747 matches
-
în ochi, aproape provocator. Îmi amintesc ce mi-a spus profesoara de limbă spaniolă: Aici, în Cuba, femeile gîndesc altfel. Ele au convingerea că orice bărbat este divorțabil. Chiar cu nevasta de mînă te poți bucura de avansuri făcute fără ascunzișuri. Cubanezii care au rezervoare mai mari, de fapt niște butoaie din plastic, îi lasă pe vecini să-și pună și ei rezerva de apă. Este o solidaritate revoluționară între oameni. Este cald și transpiri. Gras sau slab, prost sau deștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
micul/ La icoane l-a-nchinatu-l87 constă mai puțin în mantia de religiozitate în care este învăluită; sprijinind pereții cu nevinovăție ori folosindu-i pentru de-a v-ați ascunsa, copilul resimte că misterul se-ntâmplă înăuntru, ca un cocon învelit în ascunzișul sufletului. Atunci când participi la ceremonialul religios, îi vezi pe toți ai tăi smeriți și foarte, foarte serioși, sumbri chiar, și nu știi ce să înțelegi; pricepi așadar că nu e joacă nici măcar pentru cei mari și că ei respectă acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
livrată, pe care fermierul vine s-o ridice, odată cu vasul gol și spălat... Cum e posibil acest lucru, fără nici o pază, la astfel de puncte? Nu există nici un pericol ca altcineva să ia laptele, ori să ridice chitanța de sub acest ascunziș, atât de vulnerabil...? Am văzut că nici pe șantiere nu sunt paznici. Chiar nu vă temeți de posibili hoți? Nu! Nu ne temem de hoți. La noi a fost o vreme, în Evul mediu, când cei ce furau erau așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
curentul cald tropical Îl Întâlnește pe cel rece subtropical se află cel mai sudic recif de corali. Ceratodus este un pește cu aspect deosebit, fosilă vie, deoarece are și plămâni, care Îl ajută să supraviețuiască atunci când apele scad temporar. În ascunzișurile de piatră trăiesc peste 400 de specii de pești tropicali și de ape reci (pește-Înger, peștele-clovn, cu dungi albe, peștele-buzat are 76 cm, melcul dansator asemănător unei petale de trandafir)73. Stelele de mare aparțin genului de animale numite echinoderme
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de viață. Printre aceștia apare și steaua de mare stacojie și castraveții de mare, lucioase scoici textile conus care aruncă venin prin cei 21 de țepi, ce pot ucide 300 de oameni. Formațiunile calcaroase sunt pline de peșteri În zig-zag, ascunzișuri minunate pentru viețuitoarele cu sistem de apărare mai puțin eficient 343. Deasupra Întinderii verde albăstruie a lagunei se poate vedea câte un recif coralier de nisip cu exotice păsări marine. După vizita cu semi-submersibilul În Împărăția minunată a coralilor, mergem
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lacului se află un modern Complexul sportiv care patronează diferitele activități sportive și sediul clubul Putrajaya Lake. Nu putem renunța la o plimbare cu bărcile pe canale pentru o vedere panoramică. Desigur nu este Veneția nobiliară, sofisticată și plină de ascunzișuri ale spiritului renascentist italian, dar nota romantică nu lipsește. Exotismul este dat de vegetația debordantă, clima ecuatorială, apele de smarald, cerul azuriu, și mai ales construcțiile Îndrăznețe, specifice Mileniului III!!! Podurile din Putrajaya sunt, de asemenea, de o mare frumusețe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Tribuna", în "România literară" a lui Rebreanu, ori în "Jurnalul literar" al lui Călinescu. E linia patriotică și democratică, fondată pe critică și istorie, pe înțelegerea unor comandamente importante ale vieții și culturii acestui popor care, cu oricâte meandre și ascunzișuri subterane, cu străluciri mai lungi sau mai fulgerătoare, va trece prin aproape toate publicațiile culturale și literare românești. "Dacia literară", sintetizând realizările de până la ea, marchează astfel un drum fără oprire, deschiderea unor noi orizonturi. Explicația stă în intuirea, explicarea
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
norocul, dar cer să mă învăț/ Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț./ Să nu zic despre mine ce omului s-a zis:/ Că-i visul unei umbre și umbra unui vis837. De multe ori în ascunzișul vieții avem certitudinea că tainele ne înconjoară. Și totuși ce ascunde un om ne poate dezvălui doar umbra sa. Negrul pare frecvent o codificare, chiar dacă uneori această culoare devine o cheie spre paleta universului; și dacă lumina naște din întuneric
