1,950 matches
-
dicționarele și enciclopediile pedagogice americane first book devoted to curriculum science - propunea totuși doar un model pragmatic de abordare a instruirii și nimic mai mult2. Despre o „știință a instruirii”, în sensul aristotelic al expresiei, nu putea fi vorba. Aceeași aserțiune este, de altfel, valabilă și în legătură cu „știința conducerii”, care nu poate fi nici ea universală și bazată pe legi similare celor formulate de științele naturii.) Teoria lui Bobbitt a fost revizuită și completată de nenumărate ori de-a lungul secolului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în instruirea școlară obișnuită. Marele câștig constă în faptul că toate cele nouă mecanisme/tipuri de învățare fuseseră identificate prin experimente bine controlate. Așadar, la baza „ierarhiei lui Gagné” exista o descriere de fenomene în legătură cu care fuseseră formulate mai multe aserțiuni cu valoare de „legi naturale”. Visul dintotdeauna al didacticienilor - fundamentarea psihologică a instruirii - era așadar împlinit. Herbart încercase acest lucru la vremea sa, dar absența unor cercetări psihologice consistente îl obligase să umple vidul cu așa-zisa psihologie realistă; dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai puțin formal, după cum cel care conducea era un activist fervent sau un simplu sindicalist, comunist la fel de puțin convins ca și participanții. În tot cazul, trebuia ca fiecare să ia cuvântul. Să iei cuvîntul însemna să debitezi tot felul de aserțiuni dogmatice, care puteau fi completate de un alt coleg, dar fără nici o dezbatere, discuție, fără preocupări de argumentare reală. Era un scenariu stupid. Metoda cea mai răspândită era aceea ca fiecare să copieze câte o pagină din „bibliografie” și să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rostită de unchiul meu, fratele mamei. A repetat-o de atâtea ori, încât s-a imprimat în mintea mea crudă și nu am putut-o uita niciodată. Abia când am ajuns la vârsta înțelegerii, unchiul meu mi-a descifrat această aserțiune: „Golan - ins cu gândire înceată, de cele mai multe ori fără, trândav, dar agresiv, total ignorant și incompetent, lipsit de sensibilitate și hăituit numai de instincte. Poate fi ușor dresat și antrenat în activități care-i satisfac nevoile primare, devine robotul perfect
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
politice. Unii interlocutori fuseseră, după 1989, în închisoare (ca și autorul însuși), dar nici unul nu dezvăluie ceva din această experiență, și, în genere, nu abordează chestiuni de actualitate concrete. Toți emit, în schimb, reflecții asupra situației de după prăbușirea comunismului. În aserțiunile lor critica se îmbină cu autocritica. „Ăștia”, guvernanții de azi, „sunt iresponsabili sau hoți”, pe când ei, foștii, erau numai orbi. Reflecția-pivot a textului aparține unui fost ministru și vicepreședinte al guvernului: socialismul a fost, în România, un „foc de paie
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
politică. În concepția marxist-leninistă, ceea ce e tipic nu înseamnă o anumită medie statistică. Tipic nu este numai ceea ce se întâlnește cel mai frecvent, dar ceea ce exprimă cu cea mai mare pregnanță și acuitate esența unei forțe sociale date.” La asemenea aserțiuni, Malenkov o adaugă pe aceea că „tipicul e principala sferă de manifestare a spiritului de partid”. Statuarea conceptului de r.s. a fost precedată, din primii ani după revoluția bolșevică, de ample discuții, purtate în și între numeroasele grupări de
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
un „realism etern” (René Wellek), de un „realism nețărmurit” (Roger Garaudy). Analog a fost conceput r. și mai înainte, în perioada interbelică, de o seamă de esteticieni germani, englezi, americani, polonezi (citați de Henryk Markiewicz în Conceptele științei literaturii), fără ca aserțiunile lor să aibă un răsunet internațional, precum cel stârnit ulterior de ideile lui René Wellek și Roger Garaudy. Pentru Stanislaw Ossowski, de exemplu, aparțin r. „toate acele valori artistice care constau într-un anumit raport de concordanță cu realitatea”, ceea ce
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
1978, 1989) și de Asociația Scriitorilor din București (1977). Transferarea faptului de istorie literară într-un spațiu referențial interdisciplinar, cu posibilități sporite de teoretizare într-un ansamblu de cultură comparată, preferința vădită pentru perspectiva estetică și cutezanța constructivă în formularea aserțiunilor sunt dimensiuni intelectuale de domeniul evidenței încă de la prima carte a lui P., Răspântii. Forme de viață și cultură (1936). Urmărind definirea formelor de cultură în miezul devenirii lor, comentatorul utilizează consecvent metoda morfologică, rareori îngemănată cu cea pur descriptivă
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
