956 matches
-
rost. Și am revăzut articolul ăsta în Târgu Mureș, ziarul din 20 sau 18 aprilie 1953, cu discursul președintelui Americii din 16 aprilie 1953 și în care spune că: Un singur bombardier ne costă cât... 200 de kilometri de șosea asfaltată, cât două spitale modern amenajate, cât două uzine care pot alimenta fiecare câte un oraș de 40.000 de locuitori... Printre altele, o spus ce costuri au pentru înarmări... Și e timpul să le terminăm, să-ncheiem și să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și Proiectare al firmei Porsche, aflat lângă Stuttgart, într-o zonă de dealuri, păduri și terenuri agricole bine și modern îngrijite. Zilnic parcurgeam cu mașina mea cei cca 40 de km distanța de acasă până la serviciu. Drumul era o șosea asfaltată foarte bine întreținută, care permitea o deplasare rapidă și comodă. Uneori, pe această modernă șosea, întâlneam câte un arici mort, zăcând într-o baltă de sânge, strivit de către un automobilist grăbit. Imaginea asta m-a tulburat mereu, mi-a trezit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
gripă stătea scris cu majuscule BĂTĂTURI, o săgeată îndreptată spre un nou bilet dovedind interesul celui care operase a doua modificare: „Tratăm la domiciliu impotență. Reușită garantată. S-a dat și la televizor“. O istorie cu borduri Strada Cocoșilor e asfaltată an de an. Străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor nu au fost asfaltate niciodată. Când plouă, lumea înoată până la tramvai prin noroc. Când nu plouă cu lunile, atmosfera e un depozit central de praf în care, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alee care ducea la portiță. De-a lungul gardului din ostrețe se înșirau tufe de liliac. În celălalt capăt, holul interior dădea în altul mai mic, în care coborai tot pe trepte. Din acesta, o ușă se deschidea spre curtea asfaltată. La nivelul holului mic se afla bucătăria din care te suiai pe alte trepte în apartament. Deși clădită pe loc drept, soclul casei era înalt, de aici nevoia de trepte. Camerele apartamentului nostru aveau, fiecare, uși ce se deschideau dintr-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de primăvară, care acum Începe să răsară. A Început semănatul ovăzului. În măsura În care Înaintăm Întâlnim suprafețe tot mai mari rezervate pășunatului. După amiază dăm de o șosea neasfaltată. Lucru neobișnuit, și voi nota porțiuni din SUA care nu au fost Încă asfaltate. Șoselele, În schimb, sunt joase fără șanturi, cu strat de pietriș peste care s-a trecut cu compresorul. Mergem astfel prin Dakota timp de două zile, după care vom da din nou peste asfalt sau beton, care Începe să Înlocuiască
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
până la Viena. Nu se gândise că va zbura vreodată pe distanțe atât de lungi. În timp de pace zbura de la un aerodrom la altul, câteva sute de kilometri. Abia se înălțau că și trebuia să coboare. Pista nu era totdeauna asfaltată, încât aterizarea se executa dificil, cu zdruncinături mari. Odată a aterizat cu avionul pe burtă. Era unul nou-nouț, trenul de aterizare se ridica automat. O defecțiune mecanică n-a permis coborârea lui. Au zburat o oră în jurul aerodromului. În cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
îndrăgostit de Voroneț, îi ridică din paginile Istoriei povestite, curtea, armatele lui Ștefan cel Mare și ale lui Petru Rareș? Astfel m-am plimbat eu, ducînd pe tălpi praful Istoriei Florenței și în urechi vocea legendelor ei. Cînd regăsesc străzile asfaltate și aglomerația mașinilor luxoase, descopăr cît îmi este de foame. Vrînd să-mi iau rămas bun și să mă întorc la "Las Vegas" la traista mea cu merinde, micul meu însoțitor constată cu voce gravă că nu poți cunoaște un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
același, mereu la fel... Miron Radu PARASCHIVESCU Jeep-ul frînează brusc între palmierii ce străjuiesc decorativ intrarea hotelului și mă arunc în el cu entuziasmul copilului căruia i se oferă în sfîrșit jucăria mult visată. Pornim la drum pe șoseaua asfaltată, tăiată vîrtos printre cactuși, nisip și chiparoși. Lunecăm în tăcere, ore întregi, în amiaza fierbinte, motorul mîrîie monoton, egal, adormitor. Aproape de o curbă neașteptată, zărim atîrnat de un chiparos... un afiș: desen primitiv, cu aspect de pictură rupestră. Atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bugetară pentru comuna sau orașul lui. Cel de la Bruxelles nu poate face așa ceva. El nu poate merge la nu știu ce instituție a Uniunii și să spună, știți, comuna mea este săracă, oamenii sunt necăjiți și le-ar prinde bine un drum asfaltat sau niște bani pentru căminul cultural. El poate doar să promoveze interesele României ca țară, și nu ale vreunei localități anume. Fondurile comunitare se dau pe proiecte și numai pe proiecte, nu pe ochii frumoși ai vreunui europarlamentar. Așa încât, a