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne bucurăm că existăm aici, sub luminătorul dintâi așezat de Dumnezeu să ne protejeze. Și nu pot uita parabola peșterii lui Platon și viziunea asupra lumii pe care ne-o dăruie soarele. Nimeni nu pune o candelă aprinsă într-un ascunziș, nici sub obroc, ci pe candelabru, ca să vadă lumina cei ce intră. Lumina corpului este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede, și întreg corpul tău este luminat; dar când este vătămat, și corpul tău este întunecat. Vezi așadar dacă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simț al măsurii pentru toate câte trebuia să le realizăm; niciodată nu am fost în situația să rămânem fără acoperirea nevoilor sau să amânăm sine die o lucrare începută. Una din tainele conviețuirii între soți este sinceritatea. A nu avea ascunzișuri unul față de altul, chiar dacă, fără să vrei, ai făcut o greșeală, dă mai mare încredere reciprocă. Dacă ascunzi ceva, din motive tactice, și fapta va fi descoperită mai târziu, va naște suspiciuni și neîncredere. E bine să știe cei tineri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
atinsesem obiectivul. Iată luminile bungalovului Nibletts, cu ușa larg deschisă și, stând în poartă cu privirile ațintite în josul drumului, iată-l pe Ben. Era prea târziu ca să mă mai pot ascunde, și nici n-aveam chef s-o fac. Meschinăria ascunzișului părea total deplasată, și devenise - cel puțin așa îmi spunea o speranță brusc încolțită - ceva ce ținea de trecut. M-am grăbit să ajung în fața lui Ben, care ieșise pe poartă ca să se uite la mine. Poate că, în întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la care nu observăm încă trăsăturile feței unui individ (90 de metri). Forma extremă a zâmbetului este râsul care presupune și o emisie sonoră. Specialiștii clasifică râsul în funcție de vocala dominantă: există un râs în “a”, al oamenilor sinceri , lipsiți de ascunzișuri, un râs șmecheresc în “e” al celor ce se bucură de necazul sau de paguba altora, un râs chicotit în “i” care nu este destinat exteriorului, denumit fiind și ca “râsul in pumni”, un râs în “o”, al individului care
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș de haiduci destăinuite iubiri. Aer pur amețind înălțimile Ape reci cristalin înfiorând adâncimile. Răcoritoare adieri de legendă în câte-or fi zările. Numele tău arboros străjuind depărtările. Tragic destin blestemat incontinuu să îndure Detrunchierea Nesfârșit de cruntă și dureroasă secure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
existența. În vecinătatea lor și în brațele lor, Henri găsește alinare și înțelegere, se răzbună pe soarta-i nedreaptă de a fi schilod și urât. Le este recunoscător că l-au învățat alfabetul senzualității, că l-au făcut să descopere ascunzișurile voluptății. Este confidentul lor, le cunoaște dramele, le compătimește pentru că ele nu iubiseră nici din calcul, nici din pasiune, ci doar în repetate rânduri... la treizeci de ani și peste... renunțaseră la visurile lor din tinerețe și se resemnaseră la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dau peste cap până și cea mai strașnică logică. Fără cusur, cum s-ar spune. Sau, mai corect spus, aparent fără cu-sur, fiindcă nimic nu e perfect pe lumea asta, iar părțile neplăcute ale vieții zac adese în tainice ascunzișuri, de unde țâșnesc tocmai când nu te aștepți. Perfect este, poate, doar cel ce scrie aceste rânduri și, fără îndoială, perfecți sunt cei care le vor citi. Era o zi ca toate celelalte, adică liniștită și cu temperatură plă- cută. Unii
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ființă fără rost mergând nicăieri și văzând nimic. Este foarte greu să ierți din suflet pe alții, însă cel mai greu este să te ierți pe tine însuți. Nu sunt mulți oameni care au curaj să scrie despre ei fără ascunzișuri, fără a omite intenționat aspecte mai puțin plăcute din trecutul lor. Își ascund trecutul și păcatele din teamă, teama de a nu fi denigrați de oameni. Oameni care au și ei un trecut, fiecare are povestea lui rămasă în urmă
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
la care nu observăm încă trăsăturile feței unui individ (90 de metri). Forma extremă a zâmbetului este râsul care presupune și o emisie sonoră. Specialiștii clasifică râsul în funcție de vocala dominantă: există un râs în “a”, al oamenilor sinceri , lipsiți de ascunzișuri, un râs șmecheresc în “e” al celor ce se bucură de necazul sau de paguba altora, un râs chicotit în “i” care nu este destinat exteriorului, denumit fiind și ca “râsul in pumni”, un râs în “o”, al individului care
