezare lui Baudelaire, Wilde și Camus, da, pentru că În viziunea lor dandy-ul contestă toate palierele lumii. Întâi de toate, Însăși ordinea divină, prin dreptul pe care și-l arogă de a se institui În demiurgi ai propriei Înfățișări, vieți, ba chiar morți. Felul În care Își modifică, prin artificii, datul natural este o primă probă de protest Împotriva ordinii lăsate a firii. Noi Luciferi, Îmboldiți de orgoliu, ei răstoarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai fantasmagorică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că, atât cât va trăi, să le aibă în stăpânirea sa ca să se hrănească. Și când o va chema Domnul și se va odihni să fie stăpân al celor două prăvălii Sfântul Mormânt”... ― Nu știu cum să spun, părinte, da’ patriarhul își arogă tot felul de funcții și atribuții, care n-ar fi toate de rangul lui. ― Care ar fi atribuția ce nu-i de rangul lui? ― Adeverirea privind dorința “catigumenei Socolei, doamna Martha monahia” ca să aibă în stăpânire cele două dughene până la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și revine din nou la larvă, trecând prin trei sute de mii de specii vegetale și cincizeci de mii de fluturi diferiți. Făptura omenească nu era altceva decât un număr în acea imensitate și, cu toate astea, avea pretenția să-și aroge dreptul de a o distruge, de a da gata plante și animale care dăinuiseră de milioane de ani. Își roti privirea de jur-împrejur, la umbrele imenselor trunchiuri, la apele râului, la acoperișul de frunze și la pământul umed și noroios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
răspunde: - Doamne Părinte Atoatecreator, / mai ia mi, / mai rupe-mi câteva coaste, / de asemenea modelându le... Chî, chî... / - Și ce-ai dori tu să fac / din ele?... - O matrioșkă, Doamne... În altă parte, invocând-o pe Diana, zeița vânătorii, își arogă statutul de câine între câinii ei, poate / câinele cel mai câine / de pază / și de iubire și o proclamă zeiță / a iubirii / iță. Alteori, spre mit se poate pleca dinspre faptul mărunt, cotidian: de exemplu, o Ană - alt liant, între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decela, de asemenea, perceperea omului-palimpsest, mai ales la confluența dintre viața de până atunci și senectute, când caută, fără să mărturisească, un argument care să-l determine să accepte, totuși, această etapă, chiar dacă nu cu înțelepciunea pe care și-o arogă, cel puțin teoretic, vârsta, măcar cu puterea de a o traversa demn, însă fără să conștientizeze prea mult continuul declin al ființei, ca și când ar purta un șal să-ți acopere / cât de cât gândurile. Dezamăgirea și revolta sunt corolarul etapei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe care a făcut-o ca jandarm în timpul războiului, pe teritoriul sovietic. Eu m-am purtat cavalerește în timpul războiului, tratând cu compasiune populația civilă și instruindu-mi ostașii ce-i aveam sub conducere să se poarte omenește, fără a-și aroga dreptul de cuceritori - fapt contrastant cu mentalitatea soldatului rus - trecător pe teritoriul nostru, precum hoardele barbare de altădată. Numitul Vatas, cel care m-a bușit de pământ în clasa I spărgându-mi placa de ardezie, în război, în calitate de component al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
între Guvernul României, pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte, nu există și nici n-a existat pentru că în prezenta cauză nu se fac referiri la acte sau acțiuni prin care Președintele României să-și fi arogat puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin unei alte autorități publice și nici nu ne aflăm în situația în care Președintele României ar fi trebuit să își exercite o atribuție și nu și-a exercitat-o. 29. Președintele României
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260995_a_262324]
-
Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, că acesta presupune "acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor". De asemenea, prin Decizia nr. 97 din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260995_a_262324]
-
care are drept efect demiterea Guvernului. III. Analiza existenței conflictului juridic de natură constituțională 66. Conform jurisprudenței Curții Constituționale "Conflictul juridic de natură constituțională între autorități publice presupune acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor." ( Decizia Curții Constituționale nr. 53 din 28
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260995_a_262324]
-
