1,293 matches
-
da. Aveam de gînd să-mi petrec noaptea aici. De fapt mă hotărîsem să predau camera la hotelul meu și să mă mut În apartamentul ăsta. Trebuie să fiu mai aproape de evenimente. — Și-atunci, cum a avut acces la balcon atacatorul dumneavoastră? — Înseamnă că m-a așteptat aici, domnule inspector. Mi-a zburat gîndul la dopul pus neglijent pe carafă. Paula intrase În apartament fără să aibă habar că atacatorul se ascundea În Întuneric și se servea liniștit din licoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai aproape de evenimente. — Și-atunci, cum a avut acces la balcon atacatorul dumneavoastră? — Înseamnă că m-a așteptat aici, domnule inspector. Mi-a zburat gîndul la dopul pus neglijent pe carafă. Paula intrase În apartament fără să aibă habar că atacatorul se ascundea În Întuneric și se servea liniștit din licoarea de Orkney. Individul ne ascultase cum ne luptam În dormitor, Îmi recunoscuse vocea și apoi, după plecarea Paulei, profitase de ocazie. — Cine altcineva mai are cheia? Întrebă Cabrera. Cameristele, portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inspector. Odată ce-ați terminat de percheziționat apartamentul după arestarea lui Frank, i le-ați dat domnului Hennessy. Au rămas În sertarul biroului său. Oricine putea să intre și să-și facă o copie. Sigur că da. Dar de unde știa atacatorul dumneavoastră că sînteți aici? Abia seara tîrziu v-ați hotărît să plecați de la Los Monteros. — Domnule inspector... Acest tînăr polițist agreabil, dar mult prea perspicace părea hotărît să facă din mine suspectul lui de frunte. — Eu eram victima. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mare bucurie sfatul, domnule Prentice. Ca jurnalist, ați avut ocazia să vedeți o mulțime de polițiști la lucru, spuse Cabrera pe un ton sec, dar În același timp privirea lui scana zgîrieturile de pe jos, parcă Încercînd să calculeze Înălțimea atacatorului. Este evident că vă e dragă profesia asta... — Contează asta, domnule inspector? Paula păși Între noi doi, iritată de interogatoriul lui Cabrera. Chipul Îi redevenise calm; mă apucă de braț și mă sprijini de umărul ei. — Cu greu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
petrecut după-amiaza pe balcon, cu gîtul ros de gulerul ortopedic, odihnindu-mi picioarele pe podeaua zgîriată. În solul Împrăștiat din hîrdaiele cu plante ornamentale, un geometru nebun schițase diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și eu eram curios să aflu cum pătrunsese atacatorul meu În apartament și cum de alesese tocmai seara În care plecasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și eu eram curios să aflu cum pătrunsese atacatorul meu În apartament și cum de alesese tocmai seara În care plecasem de la hotelul Los Monteros. Deja simțeam că sînt ținut sub supraveghere de persoane care considerau că, dincolo de-a fi doar fratele Îngrijorat al lui Frank, reprezentam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Paulei, am făcut un duș ca să-mi limpezesc gîndurile. Pe cînd mă frecam cu gelul de duș al lui Frank, i-am recunoscut mireasma, un amestec ciudat de paciuli și ulei de stînjenel, același miros pe care-l emanau mîinile atacatorului meu și care acum Îmi acoperea tot corpul. Clătindu-mă de parfumul neplăcut, am presupus că individul se ascunsese În cabina de duș la sosirea mea și că, pe bîjbîite, mîinile lui atinseseră flaconul cu gel. Am presupus că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceafă. — Ai grijă, Charles. Data viitoare cînd o să te mai atace cineva s-ar putea să iasă mult mai urît. — M-am gîndit la asta. De ce-ar vrea cineva să-mi bage frica-n oase? Te poți gîndi că atacatorul abia sosise În Estrella de Mar și m-a confundat cu Frank. Poate avea contract să-l omoare pe Frank sau să-l rănească serios. Și-a dat seama cine eram și s-a oprit... — Charles, te rog... Zăpăcită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
al proiectilelor, bucăți metalice mari sar din caroseria avariată. În genunchi, Marius verifică încărcătorul automatului. E gol. Îl aruncă ca pe un lucru nefolositor. Calm, scoate surdina de la pistol. Sub ploaia de gloanțe, instinctele frontului funcționează, avertizându-l de greșeala atacatorilor. Ca să fie eficient, un foc de armă automată trebuie executat în serii scurte și dese. Spre satisfacția lui, tipii din față habar nu au de acest amănunt. Cu automatele setate la cadență maximă, trag fără întrerupere, părând ferm hotărâți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite seamănă dezastru printre atacatori. Se aud numeroase urlete sfâșietoare de durere, pe care ecoul le împrăștie asurzitor peste munți. Ghiță Mititelu își privește cu ochi care parcă nu înțeleg ce se întâmplă, burta spintecată. Cu gura larg deschisă din care nu iese nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spre transmisionistul care, așezat pe vine lângă mica stație portabilă, așteaptă cu ochii țintă la el. Face un semn scurt din cap apoi revine la observarea terenului. Asaltul, minuțios organizat, se declanșează instantaneu. Fulgere albastre și portocalii țâșnesc din armele atacatorilor către țintele lor. Focul concentric și bine direcționat al automatelor este punctat cu rafale nimicitoare plecate din țevile numeroaselor MG 42 ce toacă la milimetru terenul. Câteva lansatoare de grenade intră și ele în horă. Fuzeele sensibile ale proiectilelor marchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-un bordei ce arde. Doi dintre ei încercă să pună în baterie o mitralieră, acoperiți de camaradul lor. Pocnetul sec al unei puști curmă tăcerea sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Luna dispare ascunsă de un nor străveziu și întunericul nopții se transformă într-o beznă ciudată, albăstruie. Răsărit pe neașteptate în fața lor, un post german de pază este lichidat din mers, cadavrele dispar repede, ascunse în tufișuri. Tăcuți și invizibili, atacatorii pătrund în câmp deschis. Instinctiv, se opresc cu toții, fără nici un ordin. Ascunși până atunci în relativa siguranță a pădurii, își dau seama că de acum înainte nimic nu-i mai protejează. Sunt expuși total. Culcați pe marmura albă a zăpezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cioburi cad cu zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zbate și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se aruncă pe o parte. Chircit la podea, clipește speriat și confuz. Vede trupul neamțului căzut lângă el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la față ca varul, mulțumește din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șuieră și apar primele goluri în linia de atac. Sângele împroașcă, se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arunce din nou la pământ. Cu tot focul susținut din clădire, curând ajung periculos de aproape. Împușcăturile pârâie asurzitor, parcă se află într-un uriaș recipient unde se prăjește cafeaua. De afară se aud comenzi aspre în germană, semn că atacatorii mai au puțin și intră peste ei. Urlă un ordin scurt: Pachetele explozive! Pregătite din vreme pentru cazuri extreme și Marius prevăzuse aceste momente, sculele ucigașe-două grenade defensive legate la o cutie plină cu resturi metalice și sticlă pisată, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face după, o să vadă atunci. Acum! Încărcăturile zboară pe ferestre și zgomotele exploziilor răsună peste tot. Efectul este devastator. Un infern de urlete se ridică spre cer, vrând parcă să-l frângă. Dar asaltul continuă. Împinși din spate de ofițeri, atacatorii se apropie urlând și vociferând. Marius își dă seama că dacă nu face ceva, orice, foarte curând va apare breșa prin care nemții vor pătrunde în clădire. Iar urmarea nu este greu de închipuit. Anihilare totală. Cuvintele unui instructor militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spre cer. Arme, brațe, picioare, bucăți de trupuri zboară peste tot. Corpul lui primește în plin unda de șoc, rostogolindu-l câțiva metri înapoi. Printre împușcăturile care nu mai contenesc, se aude o voce strigând înspăimântată: Zurük! Zurük!160 Valul atacatorilor este împrăștiat, nu mai există legături între grupe, plutoane, fiecare se gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane aflate în agonie, se împrăștie trist peste locul încleștării plin cu chemările jalnice ale muribunzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acel ceva îi sări pe față. Tumultul potopului și al sirenei acoperi urletul femeii care se împiedică și căzu de pe masă; se prăbuși zbătându-se sălbatic. Newt strigă și se dădu la o parte când Ripley zvârli cât colo pe atacator. Creatura se izbi de perete de care se prinse, ca un respingător păianjen, înainte de a sări din nou asupra victimei sale. Părea împinsă de un resort puternic. Ripley se dădea înapoi secerând toiul în preajmă. Căută să ridice o baricadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din vina sau imprudența ei. În fiecare noapte, o vastă campanie de cucerire a lumii de dincolo de timpane se punea în mișcare, ca o armată avansând decisiv spre teritoriul râvnit. Ca mijloace de apărare, Maria întrebuința gemetele, dialogurile imaginare cu atacatorii, îmbrățișările sufocante (venea peste mine în pat și, după ce mă strângea cu toată forța, mă împingea cu picioarele până rămâneam pe cinci centimetri de așternut). Dacă nici o metodă nu dădea rezultate, recurgea la ultima soluție: brațele îndoite deasupra capului. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stelele de mare. Una, două, douăzeci, o sută. Strânsoarea nu slăbește. Scoicile stau închise, stelele de mare așteaptă. În cele din urmă, scoicile încep să sufere de oboseală, musculatura se relaxează și cochiliile se desfac, expunându-le sucurilor digestive ale atacatorilor. S-a dovedit științific că, pe fiecare tastă, trăiesc în jur de 20 000 de bacterii. Cât pe vârful clanței de toaletă. În cazul nanobacteriilor, multiplică cifrele cu 10 000.“ Brusc, inginerul Grosescu m-a privit altfel, iritat și suspicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
situației. Principiul orientării publicului vizează atingerea sistemelor de referință care ar permite o judecată independentă. În acest sens sunt atacate prin Scânteia publicațiile cu orientări diferite și oamenii politici susținute de ele. Astfel, "Văpaia era organul bandelor de huligani și atacatori care avea misiunea de a răspândi zvonuri alarmiste, calomnii la adresa Națiunilor Unite"164. În același mod se discuta și despre adversarii politici. Iuliu Maniu și Brătianu "au organizat sabotajul, au lansat calomnii și minciuni la adresa guvernului și a conducătorilor populari
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
argint. Dac] un b]rbat o lovea pe fiica ins]rcinat] a unui om de rând, provocându-i pierderea sarcinii, el trebuia s] pl]teasc] zece bani de argint pentru pierderea sarcinii. Dac] lovitură cauza moartea femeii era ucis] fiica atacatorului. Dac] femeia era de rang inferior sau sclav], criminalul trebuia s] pl]teasc] o amend]. Legea îl favoriza pe b]rbat fâț] de femeie și pe aristocrat fâț] de omul de rând sau de sclav. îi. Etică în Egiptul antic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]