690 matches
-
după-amiaza aceea țiganii să-mi fure în aglomerația din autobuz portofelul. Nu era prima dată când pățeam așa ceva. Nu cunoșteam însă noul truc aplicat de ciorditori, acela cu pirandele cu puradei care, chipurile, căutau un loc pe bancă să-și astâmpere odraslele care țipau de le rupeau țâțele cu care dădeau să le astupe gurile. Nu știam că, în timp ce căutam să le fac loc să-și caute un scaun, mă lăsau fără portofel. Aveam în el timbrul de la Ghidale. Marele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la ea... ― La cine? ― La Femeia cu evantai, spuse trist maiorul. Nu izbutesc deloc să vă înțeleg. Ați încercat odată și abia ați scăpat ca prin urechile acului. Știți foarte bine că așa e. Oricine în locul dumneavoastră s-ar fi astâmpărat. "En garde, fetițo! A renunțat la învăluire. Probabil se simte foarte sigur de el de vreme ce abordează problema direct." ― Sânt uluită, domnule maior! Ce legătură am eu cu tabloul acela în afară de faptul că vi l-am predat anul trecut? Cu ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că n-ar strica să consultăm nițel carnețelul dumitale. Pun pariu că e și Panaitescu pe listă. Fruntea bătrânului se întunecă. ― Tinere, ești un dobitoc! ― Hm, nu atât cât îți închipui. Simțea nevoia să vorbească, să se audă, să-și astâmpere spaima care i se strecurase în vine. Ochii îi alunecară: Poate că nici domnișoara Scurtu nu e atât de străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
copil cuminte. Cum putea el să mă găsească, dacă nu am un locușor al meu? Aș putea să împodobesc și eu o crenguță de brad, ca Moșul să știe unde să mă găsească. Mai bine pleacă și lasămă să-mi astâmpăr singur amarul. Prin mintea femeii trecură mii de gânduri. Îl luă de mână, îi zâmbi și îi șopti cu vocea caldă:Dragul meu, eu stau singură într-o căsuță puțin mai încolo. Nu am prea multe, dar, dacă vrei, poți
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
lăsau posibilitatea să facă nici un pas în afară și făcea aproape imposibilă orice încercare a lor de a culege ceva din roadele bogate ale naturii înconjurătoare. Orice încercare a celor mai cutezători dintre ei de a aduce hrană și a astâmpăra în felul acesta foamea celor nevoiți să se ascundă în peșteră, se solda cu victime omenești. Lupta decisivă nu mai putea fi amânată. Forțele, ce trebuiau să se confrunte, nu erau egale. Diferența între ei era cea dintre un motan
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și apoi trimiși la cerut prin țări străine; că femeile lor, pe lângă ghicit și descântece, în special cele bătrâne, au legături cu Satana sau cu Ducă-se-pe-pustii, fac farmece și alte nelegiuiri, iar unele mame mai autoritare din cartier, ca să-și astâmpere odraslele, îi speriau susținând sus și tare că arăpoaicele fură copiii obraznici și-i fac săpun. Ne având încredere în veridicitatea acestor născociri, curios din fire, nu de puține ori Bidaru privea din apropiere la tabăra lor. Îl încântau: caii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se vor reîncarna când le vor veni rândul. Pentru ei s-au chinuit toți străbunii, pândiți permanent de pericole și nenorociri, au trecut prin necazuri de neimaginat. Viața lor a fost o continuă luptă: cu vântul strașnic care nu se astâmpără până nu ia cât mai multe vieți, în special din rândul copiilor, al bătrânilor, în general, din rândul celor slabi sau fără adăpost trainic și călduros; cu gerul cumplit; cu perioadele lungi de foame și de lipsă a vânatului, toate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-și pierdu timpul cu ocolișuri, cum îi era obiceiul, știa ca ninsoarea îi va acoperi urma. Din câteva salturi ajunse la liziera pădurii și se afundă în întunericul dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă. Noaptea asta va trebui să-și astâmpere foamea pe mai multe zile; știa că urma vremea grea a foametei, în care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea dușman, iar din carnea lui îți puteai astâmpăra foamea o vreme. Ascunzătoarea jderului era greu accesibilă pentru lupi. Când ieși din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca un lord, cu aceleași lacrimi în ochi, a deschis ușa și a plecat. Pe casa scării i-am auzit toți tânguirea gravă, de suflet părăsit: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!.../ Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Când Nineta mi-a legat de gât piatra simbolică a zodiei leului, o imitație de rubin, eram în brațele lui Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a legat de gât piatra simbolică a zodiei leului, o imitație de rubin, eram în brațele lui Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dăduse niciodată un semn de viață... Dar era bucuros că această comoară se afla pe mâini bune. Cântând a murit unchiul meu. Cântând, dar nu orice: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!.../ Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Și-atunci când l-au dus la cimitir, preotul ar fi zis că n-a cunoscut în viața lui un om mai păcătos și cu o inimă atât de mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stare de nebunie frenetică, iar Ion se izbea cu capul de fîntînă, o blestema și răcnea a supărare pe Dumnezeu. S-a pus capac la fîntînă și prin luna mai, acolo, la poalele pădurii a reapărut falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd Chimir terminase de mutat totul la locul cuvenit. Era bucuros că scăpase de blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un camion nervos frînează, scîrțîie și tîrîș-grăpiș se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
