5,079 matches
-
dată, care se află astăzi în posesia lui Ion Brădeanu: Gara Domnița Elena (Gara de Nord de astăzi), distrusă complet, liniile ferate smulse de pe traverse, vagoane aruncate în aer. Cadavre peste tot în împrejurimile gării. Moara Prohaszka - o ruină, fabrica de tutun arsă și distrusă aproape în totalitate, bombe căzute chiar aproape de Catedrala Mitropolitană - imaginea haosului apocaliptic al unei conflagrații fără noimă. Acesta este adevărul reținut pe file acum îngălbenite de vreme, un adevăr cules pentru neuitare, o mărturie a ceea ce ne-a
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
junioare. Își amintește râzând că a ales-o pe Siegrid Lidolt (Wagner), junioară mică, ca să fie măcar barca mai ușoară (diferența de greutate era de 7 kg!) și au luat locul 2. În 1975, se afla în cantonamentul de la Piatra Arsă, când, la un control de rutină, s-a descoperit că are hepatită. Inițial nu a luat în serios afecțiunea, a fugit din spital, dornică să revină la lot. Oficialii federației au fost grijulii, au ajutat-o foarte mult și a
Agenda2005-14-05-senyational3 () [Corola-journal/Journalistic/283564_a_284893]
-
junioare. Își amintește râzând că a ales-o pe Siegrid Lidolt (Wagner), junioară mică, ca să fie măcar barca mai ușoară (diferența de greutate era de 7 kg!) și au luat locul 2. În 1975, se afla în cantonamentul de la Piatra Arsă, când, la un control de rutină, s-a descoperit că are hepatită. Inițial nu a luat în serios afecțiunea, a fugit din spital, dornică să revină la lot. Oficialii federației au fost grijulii, au ajutat-o foarte mult și a
Agenda2005-14-05-senyational3 () [Corola-journal/Journalistic/283564_a_284893]
-
a cărei variantă în limba română aparține colegului nostru, gazetarul și scriitorul Dușan Baiski - nici măcar nu avea înfățișarea unui sat adevărat. Nu semăna nici pe puțin cu Timișoara. Părăsit de turci, acesta era o așezare săracă, în mlaștini, cu palisade arse, cu foișoare ruinate și cu ziduri cu multe bârloguri. Frumos era în Mehala numai un șir lung de salcâmi uriași, înfloriți. Aceștia se înălțaseră deasupra foișoarelor și colibelor raților și a bordeielor lor, precum și deasupra acoperișurilor de trestie ale acestora
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TURCOAZ În întuneric, geamurile-s stinse Și luna stă închisă-ntre zăbrele, Săracă este noaptea fără stele, Iar frunzele din ramuri sunt desprinse. Doar brumele se-nșiră în mărgele, Pe șesurile arse, necuprinse, Iar ploile-n tristețe sunt prelinse, Peste păduri și-n parcurile mele. Sunt pași pierduți pe-aleea fără raze, Prin bezna grea, ca un cazan cu smoală, Noi, între agonie și extaze, Ne pomenim că viața este goală. Și
TURCOAZ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384897_a_386226]
-
sunt îmbrățișarea din geana dimineții când floarea-și varsă roua prin crânguri reci de vise, sunt ochiul blând de soare ce râde-n palma vieții și umbra fără chipuri îmbrățișând eclipse. Eu sunt hotar de patimi cu tălpi de miruri arse măicuță-n lut sfințită ascunsă-n plâns de geruri, un strigăt fără sunet sub colbul prins de oase sunt doar o stea ce cade pe urma ta...când tremuri! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: EU SUNT! / Doina Bezea : Confluențe Literare
EU SUNT! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384929_a_386258]
-
tatăl meu, pe bolta diafană... Să nu privești o lacrimă din geană! Dor... la șase ani Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioara arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit. Lacrimă cursă în tăcere, pe-un fir de Nu-mă-uita, oftat plecat din suflet, zbor frânt, neterminat, Mai, treisprezece, zi neagră, viața îmi va agita, când steaua ce-ți fusese hărăzită n-a mai
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
cu cenușă , O mică licărire , Sperăm să mai găsesc . Un bob aprins din ruguri , din flacăra de veghe , Doream să țin în palme , Să pot să ma-ncalzesc . Am căutat viața , În stropi curați de roua , Să-mi stâmpăr față arsă Și sufletul rănit . Să fiu curat că grâul În holda aurie , Fărâma de viață , În zi de seceriș . Referință Bibliografica: Am căutat iubirea / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de
AM CAUTAT IUBIREA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384974_a_386303]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ECOURI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se lasă blândă noaptea lumii, ecouri amorțesc în gheață, Iar mugurii pocnesc eroic sub semnul lunii-n arsa viață, Foșnesc în umbre prin altare cuprinse basme se trezesc Și arce de lumini, izvoare, torete-n ceruri strălucesc, Sentințe-mpărtășesc visării pe frunți în multe pribegii, Nebune-alerg cu valul mării stelele-n stropi de galaxii, Și orizonturi se destramă pornesc