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
repede în atmosfera, practicile și compor tamentele specifice capitalismului rural, mulți dintre ei aspirând să acceadă în rândul burgheziei agrare prin cumpărarea și exploatarea de terenuri, prin înființarea de ateliere meșteșugărești, de firme comerciale sau de producție agrară. Pe șoseaua asfaltată care tarversează satul de la un capăt la altul circulă fără întrerupere autovehicule de toate mărimile, agresându-i cu praf și zgomot pe locuitorii care își au casele de o parte și de alta a respectivului drum. Cu spiritul său tradiționalist
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în secolul XXI, în România, în acest sud blestemat și barbar, în acest primitivism al capitalismului...balcanic. Locația o fostă unitate militară, un perimetru ferit de privirile multora. Întreaga curte are în jur de 6000 de metri pătrați, două alei asfaltate ce închid un oval de gard viu. Aici se găsește corpul spitalului vechi, morga improvizată și alte două clădiri auxiliare a căror destinație nu o cunosc... Am părerea că acestea din urmă sunt ieșite din uz, după felul cum arată
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în domeniul dezvoltării durabile: Suntem înconjurați de dovezi care ne demonstrează că persoanele implicate în dezvoltarea economică de la nivel local, național sau global sunt ignorante sau indiferente față de conceptul de dezvoltare durabilă. Uitați-vă în jurul vostru! Putem vedea pretutindeni câmpuri asfaltate, erodări ale solului contaminat cu chimicale, distrugerea litoralului, poluarea aerului Și a apei, defrișarea pădurilor... Acestea sunt imagini întâlnite frecvent în țările dezvoltate. Restricțiile Și planificarea atentă sunt greu de urmat; predomină creșterea lipsită de limite. (Clark, 1995: 227) Dacă
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
producerii de alcool, al alimentării cu apă și al comerțului. Ulterior naționalizării și cooperativizare, economia nu a mat înregistrat un salt atât de notabil în atât de diverse domenii, totuși, pe parcurs, au apărut și unele investiții remarcabile (o șosea asfaltată, barajul de la Tungujei etc). Odată cu introducerea economiei planificate sau creat premisele dezvoltării bazei materiale și creș terii nivelului de trai în comuna Țibănești. Volumul investițiilor în perioada 19751980 a ajuns la 179 mil.lei(cca 30 milioane dolari la perioada
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
a Neamului, una mare cu toate moaștele în ea, mai stăteam noi la rând în frig și ploaie ? Nu intram noi cu toții acolo ?”. Este ora 11.30, rândul a atins cea mai mare lungime, etalându-se de-a lungul aleii asfaltate ce duce către cimitirul mănăstirii, apropiindu-se sensibil de acesta. Tot acum, agitația automobilistică este maximă, ca un balet mecanic neîntrerupt, în căutarea unui loc de parcare din ce în ce mai greu de aflat. Ritmul vieții urbane, apropierea marelui oraș numit București influențează
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și ea odată cu mine, să vadă cum este, dar a zis că nu merge, s-ar plictisi prea repede”. Poliția a oprit circulația în zona satului Silvașul de Sus. Ar fi fost imposibil de altfel să se circule pe firul asfaltat care duce la mănăstire, mai mult o pistă pentru biciclete decât o șosea demnă de acest nume. Așadar, cei cinci-șase kilometri până la mănăstire trebuie parcurși pe jos. De-a stânga și de-a dreapta firului de asfalt, sute, poate mii de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se transferau la stradă asfaltată, cu apă, canalizare și gaz. Stai, Costică, îmi atrag atenția. Pe atunci chestiile astea cu gazul și apa nu erau încă și prețul era de 2 $/m². Deci, dacă nu l-ai "servit", riscînd libertatea ta, l-ai păgubit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu poate decît să se pros terneze în fața desăvîrșirii operei Sale. Căci mare este minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie mare. Lățimea ulițelor este egală cu cea a microbuzului și copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