național și căile prin care aceasta se realizează - perfecționarea expresiei poetice preexistente, întregirea momentului trăit și prezența germenilor anticipativi. Aceleași rațiuni vor susține și ideea unui protocronism românesc, pe care o aduce în prim-plan volumul Din clasicii noștri (1977), aserțiunile privind „anticipările” românești în cultura lumii fiind însă discutabile, greu de validat. Sunt aici o serie de relecturi ale operelor unor scriitori de prim rang: Dimitrie Cantemir, Costache Negruzzi, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Camil
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde aducea slăvire lui Gebeleizis-Zalmoxis, zeul suprem, stăpânul cerurilor. Viziunea va fi contestată de arheologi de nediscutată autoritate. C. Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost o divinitate uranică, acreditând opiniile unor savanți străini, vehement combătute în Getica, după care geto-dacii s-ar fi închinat, din contră, unei zeități htoniene. De aceeași părere era, dintre nespecialiștii de seamă
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
P.: marii reprezentanți ai Școlii Ardelene, apoi Ioan Slavici și G. Barițiu. Studiile privitoare la iluminismul românesc sunt cele mai concludente, deoarece aici calitățile cercetătorului se manifestă deplin: el merge întotdeauna la izvoare, caută să aducă date inedite, să corecteze aserțiuni și informații intrate în uz, să demoleze false gloriole, luptându-se cu diletantismul unor istorici literari. Latura polemică este poate cea mai fascinantă, deoarece specialistul e dublat de un polemist împătimit, cu vorbe de duh memorabile, rămase în istoria nescrisă
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
lasă însă nici o îndoială asupra fondului problemei: „Potrivit concepției materialiste a istoriei, factorul hotărâtor în istorie este, în ultimă instanță, producerea și reproducerea vieții reale. Nici Marx, nici eu nu am afirmat vreodată mai mult. Și dacă cineva denaturează această aserțiune susținând că factorul economic este singurul hotărâtor, preface teza de mai sus într-o frază goală, abstractă și absurdă. Situația economică este baza, dar diferitele elemente ale suprastructurii, formele politice ale luptei de clasă și rezultatele ei, constituțiile date de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
facă cercetătorul și efectul pe care acestea îl pot avea asupra rezultatelor obținute. Desigur, meșteșugul metodelor de cercetare științifică din științele sociale constituie mult mai mult decât o simplă tehnică de lucru. Această serie de cursuri se bazează pe trei aserțiuni filozofice generale. Prima este aceea că suntem interesați în principal de elementele care apar în mod regulat în domeniul comportamentului uman - relațiile dintre ele, constantele, contrastele și tendințele generale. Nu există o știință socială a evenimentului singular. Descrierile lungi, liniare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
modelele generale de relaționare. De fapt, este aproape imposibil vreun comentariu de substanță despre evenimente singulare în absența unor structuri comparative și cauzale - referitoare atât la similarități, cât și la diferențe - care includ alte evenimente singulare. Cea de-a doua aserțiune filozofică generală este aceea că știința evoluează în două etape distincte. În prima etapă noi suntem cei care propunem lumii opinia noastră, oferind niște reprezentări abstracte care prezintă concepția noastră despre modul în care se manifestă fenomenele. Apoi, ascultăm răspunsul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
este niciodată, pur și simplu, evident din date. Noi, în calitate de specialiști în științele sociale, producem argumentații bazate pe aceste date și de aceea trebuie să învățăm cum să argumentăm în mod riguros, cu meticulozitate și prudență. Cea de-a treia aserțiune filozofică generală privește tocmai aspectul social al științelor sociale. Nu trebuie să uităm că subiectul nostru îl constituie oamenii și nu mașinile. Indivizii umani fac diferite alegeri selectându-și acțiunile în mod conștient, intenționat și chiar rațional. Ei interpretează mediul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și utile. Primele trei dintre cele treisprezece cursuri sunt introductive. Scopul lor este să prezinte logica și subiectul fundamental al științelor sociale, punând accentul pe știința politicii, domeniu care mă interesează în mod special. Aceste cursuri vor dezvolta și justifica aserțiunile filozofice generale de mai sus și vor extrage implicații pentru cercetarea practică. Următoarele cinci cursuri se concentrează asupra construirii de modele și asupra elaborării de ipoteze, care constituie partea analitică a cercetării empirice. Acestea vor arăta cum anume se formulează
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
întreba ce vrea să spună specialistul din științele sociale atunci când afirmă că are o contribuție la evoluția cunoașterii? Cum se desfășoară procesul de cunoaștere? Care este legătura dintre concepțiile noastre și lumea reală? Pe ce criterii ne bazăm când facem aserțiunea că ceva este adevărat? În cursurile următoare ne vom întreba dacă putem într-adevăr să creăm o știință socială. Știm că biologia, chimia sau fizica sunt științe, dar oare putem cu adevărat să afirmăm că „facem știință” atunci când studiem ființa