puțin Delta Dunării, mi-a spus el prin telefon. Am pornit spre Tulcea, binedispuși și prea puțin pregătiți pentru a hrăni copiii. Pasqual, un copil de treisprezece ani și jumătate, nu se plîngea că nici la ora 16 nu-și astîmpărase stomacul. La o casă rustică, ne-am apucat să curățăm niște pește care urma să ne potolească foamea. Pasqual, de obicei vesel, era acum tăcut și nu mă mai delecta cu miile de glume pe care le știa. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe care mă bîntuie nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pădurii întâmpină iarna fiecare în felul său. De cum răsare soarele, pitigoii umblă în sus și-n jos pe scoarța copacilor, căutând ouă de omizi. Rică-lepurică țupăie cât este noaptea de lungă, căutând iarba tânără și lujeri cu care să-și astâmpere foamea. Peste zi își râcâie în omăt un fel de vizuină în care se vâră pe de-a-ntregul și acolo doarme... Iepurește. Știe el că are o sumedenie de vrăjmași care îi jinduiesc blana. Și mai știe că paza bună
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile, trăgea fără milă în orice vietate îi ieșea în cale, fie căprioară, fie viezure, fie gușter, fie porumbel sălbatic, fie nevinovată turturea. Într-o zi, se pomeni față
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
imaginez în rasă de călugăr, a recunoscut Julius. ― Poate că nici nu eram demn de ea, a admis, după o clipă de ezitare, doctorul Luca... S-a oprit să-i ceară tânărului custode un pahar cu apă. După ce și-a astâmpărat setea, a continuat pe cu totul alt ton. ― Era o mânăstire veche, băiete, așezată între o pădurice și un lac acoperit de mătasea broaștei. Când se scăldau călugării, le pluteau bărbile pe apa murdară ca niște nuferi putreziți. Spectacol care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi la comandament, adică la masă! Îl auzi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de bine! El o ține pe-a lui: Cine sunt eu? Nevasta lui, o femeie care, alături de absența sufletească a d-lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi Sfântul Ioan Gură de Aur? Apollo? M-am săturat de aerele tale, de... de... prefăcătoria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de veacuri pădurea Carpilor și când plouă mai mult râul se umflă puternic și e mai greu de trecut, contribuind la paza codrului de răufăcători. Iarna, apa este liniștită și înghețată, dar vara este vizitată de toate viețuitoarele. Căprioarele își astâmpără setea cu apa cea rece și bună. Păsările se întrec în cuibăritul lor, iar cântecul de privighetoare se aude cât e ziulica de lungă. Ca să nu mai vorbim de cântecul cucului! Porcii nu lipsesc nici ei, până și cerbul carpatin
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu de-ale gurii să ducă în câmp, la prășitori ori la secerători și cum fetele stăteau pe drum și plângeau de foame, se mai îndura câte o femeie și le mai dădea câte ceva de pomană pentru a-și mai astâmpăra gurile de foame. Colbul era gros pe drum, fetele mai scăpau mâncarea în colb și așa cu colbul gros o mâncau de foame. Dar nu au apucat fetele să vadă albul zăpezii, că au văzut toate trei întunericul pământului. Rarița
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu repeziciune; le părea rău că preoteasa fusese omorâtă și că Valerius Galul era acuzat de uciderea ei. Îi aduseră un vas cu jăratic, să nu-i fie frig, niște paie, ca să nu doarmă pe piatră, și mâncare, să-și astâmpere foamea. Valerius nu se mișca deloc. Un centurion se aplecă deasupra lui și îl atinse, temându-se să nu fie mort. Tresărirea cu care Valerius îl respinse îl liniști pe soldat. Ieși din celulă, anunțându-i pe cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înțeles. - Ar trebui să te repezi și d-ta până la Slatina, spuse. Poate te trezești din nou în anul 1966. Și... Dar îi întîlni privirile, îl văzu cum trage cu sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon, îl întrebă, de când îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a vorbit de 1966 iar nu de 1960 sau 1956! Îl privi din nou, cu pleoapele mult apropiate, apoi șuieră printre dinți. - Prea ne credeți proști, tovarășe! - Eu, tovarășe? exclamă Pantelimon lipindu-și mâna liberă de piept. - Nu vă mai astîmpărați! Apoi, întorcîndu-se brusc către tânărul cu șapcă. - Ce era cu Slatina? Îl cunoaște cineva? - E de la aceeași secție cu Făinaru. Se referea la chestia din septembrie. - Atunci e suspect... - Așa spunea și Făinaru. De aceea... - Bine, am înțeles! îl întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]