653 matches
-
în limba greacă veche "ὀϐελός" / "obelós", iar în greaca veche attică "ὀϐολός" / "obolós", la plural "ὀβολοί", transliterat [oboloí], mai întâi cu sensul de „frigare”) este o monedă din Grecia antică, care valora 1/6 dintr-o drahmă. În etalonul monetar atenian, obolul cântărea 0,72 grame. Era divizat în opt "chalki". În etalonul eginetic, utilizat în Peloponez, obolul cântărea 1,04 grame, Mai întâi a fost bătut din argint apoi, începând din epoca elenistică, din bronz. Potrivit lui Plutarhspartanii utilizau în perioada
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara și Corint. Armata a avansat în Beoția, prin trecătoarea de la Muntele Cithaeron și a luat poziție în fața liniilor persane pe terenul înalt care domina valea râului Asopos. Inițial, grecii au
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
plateeni). Așa cum se hotărâse anterior, forțele grecești se aflau sub comanda spartanului Pausanias (care, la acea dată, nu era încă rege al Spartei, ci regent și tutore al tânărului fiu al lui Leonidas, Pleistarchos, vărul său). Diodor scrie că trupele ateniene erau conduse de Aristides și este probabil ca și celelalte contingente grecești să fi avut propriii lor comandanți. Herodot povestește că în mai multe rânduri grecii au ținut sfaturi înainte de luptă, ceea ce sugerează că Pausanias nu avea o autoritate totală
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
de la Plateea a fost ultima bătălie terestră din cadrul Războaielor medice. În aceeași zi în care Pausanias îl zdrobea pe Mardonius în câmpia Beoției, flota aliaților greci repurta o victorie decisivă împotriva flotei persane în bătălia de la Mycale. În 478 î.Hr. atenienii alungă din Sestos ultima garnizoană persană aflată în Europa. Dubla victorie din bătăliile de la Plateea și Mycale a marcat încheierea invaziilor Imperiului Persan în Grecia continentală, aliații greci reluând apoi ofensiva împotriva perșilor, dar de data aceasta în insulele Mării Egee
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
Atena. Acest sfat a fost acceptat și plateenii au trimis o delegație la Atena pentru tratative. Atenienii au fost de acord cu de propunerea. Atunci când, drept represalii, tebanii au trimis o armată împotriva Plateei, aceasta a fost întâmpinată de trupele ateniene. A urmat, cu intermitențe, un conflict îndelungat (519-506 î.Hr.) între confederația beoțienă și alianța ateniano-plateeană. Pentru a se evita prelungirea acestui război fratricid s-a apelat la o mediere: Corintul a acceptat această misiune. S-a ajuns astfel la un
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
de a fi invadată de perși (în timpul primei invazii persane - 490 î.Hr.), Plateea a fost singurul polis care a trimis ajutor militar Atenei, plateenii luptând alături de atenieni în bătălia de la Marathon. Sub pretextul răzbunării incendierii templului din Sardes de către trupele ateniene care participaseră la expediția făcută în Asia Mică în anul 498 î.Hr., pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni răsculați împotriva stăpânirii persane, Darius I (mânat atât de dorința de răzbunare, cât și de planul strategic, mai ambițios, de a
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
perșii au traversat Marea Egee în direcția insulei Eubeea și, în trecere, au cucerit insulele Naxos și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să se predea, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane (el îl însoțise pe Darius I în timpul celebrei sale expediții din anul 514 î.Hr. împotriva sciților de la nord de Dunăre), l-a convins pe polemarhul Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene), să declanșeze neîntârziat atacul, profitând de faptul că persanii nu se așteptau la un atac iminent, ei fiind ocupați cu operațiunile de descărcare a proviziilor de pe flota care staționa în golful Maraton și cu acțiuni de recunoaștere în zonă. Miltiades
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
pe un pod de vase și, sprijinit de o flotă puternică, a înaintat spre Grecia centrală. Deși spartanii regelui Leonidas au rezistat eroic la Termopile, perșii au avansat în Attica cucerind și incendiind Atena. Datorită însă victoriei de la Salamina a flotei ateniene conduse de Temistocle, temându-se că grecii ar putea ataca podul de vase de peste Hellespont, blocându-i astfel trupele în Europa, Xerxes s-a retras împreună cu grosul armatei în Asia Mică, lăsând însă o armată (aproximativ o treime din întreaga
