1,947 matches
-
trebuie totuși confundate cu riposta societății civile, chiar sub forma armată, în scopul de a le înlătura. Sigur, se afirmă că violența naște violență sau, cum spune dictonul ,,Cine scoate sabia, de sabie va pieri!". Este adevărul pur în această aserțiune de bun simț. O dovedește din plin sfârșitul nu numai al fiecărui terorist în parte, dar și al grupărilor teroriste, indiferent dacă ele se numesc ,,brigăzile roșii", ,,mujahedini", ,,aynu" sau cine știe cum. Singura soluție valabilă pentru soluționarea conflictelor de orice natură
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de ființă a zeului, situată constant în preajma omului, întru mister, și faptul că aceasta se arată, se relevă doar credincioșilor. Această existență-însoțire este una ascunsă, ea nu poate fi dovedită rațional, ci doar crezută sau nu. În funcție de replica noastră la aserțiunea, la teza, la ceea ce susține în esență dogma, ni se promite accesul la revelația care indică această aserțiune drept un adevăr transcendent. Acceptarea și intrarea în logica dogmei presupune, ințial, admiterea ideii că este posibil ca zeul să existe și
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
doar credincioșilor. Această existență-însoțire este una ascunsă, ea nu poate fi dovedită rațional, ci doar crezută sau nu. În funcție de replica noastră la aserțiunea, la teza, la ceea ce susține în esență dogma, ni se promite accesul la revelația care indică această aserțiune drept un adevăr transcendent. Acceptarea și intrarea în logica dogmei presupune, ințial, admiterea ideii că este posibil ca zeul să existe și să-l însoțească constant pe om din ascuns, că este cu putință însoțirea divină tainică permanentă a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
jumătățile de măsură în raportarea la ea fiind excluse. Interpretarea teologală poate gravita in jurul unui astfel de atom, poate să înflorească conceptual-cromatic sau să fie restrânsă, dar nu deține capabilitatea de a-l modifica sau înlocui. Acest atom este aserțiunea, declararea postulării doctrinare a existenței ascunse a zeului venerat în preajma omului și a revelării întru credință a acestei existențe. El reprezintă proto-începutul ce face posibil aici exercițiul credinței religioase. Fără enunțarea inițială a unei astfel de teze-fundament și a pretenței
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
unor modele analitice, să le spunem, "clasice"; optimizarea procesului cunoașterii în domeniu reclamă, de bună seamă, extinderea și adâncirea continuă a anchetelor științifice dincolo de lumea privilegiată a prim-planurilor, acolo unde pot fi aflate repere, elemente și nuanțe întregitoare oricăror aserțiuni sau afirmații sentențioase. Cum nu puține dintre proiectele și năzuințele, ori inițiativele și faptele lui Carol Mihalic de Hodocin judecate prin raportare permanentă la impactul lor asupra ritmului evolutiv al societății românești sub regimul juridic al Regulamentului Organic oferă analiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
noștri, ca să câștige mijloace strategice pentru a ne combate, în timp ce noi nu posedăm nici un exemplar al acestei hărți"40. Moderația și legalismul constatate, îndeosebi, în prima parte a mandatului lui Ghica, nu îngăduie exagerări și nu pot servi drept temei aserțiunii potrivit căreia boierimea conservatoare ar fi fost protejată de domnitor. Dimpotrivă, interesele acesteia au fost cvasi-eludate până la detașare totală, în ultima parte a mandatului, de domnitorul, care, motivând că țara trebuia "să facă și ea de la sine un pas înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
printr-o activitate prelungită de formare, dotându-i cu un "habitus cultivat". Conceptele fundamentale pe care le propune sociologia reproducției culturale sunt: acțiunea pedagogică, violența simbolică, arbitrariu cultural, autoritate pedagogică, muncă-productivitate pedagogică, capital cultural, capital social și habitus. Pornind de la aserțiunea că orice putere, fundamentată pe raporturi de forță, are caracter de violență simbolică, în sensul că poate impune semnificații legitime, aceste raporturi de forță capătă, prin transfer caracterul de forță specific simbolică. În consecință, acțiunea pedagogică (educația), ca putere arbitrară
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în constructe lingvistice realitatea este elaborată, în sensul unor conotații variate ale semnificanților și a unei sintaxe complexe. Clasa defavorizată face mai degrabă apel la un cod restrâns, cu conotații sărace și o sintaxă de natură utilitară. Pornind de la aceste aserțiuni, autorul identifică problemele de bază pe care le pune teoria sociolingvistică: * modul în care clasa socială reglează structura comunicării în familie și prin aceasta orientarea inițială a codajului sociolingvistic a copiilor; * modul în care clasa socială dominantă reglează instituționalizarea codurilor
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