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
în vieți de amintiri, * Mai cad tristeți din diabolic și-amaru-i în imagini undă, Mai mor fioruri din furtună cu setea-i de deșert profundă, Și luna-i roșie, ard ochii, uscată-n nori de-a ei urgie Visând albastru-n ars pământ ce fierbe-n marea sângerie, Și nordu-i sud și estu-i vest și triste căile se-ncurcă, Cuprind hemoragii de lacrimi când norii negrii se bifurcă, Se-așteaptă darurile cerești ce zeii le împart cu zeii, Iar guri apoase își
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
Morar în orice Moară, Brutar într-o Brutărie, La Patiserul-Laborant, din clasica Patiserie ! Sau în Industria cărnii, a laptelui, legumelor Și a tot ce se obține, din prelucrarea fructelor ! Ori în cea fermentativă, pentru vin ori pentru bere Alcool, vin ars și coniac, lichioruri, ce Piața cere ! În Industria-extractivă a multor soiuri de ulei, A zahărului, a glucozei, poți lucra, numai să vrei ! Poți lucra ca Măcelar la carnea din Abatoare Sau în Cherhana la pește, în Fabrici sau pe vapoare
LICEUL TEHNOLOGIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ IZVOARELE, JUD.OLT-PREZENTARE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385003_a_386332]
-
sălcii rupte de pe drum făceam o scară către stele ieri,acum visam să urc spre ele privesc în jur absente lucruri văd acum pășesc spre glasul vieții și mă duc... știu astăzi spui uite un nebun mi-e sufletul frunză arsă rătăcită pe cer, ce pot să fac mă duc... nu mă duc retorice întrebări și fără sens plec spre alt glas la pas afară viața las Referință Bibliografică: VIAȚA ASTA / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2129
VIAȚA ASTA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385041_a_386370]
-
a-l servi pe cuviosul părinte la micul dejun, doar ca un semn că Domnul îi cunoaște frământările și neajunsurile întâmpinate. Cu ajutorul credincioșilor strânși în jurul său precum oile în jurul păstorului, pe dealul pustiu care adăpostise în alte vremuri o biserică, arsă apoi din temelii, s-a ridicat o micuță biserică de lemn, locul în care a început cu adevărat și apropierea mea de Dumnezeu. În timp, Părintele Ilie s-a transformat în arhitect, pentru că planurile pentru o astfel de construcție sunt
PĂRINTELE ILIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384427_a_385756]
-
moartea celor dragi lor. Eroii care au murit pe altarul muncii în subteran vor trăi veșnic în inimile și sufletele noastre. Gata ! Jandarmii să lase presa în sala de apel; comunicatul îl voi prezenta eu, dar neamurile celor morți și arși să rămână la poartă. Am și așa destule pe cap, nu vreau să le aud bocetele ! Se ridică de pe scaun și părăsi cu pași lungi încăperea. .......................................... Afară se înserase. La poarta minei s-a strâns aproape jumătate din micuțul oraș
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
dragi, doar că se aflau în subteran la momentele în care avuseseră loc cele trei bubuituri, se ridicau către cer cu rugăciuni fierbinți, pentru ca soții, fiii, tații, frații, cumnații sau prietenii lor să nu se regăsească printre cei morți sau arși ... Două femei trecute de prima tinerețe, cu fețele mult prea ridate, peste care necazurile vieții au trecut marcându-le puternic fizic, în jurul cărora se învârteau câțiva prichindei care nu înțelegeau mare lucru, cu lacrimi în ochi se întrebau una pe
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
Este a splendorii rostirii, utra- afective (pathos), si egal Ephos- Ethosianică. Este balansoar între artă poiesis și știința poiesis, este Revelație și Revoluție. Cred că aceasta este, tot...paradoxal, rodul dornic și dorul rodnic, al Chemării sale că fatum - datum, ars vivendi, ars clamandi. Este cartea centrifugala, a filosofului singuratic dar ominprezent în Ideile văzute și auzite. Îl rog pe autor să nu-mi ia acest post-comentariu la referințele ce i le-am exprimat prin cărți și reviste, drept „sentințe” post-
CARTEA ANULUI CONTINUU de EUGEN EVU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384494_a_385823]
-