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
istorici medievali și, de aceea, subiectul cercetării trebuie să se refere la modul în care oamenii trăiesc astăzi în societate și își rezolvă problemele împreună. Totuși, aceasta nu este de ajuns. Este absolut esențial ca subiectul nostru să cuprindă o aserțiune, o ipoteză (thesis); aceasta trebuie să fie urmată de o formă de argumentație. În mod obligatoriu trebuie să existe o poziție anume pe care să o propuneți, iar probele introduse trebuie fie să susțină direct, fie să contrazică această poziție
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
tezei este concepută ca o relație între două sau mai multe variabile și este exprimată în termeni cauzali. Forma tipică a frazei ce conține ipoteza este de tipul „dacă X... atunci Y...”. Cercetarea propriu-zisă se structurează astfel ca să testeze această aserțiune centrală. Cunoașterea se dezvoltă astfel datorită capacității noastre de a adăuga la sau de a elimina din lista de afirmații validate. Cea mai bună metodă de a vedea dacă subiectul de cercetare este prezentat corect este aceea de a încerca
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
evidente pentru toată lumea. De aceea, un pas important constă în determinarea a ceea ce trebuie să fie studiat, precum și în justificarea meritelor alegerii acelui subiect de studiu. Trebuie să vă imaginați că audiența este formată din persoane care sunt interesate de aserțiunile din științele sociale, dar care nu sunt în mod necesar atașate emoțional față de subiectele voastre de cercetare. Suntem cu toții (sau aproape toți) cetățeni ai unei singure țări la un moment dat. Totuși, interesele de moment nu sunt suficiente ca să justifice
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sale teoretice, dar știința necesită și metode riguroase. Trebuie să fim capabili să demonstrăm că povestirea pe care o relatăm, cu semnificația pe care i-o atribuim noi, este, de fapt, una adevărată. Aici se fac în mod implicit două aserțiuni. Prima este aceea că e rezonabil să afirmi despre ceva că este adevărat sau fals, sau cel puțin deocamdată adevărat sau fals, conform stadiului actual de cunoaștere. Aceasta implică faptul că există o relație identificabilă între ipoteza propusă de specialistul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
rezultatele obținute. Un cercetător priceput trebuie să știe cu claritate ce vrea să spună atunci când susține că o anumită afirmație empirică este validă sau nu este validă. Acesta constituie, de fapt, unul dintre subiectele filozofiei cunoașterii. Cea de-a doua aserțiune implicită se referă la tehnică, și anume la faptul că, pornind de la convențiile standard din științele sociale, pot fi aplicate criterii în a stabili, în mod pragmatic, ce este probabil adevărat și ce nu. Scopul nostru este să înțelegem aceste
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Este obligația noastră, ca specialiști în științe sociale, să privim dincolo de întâmplările zilnice și să căutăm modele stabile și factori determinanți. Dorim să ne prezentăm poziția cu claritate, să îi înțelegem sensurile și implicațiile largi și să fim siguri că aserțiunile noastre sunt valide. Scopul nostru este să producem cunoașterea sistematică a relațiilor sistematice, cu implicațiile sale practice pentru lumea în care trăim. Astfel, este necesar să ne ocupăm cu atenție de subiectul, teoria și metoda științelor sociale. Cu alte cuvinte
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
atât ca formă de cunoaștere științifică (urmând a fi tratată în continuarea acestui curs), cât și ca formă a cercetării sociale asupra convingerilor și comportamentului uman (discutată în cursul următor). Astfel, vom discuta despre fundamentele cunoașterii. Care este relația dintre aserțiuni și realitate? Ce anume spunem, de fapt, când afirmăm că ceva este adevărat? Problemele acestea sunt complexe și noi le vom trata aici doar superficial. Cu toate acestea, este important să avem o concepție clară despre ceea ce înțelegem prin cunoaștere
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dintre empiriști și relativiști urmărește să stabilească dacă cercetarea științifică poate sta la baza unor alegeri obiective și exacte din cadrul unei game largi de construcții conceptuale posibile. Pentru empiriști, omul propune, dar lumea dispune ce trebuie eliminat și ce nu. Aserțiunile teoretice pot fi acceptate după ce sunt testate în funcție de datele disponibile. Anumite aserțiuni sunt discordante și nu exprimă adevăruri despre lume așa cum o cunoaștem. Acestea sunt eliminate prin deducție. Altele ar putea fi adevărate, căci se potrivesc cu cadrul general al
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]