1978, 1989) și de Asociația Scriitorilor din București (1977). Transferarea faptului de istorie literară într-un spațiu referențial interdisciplinar, cu posibilități sporite de teoretizare într-un ansamblu de cultură comparată, preferința vădită pentru perspectiva estetică și cutezanța constructivă în formularea aserțiunilor sunt dimensiuni intelectuale de domeniul evidenței încă de la prima carte a lui P., Răspântii. Forme de viață și cultură (1936). Urmărind definirea formelor de cultură în miezul devenirii lor, comentatorul utilizează consecvent metoda morfologică, rareori îngemănată cu cea pur descriptivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
național și căile prin care aceasta se realizează - perfecționarea expresiei poetice preexistente, întregirea momentului trăit și prezența germenilor anticipativi. Aceleași rațiuni vor susține și ideea unui protocronism românesc, pe care o aduce în prim-plan volumul Din clasicii noștri (1977), aserțiunile privind „anticipările” românești în cultura lumii fiind însă discutabile, greu de validat. Sunt aici o serie de relecturi ale operelor unor scriitori de prim rang: Dimitrie Cantemir, Costache Negruzzi, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Camil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
nuvelele lui Thomas Mann (1960). În 1960-1961 se va întoarce spre lumea Greciei antice scriind mai multe eseuri, intitulate Dialoguri cu eroii tragici. Prima lucrare amplă publicată de V. în România e Montaigne. Omul și opera (1936), în care expune aserțiunile tradiționale privind evoluția moralistului de la stoicism la scepticism și de aici la epicureism, fiind printre primii exegeți europeni care explică sistemul gândirii montaigniene ca rezultat al acțiunii simultane a diferitelor idei. Concluziile le anticipează cu peste un deceniu pe cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
rar de un tratament exegetic sistematic în străinătate și foarte rar la noi în țară, am decis să vă ofer, în rândurile ce compun volumul pe care tocmai l-ați deschis, o introducere în poetica lui William Blake 2. Oare aserțiunile de tipul celei citate mai sus constituie simple elucubrații ale unui rătăcit liric, cum pot părea la prima vedere, sau configurează, la o privire mai atentă, universul fascinant și multietajat al unei voci dintre cele mai originale?3 Intenția mea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Sublime nor of any Thing Else" (E: 658). Apoi, în [The Laocoön], subliniază că nu există "Secresy în Art" (E: 275). Confruntați cu uriașul material epico-liric al poetului, ne este imposibil să nu detectăm o undă de ironie în aserțiunile de mai sus. Pentru a sintetiză cele spuse până acum: sunt de părere că sistemul vizionar al lui Blake este, într-adevăr, nesistematic, fiind marcat de idiosincrasii variate și diseminat într-o profuziune de texte de întindere și valoare inegale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca vizionarul apare drept omul perfect în concepția lui Blake. Ideea poetului englez, trebuie să subliniez în continuare, nu este singulară. Schleiermacher, de pildă, crede că perfecțiunea omului este pur si simplu o materializare a ceea ce el numește "conștiința divină". Aserțiunea părintelui hermeneuticii moderne trebuie citită în acord cu convingerea exprimată de Blake în raport cu aptitudinile vizionare latențe din orice om, un impuls interior care, exploatat la maximum, i-ar permite virtual oricărui individ să experimenteze sacrul: "Predispoziția pentru conștiința divină, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de sine a poetului și, simultan, la "prezenta" acestuia în text, cu toate că acest lucru "ar putea părea o noțiune non-blakeană" (1997, p. 3), după cum precizează O'Neill. Importantă "prezenței" blakeene în text este reiterata și de către De Luca, într-o aserțiune care atrage atenția asupra atât a identității personale a poetului, cât și a lipsei sale de egoism: "în identitatea de sine agresivă și expansiva care străbate apăsat toate operele lui Blake, nu există egoism în sensul vulgar al termenului. Blake
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acordată de gnoza vizionara). Aceasta se referă la încrederea eului creator că toate afirmațiile pe care le face sunt adevărate în măsura în care ele se conformează unui cod simultan estetic și religios. De exemplu, Hölderlin, un alt poet obsedat de sacralitatea propriilor aserțiuni, recurge la solipsism atunci când se confesează în legătură cu revelația adevărului suprem în poemul Wie wenn am Feiertage...49, poem care, așa cum arată Angela Esterhammer, "poate fi citit că o serie de metafore ale creației poetice" (2000, p. 187): "[...] Jetzt aber tags
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