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
nu e nici prima, nici ultima dată când procedăm astfel și să îl credem, provizoriu, "pe cuvânt", abținându-ne de la orice interogare a "viziunii despre lume" care face posibil accesul său la discurs în genere pe calea clară, lipsită de ascunzișuri, de scurtături sau de obstacole a convingerii că limbajul exprimă realitatea, unica realitate disponibilă criticismului retoric, realitatea pe care omul o construiește prin mijloace discursive, această "construcție" constituind însuși sensul acțiunii simbolice umane în interacțiunile sociale. Întorcându-ne la analiza
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
un con de umbră, în ultima vreme. Rezultatele posibile mult sau rapid, prelucrarea statistică modernă a datelor experimentale, îi îndeamnă pe cercetători să neglijeze demersurile mai greu verificabile, cu toate că și ele pot aduce clarificări în psihologie. Este regretabil, căci la ascunzișurile lumii afectelor trebuie încercat să se ajungă pe toate căile, sentimentele continuînd să determine multiple manifestări în existența individuală și în cea socială. Harald Höffding s-a impus ca un psiholog remarcabil și prin modalitatea în care a abordat capitolul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și-n mitologia rock (unde se credea, bunăoară, că Led Zeppelin sau Rolling Stones au făcut așa ceva, de-aia băteau toate recordurile de audiență). Dar ce contează pentru spectator!? O operă place. La ce-ar trebui umblat după secrete, după ascunzișuri, după aranjamente ce n-au importanță decât pentru meseriașii angajați în producția spectacolului? Păi, un răspuns ar fi că împinge la asemenea iscodiri firea omenească, dornică - între altele - să cunoască „secrete“, să le pipăie, să exulte... Și de-aici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
uita, folosite ca pretexte. Intriga e simplă: există o crimă (micuța Belle de Jour găsită strangulată în apa unui râu) și un plan fals de elucidare a ei. În jurul acestei victime senine se încurcă și descurcă ițele romanului, în gălăgia ascunzișurilor își afundă mustața (murdară de ouă moi) procurorul, asasinul reciclează de la distanță senzații pierdute, ceilalți fac figurație și, din când în când - cam rar, ce-i drept -, își pun întrebări. Datoria morală de a afla adevărul îi revine povestitorului, ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
din primele luni de stare de grație cu opinia publică, îi succede o perioadă de comunicare intensă, pentru a frîna pierderile de popularitate din anii 1983 1984. Apoi, președintele apare tot mai rar, pînă la alegerile legislative din 1986, anticipînd ascunzișul prezidențial al coabitării. În sfîrșit, între 1986 și 1988, el își sporește ocaziile de vizualizare televizată, pentru a compensa simbolic îngustarea cîmpului său real de acțiune. Totuși, impactul acestor conduite nu ar trebui să crească, ele întemeindu-se doar pe
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pescuit de păstrăvi. Noaptea peștele trage mai bine și avem o noapte cu lună, să n-o pierdem, argumenta el pășind țanțoș, fără să privească înapoi. Poate vânăm și niște becațe, continua, imaginându-și cum bietele păsări stăteau pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici nu observă că Ion rămăsese în urmă, descumpănit și posomorât, ca un câine jigărit, părăsit de stăpânul său, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și să mă las târât în genunile estetice ale lui Proust; noțiunea de Bavaria am căpătat-o, tot atunci, prin Lola Montez - înainte cu mult de a-l visa pe Ludovic al II-lea), lecturi de taină (closetul, podul sau ascunzișurile grădinii) pe măsura bordelului care se aciuase iarăși în casa din strada General Poetaș (moștenind, sub cu totul altă formă și sub altă istorie, pe cel de pe vremea când strada se numea Dézsma utca). Se produseseră, între timp, schimbări în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de Cultură), prefectul nu putea să ignore riscurile politice pe care și le asuma, chiar dacă atunci nimeni nu se gândea serios la un eșec în alegerile municipale din 1965. Riscul, dacă a fost unul calculat, a putut fi asumat fără ascunzișuri de M. Doublet (prefectul), fiindcă el nu făcea decât să aplice politica guvernamentală. Și este probabil ca, sub acoperirea acțiunii culturale, prefectul să fi aflat modalitatea de a oficializa legăturile cu "forțele vii" ale diferitelor medii sociale, pe care le
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]