scris, fiind bazate pe o situație de fapt, se poate identifica cu acea pătură suprapusă din sânul obștei de care a fost vorba mai sus. În momentul în care căpeteniile acestora au ajuns să fie întreținuții obștilor, ei și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marile Puteri, conduse de „duhul Sfintei Alianțe”, n-au gândit la sensul național al problemei Principatelor, adică n-a fost pusă o „chestiune română” având caracter internațional. Ele au tratat situația unor „provincii” ale Porții Otomane, asupra cărora țarul își aroga drepturi particulare, încât nu considerau necesară inițial nici măcar numirea unor domnitori pământeni. Este însă de netăgăduit că prefacerile politice, prin care au trecut Principatele Romane în acei ani, au marcat un mare avans pe calea individualizării situației lor internaționale. Pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Voluntarismul reformatorilor este intens dar el se confruntă, la fel ca în Rusia aceleiași perioade, cu conservatorisme revoltate de a fi astfel înlăturate. Persoana lui Cuza este contestată chiar de prietenii săi, metodele lui autoritare sînt criticate: nu și-a arogat el depline puteri în mai 1864? Se denunță afacerismul care produce lipsa de etică, brutalitatea unei lumi noi care tulbură tradițiile aristocratice și patriarhale: în numele cărei nebunii aventuriste trebuie imitat în marș forțat Occidentul? Se denigrează și se autodenigrează. În
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
plimba, ca și bolnavii resemnați, și pînă la capătul anilor, curiozitatea unui deznodămînt prevăzut, înspăimântător și zadarnic." Întîlnirea celor doi scriitori se realizează, poate, în recunoașterea tragicului, iar în cazul lui Cioran, într-o turbulență care-i interzice să-și aroge scepticismul în locul confortului intelectual. Cioran oferă publicului din România anilor '30, Pe culmile disperării (1934), Cartea amăgirilor (1936), Lacrimi și sfinți (1937) și Schimbarea la față a României (1937). Obsesia sensului războiului, legată de interogația asupra relației individului cu moartea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și funcția sa europeană, în alternanță cu teologul Dumitru Stăniloaie. Această susținere ideologică explică fără îndoială energia depusă de Antonescu pentru apărarea armatei și a oamenilor săi împotriva unei anumite indiferențe germane. Antonescu, fiind sigur de propriile sale convingeri, își arogă dreptul de a critica și de a revendica. Sfîrșitul anului 1943 este furtunos. Într-o scrisoare adresată lui Hitler, în noiembrie 1943, Antonescu anunță: " Dacă am fi fost ajutați la timp, posibilitățile noastre de astăzi ar fi fost altele". El
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
într-o țară care susține progresul și construcția omului nou pe cultul spontan și organizat al trecutului. Relația cu trecutul este nouă, deoarece este asociată cu o mutație socială: exclușii, dezaprobații împuternicesc o patrie pe care vechile elite și-o arogaseră. Noii veniți pun mîna pe moștenirea culturală, supunîndu-i și umilindu-i pe moștenitori. Istoria culturală a "ceaușismului" este istoria unei revanșe sociale foarte dure și consistă în a recupera, în profitul învingătorilor revoluției, memoria și pe urmașii învinșilor. Soții Ceaușescu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o plătește. Ea amenință că-l dă în judecată dacă o deschide cu forța. Nu este vorba aici de un robot cu formă antropomorfă (un robot asimovian), ci de un obiect furios, ceea ce schimbă perspectiva. Într-adevăr, acum obiectul își arogă statutul de subiect și încalcă teritoriul uman. O asemenea răsturnare este mai interesantă decât tema computerului devenit sadic și care-i torturează pe oameni, ca în N-am gură și trebuie să urlu de Harlan Ellison, sau decât cea a
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Leonardis aflând de îngrozitoarele torturi la care fusese supus călugărul, îi luase apărarea; se dusese la președintele Tribunalului și susținuse cauza lui Tommaso, dar acesta se dovedise a fi inflexibil, asta și fiindcă dominicanul nu dorise să aibă un apărător: "arogându-și dreptul de a ști mai mult decât toți laolaltă", cum se exprimase președintele. A avut parte deci de ceea ce s-a stabilit. De Leonardis semnalase torturile aplicate pe nedrept, dar acela negase, dând din colț în colț, că nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de a împiedica intervenția mundanului în rostul eternului. Cu toate acestea, au existat cazuri de preoți care au făcut politică. O dată ce s-a stabilit o linie de demarcație între acțiunea lumească și chestiunile duhovnicești, preoții, în calitate de reprezentanți ai Ecclesiei, își arogă dreptul de a funcționa în sfera seculară. Nae Ionescu reușește să explice diferența fundamentală care se stabilește între autonomia bisericească și acțiunea politică 5. Puterea politică sau corpul politic nu a renunțat la imixtiunea flagrantă în viața Bisericii, luând în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe un "misticism apropiat de bigotism al mujicilor ruși" constă și în supunerea autorității ecleziastice celei politice, printr-o tendință de cezaropapism (îndrăzneala de a se proclama și cap al Bisericii) pe care unii țari (Petru cel Mare) și-o arogau. Experiența Bisericii Creștine a fost una complicată, cu suișuri și coborâșuri, cu variabile diferite. Spre exemplu, Catolicismul, în pofida încercării de a fi reprezentat printr-un suveran pontif (o reiterare a lui pontifex maximus) si de a organiza un fel de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]