677 matches
-
l-am mai văzut. D-na Antonescu, care asistase dintr-un colț la această altercație, veni spre mine: „Nu te supăra, d-na Cantacuzino, este așa de obosit și surmenat, doarme 3 ore pe noapte, nici la masă nu se astâmpără, scrie și lucrează toată ziua și toată noaptea.“ „Nu mă supăr, doamnă, dar sunt îngrijorată și mâhnită văzând în ce stare este, și mă doare, căci pe dânsul credeam că ne putem asigura viitorul țării. Potoliți-l, căci va ajunge
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în realitate și, prin urmare, în otelul care ne chema la ospăț și odihnă. Când cineva a suit ca mine muntele Rigi mai mult pe jos decât calare și a văzut ce am văzut, acel om are dreptul să-și astâmpere apetitul, care de obicei crește în proporție cu osteneala și cu plăcerile avute. M-am așezat, deci, pe la aprinsul lumânărilor dimpreună cu tovarășul meu la marea table d'hote210 întinsă în sala de mâncare, în jurul căreia apucaseră a se pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că așa s-a întâmplat. Apoi ea, ființa, s-a așezat lângă mine și am continuat să ne jucăm. Miruna îmi spune iarăși să iau mâna de pe țâțele ei, mă, parcă n-ai mai fi văzut țâțe, și să mă astâmpăr cu chestiuni de-astea tenebroase, mult prea complicate, prea fac pe delicatul, mă frământ aiurea, du-te, băăăăă! Tu și Pif n-aveți decât necazuri de-astea aburoase, indescifrabile. Ea n-are amintiri dintr-astea, ea gândește cu o cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru a prinde fel de fel de pești: crap, șalău, caras și roșioară. Mare grozăvie am pătimit când am dat nas în nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bilet ați încurcat-o, pușcăria vă mănâncă!, se răstise la ei un polițai burtos și roșu la față. Da, șefu, să trăiți, răspunseseră ei de formă și de cum se văzuseră în libertate se și apucaseră de mici furtișaguri, ca să-și astâmpere foamea și setea. Celor trei inși fără căpătâi le plăcea locul ăsta, Serenite, și aveau de gând să petreacă mai mult timp pe-aici. Vremea era și ea bună și le îngăduia să doarmă chiar sub cerul liber, unde mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
suficientă lumină cît să descoperim sursa zgomotului, așa că nu am avut de ales decît să ne punem tabăra acolo unde ne găseam. Ne-am așezat cît de bine am putut, ridicîndu-ne cortul și tîrÎndu-ne În el, sperînd să ne astîmpărăm foamea și setea (căci nu se găsea apă niciunde și nu mai aveam carne) printr-un somn zdravăn. Însă, cît ai bate din palme, briza ușoară de seară s-a schimbat Într-un vînt violent, care ne-a luat cortul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
inundau canoele. I-am cerut să-mi dea mie vîsla, dar a refuzat și am mers la mal, să așteptăm acolo pînă se liniștesc valurile. Abia la trei după-amiaza am ajuns acasă. Am pregătit peștele, dar nu prea ne-a astîmpărat foamea. Roger ne-a dat cîte o cămașă, mie și o pereche de pantaloni, așa că m-am mai Înveselit. Pluta era aproape gata; nu-i mai lipseau decît vîslele. În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu? De ce oare o îndemna bunica pe mama, când venea iarna și nu mai aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
menită să mă cufunde de îndată în somn avea efectul contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-am înțeles cum poate domoli credința frica omului, cum poate reda altora echilibrul și astâmpăra gândurile din creier. Căci orice rugăciune, oricât de des bolborosită, devenea o paradigmă. Cerând să-mi interpretez propria-mi stare. Locul picioarelor este pe pământ, ceva mai sus sunt burta, coastele, capul. și sus, în creștet - părul. Cum oare să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu ele plante și animale crescute de om. Orice ogor era panopticul de o întindere dezmărginită al soiurilor de moarte, un praznic înfloritor. Fiecare ținut exersa moartea. Florile imitau gâturile, nasurile, ochii, buzele, limbile, buricele, sfârcurile oamenilor, nu se mai astâmpărau, împrumutau diferitele părți ale corpului - de un galben ca ceara, un alb ca varul, un roșu ca sângele sau de culoarea vânătăii - și risipeau, împerechindu-le cu verde, culorile ce nu le aparțineau. Morții le absorbeau apoi prin piele, după