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara, Corint și altele. Deși era depășiți numeric, grecii au luptat cu mult curaj, iar în timpul luptei au reușit să-l omoare pe Mardonius. Moartea acestuia a precipitat deruta perșilor. Deși
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
merge într-o peșteră care îi dă aspectul unui "rege-zeu", complet diferit de aspectul și caracterul său anterior. Când se întoarce, Xerxes declară război grecilor. Navele lui Xerxes se apropie de Termopile Zece ani de la Bătălia de la Maraton, Temistocle, generalul atenian ia decizia de a merge în Sparta pentru a cere ajutor Reginei Gorgo pentru a învinge armata persană supranumerică, dar ea îl refuză. Prin urmare, Temistocle este forțat să se confrunte cu perșii, conduși de Artemisia, pe mare, avându-i
300 - Ascensiunea unui imperiu () [Corola-website/Science/331525_a_332854]
-
și Satyros I, care au domnit conjunct, apoi Satyros I singur, până la moartea sa. Schimburile economice se făceau mai ales cu Atena. Exporturile regatului Bosforului se sprijineau îndeosebi pe grâu și pește. Importurile priveau ceramica, vinul, uleiul și metalul. Importanța ateniană în regatul Bosforului se manifesta și prin privilegiile fiscale și comerciale acordate de regii Bosforani Atenienilor și Atenei, precum și prin participarea nobililor la Panticapeea la cheltuielile festive sau politice ale Atenei. Regatul Bosforan s-a extins, puțin câte puțin, nu
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
ne dea copiii legitimi și să fie gardieni credincioși ai căminelor noastre." Realitatea era probabil mai puțin caricaturală, citatul menționat neînsemnând că grecii nu aveau scrupule morale, și de aici apelarea în mod curent la prostituate. În acest sens, legile ateniene condamnau aspru în același timp relațiile în afara căsătoriei cu o femeie liberă; astfel, în cazul unui adulter, soțul încornorat avea dreptul de a-l ucide pe amantul prins în fapt, la fel ca și în caz de viol. Vârsta medie
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
adulter, soțul încornorat avea dreptul de a-l ucide pe amantul prins în fapt, la fel ca și în caz de viol. Vârsta medie pentru căsătorie era una înaintată pentru acele vremuri, de 30 de ani pentru bărbați, așa că tinerii atenieni nu aveau de ales dacă voiau să aibă relații heterosexuale, fiind nevoiți să apeleze la sclave sau prostituate. Existența prostituției feminine destinată unei clientele feminine este slab documentată. Aristofan, în celebrul său discurs despre dragoste din "Banchetul" lui Platon le
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
care semnifică „o femeie care practică un viciu nenatural cu ea însăși sau cu o altă femeie”, termen derivând la rândul său din verbul "τρίβω" (tribo - a freca). Din această cauză tribadele erau considerate cele mai vulgare dintre lesbiene. Prostituatele ateniene erau clasificate în mai multe categorii. Pe treapta cea mai de jos a ierarhiei se găseau cele denumite "πόρναι" (pornai), care așa cum indică etimologia sa, provenind din grecescul "πέρνημι" ("pernemi", a vinde) sunt în general sclave, proprietate a unui "πορνοϐοσκός
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
din grecescul "πέρνημι" ("pernemi", a vinde) sunt în general sclave, proprietate a unui "πορνοϐοσκός" ("pornoboskós," proxenet) care literal înseamnă „păstor de prostituate”, ce achită o taxă pe venitul pe care acestea îl produceau. Proprietarul putea să fie doar un cetățean atenian, pentru care această ocupație era o sursă de venit ca oricare alta: un orator din secolul al IV-lea î.e.n. avea chiar două astfel de surse care stăteau la baza averii sale. Teofrast îi așeza pe proxeneți în același rând
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
avea chiar două astfel de surse care stăteau la baza averii sale. Teofrast îi așeza pe proxeneți în același rând cu hangiii și colectorii de impozite, într-o listă cu profesii obișnuite, dar nu foarte onorabile. Pe lângă deținătorii cetățeniei, legislația ateniană permitea și unei categorii de rezidenți străini ("μέτοικος") să fie proprietari de bordeluri. În epoca clasică femeile prostituate erau sclave de origine barbară, dar începând cu epoca elenistică acestora li se adaugă tinerele fete exploatate de tații lor cetățeni și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