un număr cât mai mare de zone culturale din lume, evitând repetițiile și eliminând asemănările. Am ajuns astfel să dețin aproape 400 de piese care ar putea fi cuprinse în următoarele categorii: - după materialul din care sunt făcute: - lemn, argilă arsă, piatră, fier, bronz, alamă, metale prețioase, sticlă, cristal; - după vechime: - cel mai vechi este din sec. 18 BC; - după mărime: - cel mai mare are 33 cm. înălțime, iar cel mai mic are 12 mm; - după tip/structură: - clopote cu/fără
TRILOGIA “PROIECTUL UNEI LIMBI UNIVERSALE” de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384595_a_385924]
-
Unul lângă altul, cu fața în sus, priveau cu nepăsare la norii răzleți care luau cele mai ciudate forme. Fascinați de acea transformare se rupseră de realitate și se lăsară purtați de jocul văzduhului. Deodată Pătru sări în picioare ca ars. - S-a întâmplat ceva, dragule? - Comoara! Am uitat-o priponită pe șa. Ce noroc că armăsarul n-a ieșit din curte! Valdescu coboî din fânar. - Hei, ce faci? Mă lași aici? - întrebă femeia nedumerită. E mai importantă comoara ca mine
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
am vrut decât să mă distrez ... Din cer privesc cum plângi,te doare și n-am dorit să te-ntristez Nu mi-am propus să plec din lume la vârsta tânără,de acum, dar cine vina să-și asume când ars,m-am chinuit prin fum?! Cu mine merg atât de mulți pieriți pe drum,sau în spitale ... Ai vrea din nou să mă asculți, să-mi mângâi capul pus în poale Încerci să-ți ostoiești durerea, să te prefaci că
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
secolele al VIII-lea și al al IX-lea, fiind înlocuită cu o simplă așezare de pescari. Ea a fost parțial reclădită în secolul al XI-lea, odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar a dispărut din nou în 1225, arsă, de data aceasta de tătari, care și-au stabilit aici o tabără, crescând cai și oi, fiind și stăpânii unui mic grup de pescari greci, puși să pescuiască pentru ei. În perioada 1890-1892, localitatea a fost populată cu coloniști de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
ne facă să uităm al urii lied trăind și respirând oriunde-n spațiile anaerobe. 90. Reperaj: fereastra din coloanele de piatră, ascunde lumina ce răsare ca o siluetă de om, aprinsă, este misterioasa fereastră-antropolatră renegată fie că e de zăpadă arsă, sau de soare ninsă. 91. Reperaj: pe falia pe care-o crează-n cer sunetele, noaptea șireată, făcând cu ochiul ne spionează și ne înregistrează toate mărunt-măruntele, prefăcându-se într-o mironosiță zănatică, ce aiurează. 92. Reperaj: poarta, ca un
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
dus în pădure și m-am întâlnit cu tartorița, parcă dinadins s-a luat de mine și m-a dus lângă marginea râpii din spatele casei sale, unde erau cămașa și izmenele tale și vreo două țoale ale mele , pe jumătate arse, murdare de sânge și aruncate în mărăcini. M-am uitat bine, pentru că nu-mi venea să cred ochilor și erau chiar țoalele ce-mi dispăruseră de pe sârmă, unde eu le pusesem la uscat după ce le spălasem cu câteva zile în
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET LIX Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2360 din 17 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Lacrimi arse le-ai ascuns în soare, În tăceri oceanu-i țărmurit, Lasă-mi valul ce i-ai pus hotare Să-ți mângâie țărmul tău iubit. Dă-mi ceva din frunzele-nverzite Și din trupul tău dă-mi un descânt, Dă-mi privirea
SONET LIX de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384097_a_385426]
-
și luna!... Să ne întindem peste metereze, să scrutăm cerul până departe să simt aroma sufletului tău curgând prin venele mele. Să devenim arhitecți ai cascadei Niagarei cu lacrimile tale să împrospătăm oftatul meu aprins. Te ating tandru pe buza arsă. Martori să fie porumbeii albi... LUME MICĂ PENTRU SUFLETUL TĂU (Botë e vogël për shpirtin tënd) Am acordat corzile harpei aproape de izvorul Drinului Alb. Cine ești fată care flirtrezi cu zâmbetul tău flacără?! O lume mică în sufletul tău mare
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
PĂDURILE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1186 din 31 martie 2014 Toate Articolele Autorului 31 Martie 2014 Pleacă pădurile Moților mei, Pleacă pădurile, cele de-Acasă, Rănitul meu suflet, acolo pe stei Își frânge durerea în tulnice arsă... Mă simt de-o tristețe amară cuprins, Parcă și Cerul pe gânduri m-apasă, Pleacă pădurile, de freamătul stins Mai marilor vremii nici nu le pasă! Pleacă pădurile și-n urmă rămâne Setea strămoșilor plânsă-n izvoare, Pleacă pădurile Țării
PLEACĂ PĂDURILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383447_a_384776]