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală în omul acesta necunoscut, străin, venit de pe meleaguri îndepărtate. Cum de-a intuit el, cum de și-a dat seama că tatăl meu este un om bun, cinstit, cumsecade în care poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prăpădesc mașina cu totul...“. și tot așa, povestea tot felul de întîmplări și le spunea să le zică și acasă la părinți ce vorbise el cu ei, ca să se asigure, că așa nu se mai poate. Cristi, care nu se astîmpăra niciodată, îl strîmba sau îi făcea tot felul de semne cînd omul se uita în altă parte. Tovarășea îl vedea - n-avea cum să nu-l vadă ! -, dar nu-i zicea nimic. În paranteză fie spus, Dănuț întrebă odată acasă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ales cu vizitiul - „Ai grijă la Valea Șearpelui! Totka e tare de gură, ține-l bine!“. Eu alunecam și mă săltam înapoi pe pernele de piele și tata îmi spunea, pe jumătate mândru de mine, pe jumătate sever: „Nu te astâmperi?! Stai odată’n loc!“ Și eu răspundeam intimidată: „Alunec!“ Apoi așteptam, plictisită și plină de dispreț față de celelalte „moșii“ pe care le străbă team. Îmi închipuiam că noi suntem cei mai mari boieri din România și că saluturile proprietarilor și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plângând ca o babă”. Ulterior Însă, fiind pe front, spaima paralizantă s-a transformat În opusul ei, Într-o „Îndrăzneală sălbatică”. Atenționată de comandantul brigăzii, nevasta lui Ițic „i-a trimis o carte poștală, rugându-l frumos să-și mai astâmpere vitejia, c-or să-i rămâie copiii pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia și licofobia Câinele este cel mai bun prieten al omului. Nu și al evreului. Dimpotrivă. Pentru imaginarul colectiv, frica de câini a evreului a devenit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unul) și ne-au chemat la ei. Aveau video și acces la un stoc aparent inepuizabil de filme cu bătăi. O lună întreagă n-am făcut altceva decît să mă destrăbălez cu filme de genul ăsta. Abia după ce mi-am astîmpărat pofta am ieșit în lume, unde m-am integrat ușor ; abilitățile pe care mi le dezvoltasem în acea perioadă de dezmăț de exemplu, răspunsul meu pasionat, articulat, informat, solid argumentat la întrebarea : Bruce Lee îl bate pe Chuck Norris ? (Van
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
deloc ușor dar făcea ascultare. Însă nu ajungea niciodată cu apă acasă să poată udă, pentru că de fiecare dată îi ieșea un om în cale care-i cerea apă de băut. Lot îi dă să bea iar acesta, după ce își astâmpăra setea, restul de apă îl varsă. Treizeci de ani s-a ostenit Lot astfel. într-o zi s-a dus la Avraam și l-a întrebat ce să facă, pentru că omul acela îi stă în cale. Avraam i-a spus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
poate decât să umple de mândrie pe ieșeni! Nu știu dacă astfel de consemnări își vor găsi spațiu publicitar în presă, din moment ce pagini întregi sunt ocupate cu comentarii sportive (la modă), cu întâmplări de pe stadioane și bune și rele, care astâmpără foamea de informație și care uneori sunt uitate după împăturirea ziarului! Inaugurarea unui nou lăcaș de cultură, la care am asistat sâmbătă, 17 septembrie 2005, când a fost tăiată panglica deschiderii Teatrului botezat BON TON. Cred că această lăudabilă inițiativă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
