1,573 matches
-
des povestite. Pentru acești oameni Efectul Grimus era ceva ce putea fi înfruntat. Nevoia îi determinase să îi construiască o alternativă la Efect, iar alternativa devenise ceva independent. Efectul nu-i putea invada. Se scufundaseră prea adânc în ei înșiși. Astupă gropile, gropar, a spus Flann O’Toole și ceremonia a luat sfârșit. înainte ca adunarea să se împrăștie s-au întâmplat trei lucruri, care au dovedit că, în ciuda discursului funerar al Irinei, K nu urma să rămână complet neschimbat. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Luminare: coborârea în text 1tc "1" — Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de șampanie, îi spuneam prietenului meu, și arunci undeva dopul. Bei douătrei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Doar vitrine ferecate, pereți acoperiți cu zdrențe de afișe, un miros persistent de urină de la cinema „București“ până la „Gambrinus“. Unde o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prima dată când pățeam așa ceva. Nu cunoșteam însă noul truc aplicat de ciorditori, acela cu pirandele cu puradei care, chipurile, căutau un loc pe bancă să-și astâmpere odraslele care țipau de le rupeau țâțele cu care dădeau să le astupe gurile. Nu știam că, în timp ce căutam să le fac loc să-și caute un scaun, mă lăsau fără portofel. Aveam în el timbrul de la Ghidale. Marele și enigmaticul fluture care se tot avânta spre înălțimile doar de el știute a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
discursul său, pe care-l va relua, în final, în cheie oarecum tragică: „Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de șampanie, îi spuneam prietenului meu, și arunci undeva dopul. Bei două-trei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pînă dimineața, Înghițindu-i pe imprudenții ce pătrundeau În ele, pentru ca nimeni să nu-i mai vadă vreodată. Ne-am oprit În fața intrării principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui pumn. Ferestrele de la primul nivel erau astupate cu scînduri acoperite de iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a Întîmplat, Julián? Nu mi-a răspuns. Contempla vrăjit gura unui coridor Îngust care ducea spre bucătării. M-am Îndreptat Într-acolo și am scrutat Întunericul sfîșiat de flacăra albastră a lămpii de benzină. Ușa aflată la capătul culoarului era astupată. Un zid din cărămizi roșii, așezate neglijent În mortarul care se scursese printre Îmbinări. N-am Înțeles prea bine ce Însemna asta, Însă am simțit cum frigul Îmi tăia răsuflarea. Julián se apropia Încet de zidul acela. Toate celelalte uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări, „seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de satisfacții...” „Păi, asta-i, că nici moartea nu-mi oferă cine știe ce... Mori, dispari, dar pentru cât timp? Știți, e ca și cum ai Încerca să bați niște țăruși În mușuroaiele de cârtițe ce apar pe câmp. Ai bătut aici și ai astupat galeria, dar vezi că după un timp, ceva mai Încolo, apar alte ridicături. Așa și sufletele astea care pier: Își caută, după un timp, o altă țărână pe care s-o scormonească... Nimic nu piere definitiv. Rămâne pe undeva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur. Intrând În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii profitară de ocazie, sunând la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile, făcând o altă criză. Fu băgată În cămașă de forță și adusă la azil. Consultând-o, profesorul Perjovski o trimise, nu se știe de ce, la „somități”. Aflând abia a doua zi despre aceste incidente, masterandul Oliver se felicită Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aștepte o rachetă roșie și să treacă dealul până al locul unde se aflau țintele. Grințu trebuia să numere punctele de pe fiecare țintă și să le treacă În caiet, iar Zare trebuia să lipească bulinele albe de hârtie și să astupe cu ele găurile făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar fi trecut, ar fi ajuns În bătaia pistoalelor mitralieră mânuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la capătul dinspre răsărit al culoarului intră Într-o altă cameră, penultima pe dreapta, cea În care nu intrase până atunci, cea În care dorm (Încă dorm) băieții buni, protejații echipei de pedagogi. Aici sunt numai trei paturi, fereastra e astupată cu hârtie albastră, e aproape Întuneric, dar e ușor de ghicit că În cameră nu doarme decât un singur elev. Grințu se apropie tiptil de capul acestuia și-i toarnă dintr-o dată toată apa din cană pe față. Saltul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
este prezentată de Alberto Villoldo în cartea „Să refacem trecutul și să vindecăm viitorul, prin recuperarea sufletului” în capitolul Căutarea sufletului. 2. RESPIRAȚIA ALTERNATIVĂ PE O NARĂ ȘI PE CEALALTĂ TEHNICĂ DE EXECUȚIE: Evacuați prin expirare, tot aerul din plămâni. Astupați nara dreaptă și inspirați prin nara stângă. Păstrați aerul în plămâni, eliberați nara dreaptă, astupați nara stângă și apoi expirați prin nara dreaptă. Păstrați astupată nara stângă și inspirați prin nara dreaptă. Astupați nara dreaptă, eliberați nara stângă și apoi