poate sau nu să fie acceptat, dar care, odată acceptat, clarifica multe dintre necunoscutele celuilalt. Celălalt este al experienței vizionare estetice, iar aici lucrurile nu mai sunt negociabile: poetica lui Blake este dependentă de poiețica; prin urmare, pe acest plan, aserțiunile blakeene sunt singurele care contează. În plus, "obscuritățile" amintite, departe de a reprezenta rătăcirile unui maniac, sunt chiar menite să provoace inteligență cititorului și abilitatea acestuia de a pătrunde structurile evolutive ale viziunii. De altfel, interesul din ce in ce mai crescut al istoriei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe deplin conștient de natură și de semnificația actelor sale" (1924, p. 210). Mai mult, Damon adaugă, odată ce un critic îl etichetează pe Blake drept nebun, trebuie să procedeze întocmai și în cazul tuturor celorlalți vizionari (1924, p. 211), o aserțiune care pare a fi ecoul unei afirmații blakeene din [The Laocoön], potrivit căreia "există State în care toți Vizionarii sunt socotiți Nebuni" (E: 274). La rându-i, Hoxie Neale Fairchild subliniază că Blake "era cu siguranță un nevrotic a cărui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de nebunie (mânia), a doua este didactica, iar a treia, o simplă imitație 82. Desigur, poezia lui Blake ar putea fi plasată sub auspiciile primului tipar. Oricum, pretinzând ca Dumnezeu este la originea cărților sale profetice, Blake preia, involuntar, o aserțiune fundamentală din câmpul esteticii, pe care o enunța Schelling în Philosophie der Kunst, anume că ființă supremă este "[c]auză imediată a întregii arte (subl. în text, n.m.)" (1989, p. 32), fiindcă ea reprezintă "sursă ideilor" (1989, p. 32), matricea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Heaven and Hell descrie o cină la care participă Isaia și Iezechiel. Blake îi roagă pe profeți să ofere publicului operele lor pierdute, la care Isaia afirmă că, în ceea ce-l privește, nu s-a pierdut nimic de valoare, aserțiune la care concura și Iezechiel (E: 39). Când vine vorba despre chipul și vocea lui Dumnezeu, Isaia nu ezită să le sublinieze caracterul inefabil: "I saw no God. nor heard any, în a finite organical perception; but my senses discover
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
considerată a fi un instrument aproape impecabil, Law a atras atenția asupra forțelor ascunse, iraționale din om și din univers, asupra conflictelor și erupțiilor din profunzimile ascunse ale ființei noastre, care ne deformează și înșală judecățile" (1986, p. 241). Această aserțiune trebuie coroborata cu elogiul pe care Blake îl face energiei subtile din om că forța absolută, menită să genereze autenticitate și vitalism. Două scurte extrase din The Marriage of Heaven and Hell sunt elocvențe în acest context: "Energy is the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la rându-i, ca "[a]utorul și cititorii săi se întâlnesc și conversează în chip ideal în și printr-un text care devine, astfel, motivația pentru o comunitate hermeneutica ai cărei membri împărtășesc o limbă comună" (1989, p. 223). Această aserțiune capătă sens pe deplin dacă suntem atenți la dialogul celor patru ființe din finalul eposului: "And they conversed together în Visionary forms dramatic which bright / Redounded from their Tongues în thunderous majesty, în Visions / În new Expanses, creating exemplars of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
afflictions" (E: 52). Toate aceste elemente textuale simbolizează percepția primară, care reda realitatea în termeni incomprehensibili, daca nu de-a dreptul absurzi. Este nevoie, sugerează versurile, de o perspectivă mai subtilă pentru că actele de violență aparent gratuită să capete sens. Aserțiunea lui David Fuller, conform căreia "America prezintă, într-un fel mai tipic decât o face The French Revolution, modalitatea prin care Blake încorporează istoria și estompează distincția dintre real și ideal" (1988, p. 56), dobândește o importanță particulară în acest
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lupta omului cu mediul. Nu este supusă tiraniei complete, care este iadul sau ceea ce el numește viziune simplă, dar îl reprezintă pe omul permanent blocat, zăpăcit și înșelat de obiectivitatea lumii, care nu abandonează însă lupta" (1991, p. 111). Această aserțiune îmi confirmă premisa fundamentală, aceea că viziunea dublă este preocupată de descrierea fenomenologica a realului, constituind, prin urmare, o oglindă a unor dihotomii profund imbricate în textura lumii și identificabile la mai multe niveluri, incluzându-le pe cel psihologic și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
învățătură catehistă. Pentru o prezentare succinta, cf. Morton, 1958, p. 37 et passim. 94 Martin Priestman este de părere că studiile cele mai influente asupra antinomismului sunt semnate de E.P. Thompson și de Jon Mee (1999, p. 82). 95 Această aserțiune este parțial contrazisa de Priestman, care crede că, în perioada de maximă rebeliune confesionala (1790-1795), Blake sfidează creștinismul până la punctul apostaziei (1999, p. 82). 96 În afară de Damon, un cercetător timpuriu al acestei filiații intelectuale este Jacques Roos (cu Aspects littéraires
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]