cartiere binecunoscute pentru practicarea acestei activități, cum era Pireu, portul maritim al Atenei, sau Kerameikos (Κεραμεικός), cartierul olarilor din Atena, fiind frecventate de regulă de marinari și cetățenii săraci. Din această categorie făceau parte și femeile din bordelurile de stat ateniene, conform lui Athenaios care-i citează pe autorul de comedii Filemon și pe istoricul Nicandru din Colofon Solon a fost cel care "„a reușit să liniștească ardoarea tinerilor, [...] luând inițiativa de a deschide lupanare în care a adus femei tinere
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
serviciile unei prostituate, fiecare din ei având dreptul să petreacă un anumit timp cu ea. În această categorie mai pot fi incluse și acea categorie de muzicante și dansatoare care erau invitate să anime petrecerile și banchetele bărbaților. În "Constituția Ateniană", Aristotel menționa printre atribuțiunile specifice celor 10 magistrați aleși la conducerea cetății ("ἀστυνόμοι - astynómoi"), sarcina de a veghea ca „cei care cântă la flaut, (fluier), liră și țiteră nu sunt închiriați cu mai mult de două drahme pe noapte”. Oferirea
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
prezența în cetatea sa ideală „... târfele de toate felurile de care sunt, am stabilit să pun capăt industriei lor [...] pentru a rezerva vigoarea virilă a tinerilor noștri pentru noi doamnele.” După cum arată majoritatea surselor antice, prostituatele erau considerate de către femeile ateniene ca o concurență neloială. Într-un registru diferit, Platon, în "Republica", le condamnă pe prostituate ca și pe patiseriile antice, ambele acuzate de a fi introdus luxul și stricarea regulilor în cetatea ideală. Cinicul Cratos din Teba din perioada elenistică
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
pe o simplă piață de trupuri, ci se circumscria "paideia", conceptul educațional ce urmărea cultivarea spiritului uman. Tinerii copii de sex masculin erau mutilați, la o scară foarte de extinsă, prin castrare și transformarea lor în fameni. Solon, celebrul legislator atenian, a reglementat moravurile tinerimii și s-a opus practicării prostituției de către băieții atenieni, dar nu a interzis vânzarea tinerilor sclavi destinați depravării. În "Amoruri" (25-26), Pseudo-Lucian arată în mod expres: Perioada în care adolescenții erau considerați dezirabili se întindea de la
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
urmărea cultivarea spiritului uman. Tinerii copii de sex masculin erau mutilați, la o scară foarte de extinsă, prin castrare și transformarea lor în fameni. Solon, celebrul legislator atenian, a reglementat moravurile tinerimii și s-a opus practicării prostituției de către băieții atenieni, dar nu a interzis vânzarea tinerilor sclavi destinați depravării. În "Amoruri" (25-26), Pseudo-Lucian arată în mod expres: Perioada în care adolescenții erau considerați dezirabili se întindea de la pubertate până la apariția bărbii, pilozitatea unui băiat fiind un lucru extrem de dezgustător pentru
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
aceasta însemna practic să-l privezi pe acel tânăr de viitoarele sale drepturi civice. Acest mod de gândire al grecilor a fost explicat de Eschine, citând din lege articolul referitor la "δοκιμασία - dokimasia" (examenul pe care îl susțineau toți magistrații atenieni înainte de numirea în funcție), care prevedea că un cetățean care se prostitua ('πεπορνευμένος - peporneuménos") sau era întreținut ('ἡταιρηκώς - hêtairêkốs") era privat de dreptul de a vorbi în public, deoarece „acela care și-a vândut propriul său trup pentru ca alții să
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
(în ; cca. 445 î.Hr. - cca. 365 î.Hr.) a fost un filosof cinic din Grecia antică. Fiu al unui cetățean atenian și al unei sclave trace, este elev al sofiștilor Gorgias, Hippias, Prodicos, apoi se atașează cercului lui Socrate. Este considerat, alături de Platon și Aristip din Cirene, unul dintre cei mai dotați discipoli ai celebrului filosof. După moartea lui Socrate (399
Antistene () [Corola-website/Science/333208_a_334537]
-
(Kritias) (c. 460-403 î. Hr.) a fost un om politic și scriitor atenian. aparține uneia din vechile familii aristocratice ale Atenei (era înrudit cu Solon și Platon) și a avut ca dascăli pe Socrate, Gorgias și Protagoras. Orator de talent, violent și lipsit de scrupule, se afirmă în viața politică drept un dușman
Critias () [Corola-website/Science/332523_a_333852]