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
recuperarea sufletului” în capitolul Căutarea sufletului. 2. RESPIRAȚIA ALTERNATIVĂ PE O NARĂ ȘI PE CEALALTĂ TEHNICĂ DE EXECUȚIE: Evacuați prin expirare, tot aerul din plămâni. Astupați nara dreaptă și inspirați prin nara stângă. Păstrați aerul în plămâni, eliberați nara dreaptă, astupați nara stângă și apoi expirați prin nara dreaptă. Păstrați astupată nara stângă și inspirați prin nara dreaptă. Astupați nara dreaptă, eliberați nara stângă și apoi expirați prin nara stângă. EFECTE: acest exercițiu purifică și echilibrează ambele emisfere ale creierului. De
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Evacuați prin expirare, tot aerul din plămâni. Astupați nara dreaptă și inspirați prin nara stângă. Păstrați aerul în plămâni, eliberați nara dreaptă, astupați nara stângă și apoi expirați prin nara dreaptă. Păstrați astupată nara stângă și inspirați prin nara dreaptă. Astupați nara dreaptă, eliberați nara stângă și apoi expirați prin nara stângă. EFECTE: acest exercițiu purifică și echilibrează ambele emisfere ale creierului. De asemenea, purifică și echilibrează energia părților dreaptă și stângă ale corpului, eliminând stările de tensiune, nesiguranță, temerile și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel și de prooroci! 33. Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, 34. au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe. 35. Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
ca înalt stăpînitor, 14. cît și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine. 15. Căci voia lui Dumnezeu este, ca făcînd ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. 16. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. 17. Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați, temeți-vă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
l-am înghițit pe nerăsuflate. Și foile astea lăsate pentru declarație îmi fac cu ochiul! Am dat cu pumnul în perete și o gaură s-a căscat spre cealaltă celulă. - Ce faci, bă?! Era unul Lipyn, anchetat pentru spionaj economic. - Astup-o, că după aia o-ncurci! Nu mai este nevoie. S-au crăpat toți pereții din cauza noilor mele dimensiuni! Am ajuns cu ce-ar trebui să-mi fie cap undeva pe la etajul doi. Sediul închisorii e demult sub mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
în iarba moartă, cenușie, din Parcul Aitchison. De cealaltă parte, este gara și șirurile de bungalouri ale civililor. Continuă să meargă. Chiar dacă a avut noroc cu soldații, îi piere tot curajul. Când se apropie, vede că ferestrele gării au fost astupate cu saci de nisip, iar soldații englezi armează un tun aflat la intrare. Se oprește un moment. Cum să intre? Dar nu are de ales. Intră și nu-l întreabă nimeni nimic. Locul este plin de lume care așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lovituri. La o examinare mai atentă, se dovedește că biserica a fost transformată în casă. Deși cam toți pereții de noroi s-au cam dărâmat, partea unde se afla cândva altarul a fost reparată și găurile din acoperiș au fost astupate cu trestie împletită. Restul perimetrului a devenit un fel de curte, cu un cuptor, mai multe oale și o bicicletă veche într-un colț, cu lanțul ruginit, legată cu un nod solid. — Hei! strigă profesorul prin ușă. Din interior se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dată." 15. "Îți voi arăta lucruri minunate, zice Domnul, ca în ziua cînd ai ieșit din țara Egiptului. 16. Neamurile vor vedea lucrul acesta, și se vor rușina, cu toată puterea lor, vor pune mîna la gură, și își vor astupa urechile. 17. Vor linge pulberea, ca șarpele; vor ieși tremurînd ca tîrîtoarele pămîntului afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și se vor teme de Tine. 18. Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când ajung, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații: dormitor, spălătorie, bucătărie, cameră de primire. Pornind de la plita de lîngă ușă, un burlan înconjura pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se urcară pe pervazul ferestrelor, în picioare pe bănci, iar cei mai mulți se trîntiră cu burta pe podea. Fiecare își dobîndea locul cu bușaie și amenințări feroce. Într-un cotlon de lîngă sobă, altul ridicase genunchii ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apăru cu cererea iscălită în mînă. Toată iarna fusese un moloșag și-o moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua se făcea nevăzută sub tălpi. Pe treisprezece martie, o noapte și o zi s-a abătut peste Dobrina viforniță. Astupate cu nămeți, drumurile și ogrăzile nu se vedeau. De-abia zăreai streșina gardurilor. Trecînd de-a dreptul peste ea, echipele mișunau însă prin sat. Pe cincisprezece, la radio, s-a anunțat că actul istoric al colectivizării agriculturii a fost încheiat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]