păcătos și-i cer iertare lui Dumnezeu. Secretul pictorului Pictorul Alvarez de Vega stătea în poarta micii sale căsuțe din periferia sudică a Havanei. O mahala tipic sud-americană, cu străzi desfundate și prăfoase, cu trotuare care n-au fost niciodată asfaltate. O bordură abia perceptibilă, cu locuri dese de întreruperi, schița anemic o delimitare între carosabil și zona pietonală. Totuși, atît rarele mașini de epocă ce colindau pe acolo, cît și pietonii, se înțelegeau paradoxal de bine. În fond, aveau aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a dus-o în piscină și de acolo nu mai reușea să iasă. Dar plutea pe apă datorită miilor de perișori de pe scîrboasele picioroange. Putea să se deplaseze cu ușurință prin apă. Reușesc să o arunc din apă pe zona asfaltată, cu ajutorul unei crengi. Începe să se miște vioi. Nu mă las și cu varga, după mai multe încercări, o secționez în două. Doctore, întreb un prieten, este periculos păianjenul ăsta? Și da și nu. Dacă ai probleme cu inima... Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
necrezut poate, am mâncat acolo în niște condiții deosebite, aproape ca la restaurant, doar că mult mai ieftin și sănătos. Cu moralul ridicat, lăudând mereu cantina în care ne și odihnisem, am pornit-o pe drumul spre Tușnad, care fiind asfaltat ne-a încântat. Ca fapt divers, trebuie spus că ne-a depășit un autocar din Luxemburg. În Tușnad în ciuda insistențelor noastre, n-am găsit cazare și ne-am continuat drumul până la Bixad. Ne-au primit niște localnici tare amabili, într-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
caz, cel din Bâra ne-a scos sufletul, dar parcă nu mai mult decât cel de la intrarea în Luțca! Totuși, dacă trebuie s-o recunoaștem, abia urcușul următor a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la sfârșitul zonei asfaltate, la vale. Se vedea, în dreapta și-n sus, șerpuit și foarte la deal, un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit, se zărea în stânga și înainte un drum (cred că spre Oțeleni), în dreapta o pășune
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a mai oprit până în Laponia cea înzăpezită unde închis în cămăruța lui de gheață a plâns trei zile și trei nopți la rând de mila tuturor copiilor nefericiți... ...Pentru prima dată am văzut în Bumbăcari o casă acoperită cu carton asfaltat aparținând unui deportat sârb, Moma sau Momcico. Ori de câte ori treceam pe acolo mă uitam minute în șir la această minunăție. Cel puțin la început, nu mi-a venit să-mi cred ochilor: am stat așa pierdut minute în șir, mirat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plinătatea trăirilor noastre. Aș spune că, din contră! Au reprezentat veritabile încercări ale răbdării și nervilor noștri. Pe care, în mare, le-am absolvit. Chiar sunt sincer când afirm că aș risca să înfrunt din nou olteneștile șosele (doar aparent asfaltate și din belșug garnisite cu gropi cu... rugozitate mare) numai să întorc timpul din cursul lui implacabil și să mă regăsesc în universul muzicii, al dansului și al bucuriei sahaj, din sălile de spectacole vibrate în week-end -ul trecut. Vineri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu dărnicie, în timp ce lăsam în urmă bătrânele meleaguri moldave. Păduri, dealuri împodobite cu pășuni sau livezi, sate frumoase ne întâmpinau la tot pasul. De data aceasta am folosit cealaltă variantă de drum, drum ce s-a dovedit a fi unul asfaltat. Pe traseu ne-am delectat cu prasad din pungulițe. Cinci fiind, aveam din abundență... Apoteoza zilei de întoarcere am trăit-o când am prins o barieră. (Trebuia să fie și o apoteoză! - Nu?) Bariera s-a împotrivit planurilor noastre la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu același nume, dar cu altă orientare și cu alt conținut: de, altfel bate vântul acum), ca să urc la România literară, unde lucram pe atunci. O zi de toamnă târzie, umedă, cețoasă și (surpriză) caldă. Pe gazonul ce mărginește aleea asfaltată pe care merg zăresc doi-trei câini, tolăniți în iarbă, cu burta lipită de pământ, de pământul ce încă nu s-a răcit de tot, mai păstrând rezerve din marea energie termică acumulată în timpul verii. I-am mai văzut și altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]