suficient de moi le luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el ieșea un fel de pâine din care astâmpărau în primul rând foamea copiilor. și atunci să nu te întrebi dacă furtul unei astfel de pâini echivala cu o crimă?!? Ordinul pe armată era clar: Pentru jaf și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era interzis. Venise neamțul Werner, iar claxonatul era o invitație de a le face cât mai repede o vizită. M-a cuprins un neastâmpăr și o dorința de a merge la Boiereasca, pe care nu am putut să mi-o astâmpăr până când nu m-am văzut în șaretă. Odată cu lăsarea serii, am ajuns la tanti Maria. Sofia mi-a deschis poarta mare și mi-a spus: 188 Intrați cu șareta în curte și dați calului niște fân. Dacă vede cineva șareta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu odată aproape strivit și cu sufletul la gură. Cele două „duble” fiind fierbinți, nu le puteam ține în mână și nici chiar subțioară; de aceea ridicam poalele mantalei și așa, rupând mereu câte o bucățică de coajă, să-mi astâmpăr foamea și să mai uit de frig, ajungeam în sfârșit triumfător acasă. Nici povestea lemnelor nu era mai surâzătoare. În prima iarnă s-au mai găsit pe ici, pe colo, dar în a doua iarnă nu se mai găsea un
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Odată și-a scăpat în fântână săpunul. Era chiar fântâna din care trei zile trebuia să bem apă. Până și îngerul nostru păzitor, care era Vera, și care nu suporta farsele băieților, îl beștelea pe Andi ori de câte ori trebuia să-și astâmpere setea cu apa parfumată și plină de clăbuci. După pățanie, toți l-au poreclit pe Andi „dezinfector teritorial”. Fiind inginer, tatăl hotărâse ca feciorul să urmeze politehnica. O atracție probabil ancestrală l-a îndreptat însă pe Andi către Archeos și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai ales la sărăcie. Dar măcar acolo, la cîteva grade de Ecuator, e cald tot timpul, cîrnații cad greu la stomac, țuica fiartă n-are nici un rost, iar bananele cresc în copaci, trebuie doar să-ntinzi mîna și să-ți astîmperi foamea. Pe meleagurile noastre, în schimb, poți să culegi vara dude și iarna voturi. decembrie 2004 Tamarele gazonului Deși încă nu i-a cerut-o nimeni, fotbalul poate pune oricînd la dispoziție mătuși depozitare de avere. O tanti Tamara cu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
PSD pentru Cotroceni. Cu tot decorul de proastă calitate al unui asemenea eveniment: meci amical cu echipa satului, grătare electorale, țuică fiartă împărțită în pahare de plastic alegătorilor. între timp, clubul nu mai are obligații de partid și își poate astîmpăra liber nevoia de imagine. De la înălțimea avansului astronomic din clasament, Dinamo își permite să facă în fiecare miercuri un drum prin țară, iar cînd termină orașele, poate lua la rînd și satele. Rednic îi mai pune la încercare pe Mușat
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
toate funcțiunile sale fără osteneală, fără dureri și fără mijloace artificiale de stimulare. E vorba În prima linie de funcțiile care servesc pentru Întreținerea vieții, ca alimentația și eliminarea sedimentelor. Omul sănătos trebuie să capete foame regulată, care poate fi astâmpărată spre deplină mulțumire, prin luarea de bucate potrivite cu natura. Simțământul Îndestulării se ivește la timp, Înainte de a se anunța vreo altă senzație neplăcută și asimilarea funcționează așa de liniștit de la sine Încât nu produce nici un fel de senzație. Orice
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
textul următor: “Vicu se trezise de dimineață. Zăpada se grămădise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora și parcă nimic altceva decât albeața, abundența și calmul ei îl invita la mari excursii sufletești. Și, poate, aburul cozonacilor ce-și astâmpărau fierbințeala în cămară. Și, desigur, multe altele: netezimea cearșafului, caldul curcubeu al scoarței din perete, fuga ireală a fulgilor de zăpadă din oglinda de la șifonier... Și cartea de pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfățându-și dedicația la vedere: „Bunului
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]