1,615 matches
-
văzută cel mai bine de jos, iar spațiul larg pe care se întindea, numai de sus. Cu toate astea, el dorea să le dea aceeași greutate, astfel încît ochii să parcurgă peisajul cu aceeași degajare pe care o are un atlet care explorează locul. Inventă o perspectivă care să arate ecluzele ca și cum ar fi văzute de jos, privite de la stînga la dreapta, și de sus, privite de la dreapta la stînga; le pictă așa cum i-ar apărea unui uriaș care stă întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe celălalte, deși a trebuit să țin asta în secret. Ori de cîte ori mă săturam să fiu neglijată și încercam să scap, el venea la mine acasă, se urca pe burlane și intra pe fereastră. Sludden era un adevărat atlet. Mă ținea strîns și-mi spunea că, deși făcusem dragoste des, amintirile erau încă proaspete și pline de suspans, și c-ar fi o prostie să renunț din cauza celorlaltora. îmi mai zicea că are nevoie de voi, de celălalte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta se înșela. Micul rîu curgea în fluviul principal, care-și întindea brațele de apă liniștită, dar acestea se despărțeau printre cărări care înconjurau un stadion gigantic. Siluetele alergau, săreau pe piste, iar pe iarba bogată din centru se odihneau atleți în costume divers colorate, și dinspre peluzele aglomerate se ridica vuietul aplauzelor. Nava lui Lanark se alătură celorlalte care zburau în cerc deasupra. Din cînd în cînd, cîte o navă țîșnea spre un pătrat din pînză albă întins dinaintea tribunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe platformă de o fată în fustă și bluză stacojii care-i spuse grăbită: — Delegatul din Unthank, da? — Da. — Pe aici, vă rog, ați întîrziat cu o jumătate de minut de la program. îl conduse pe niște trepte printre grupurile de atleți care se relaxau, traversară o pistă cu zgură momentan goală spre o ușă aflată sub peluza tribunei oficiale. După spațiile vaste ale cerului acum, cînd mergea printr-un pasaj îngust cu lumină artificială, trăia o stare de confuzie. Se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luni de la întâlnirea cu Shams renunțase la carne, la ciocolată și la cafeaua de după prânz, pe care o bea turcește, între perne. Dar tot nu se întorsese la zurkhane. Se mulțumea să-l privească pe Shams lucrând lângă ceilalți unsprezece atleți, în groapa dreptunghiulară a qowd-ului1, ca într-un mormânt. Sub portretul imamului sfânt, Ali, morshed-ul bătea în tobă și suna clopoțelul, recitând din versetele lui Ferdousi. Prima oară când văzuse ceremonia, Omar gândise că, dacă aceea era o imagine a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
forțe ce stau în calea unui personaj ce evocă, în cheie grotescă, spectrul național-socialist. Și poate că omagiul ultim adus lui Pif și Hercule este acela de a-i privi, ca în magnifica lor aventură din țara jucăriilor, ca pe atleții inepuizabili ai gagului, imaginației și bucuriei. În mișcările lor se găsește ceva din energia clovnului, după cum în naivitatea cu care trăiesc în lumea lor de păpuși vorbitoare se află redescoperirea bucuriei de a fi vecin cu miracolul cotidian. Pif și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
avem aici este o evadareă Da, dragul meu, aș spune și eu că avem un caz de evadare”. La fel de laconici, Dupont și Dupond părăsiseră locul evadării, lăsând în urmă doar uluirea celor care-i întâlneau pentru prima dată pe acești atleți ai științei detectiviste. În tot acest timp, Olrik se îndepărta din ce în ce mai mult de închisoarea sa - elicopterul misterios aterizase pe țărmul oceanului, acolo unde din valuri se zăreau luminile discrete ale submarinului ce aștepta. O fantă se deschise, iar Olrik fu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am strâns tăcuți în jurul lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învîrtind o nuia în foc. Atât ne-a spus: Voi încerca să repar mâine aparatul de radio-emisie". După care a amuțit. "Lei", șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învîrtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercînd să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-o stare de mare agitație. Fiindcă n-a nimerit nici una, s-a trântit la pământ și a început să plângă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga "Sîntem salvați! Sîntem salvați!", iar naturalista plângea. După aceea m-am trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
perversiuni și blasfemii îmi uluiau ochii cărora nu le venea să creadă, îmi șocau mintea virginală și îmi blocau valva. Mama mea s-a asociat în ultimul timp cu niște indezirabili care încearcă să o transforme într-un fel de atlet, specimene depravate ale omenirii care își caută în popice calea spre uitare. Uneori îmi vine greu să-mi continuu cariera înfloritoare din lumea afacerilor, supus fiind suferinței în urma acestor neplăceri domestice. Note în legătură cu sănătatea: Valva mea s-a închis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un spectru larg (muzicieni) Dezvoltarea vederii cu rază mare de acțiune (soldați) Îmbunătățirea calităților specializate și a trăsăturilor legate de cibernetică (medici, ingineri și artiști) Comunicații wireless implantate (cei din domeniul aplicării cunoștințelor) Membre artificiale care ating o mare viteză (atleți) Creșterea nivelului forței la cerere (angajații din construcții) Aplicarea sarcinilor multiple cognitive (managerii de proiecte) Analiza personală optimizată din punct de vedere al genomicii (specialiști în tehnica medicală) Stocare de înaltă capacitate cognitivă la nivel multimedia (poeți, inventatori) Explorarea, cercetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
În momentul în care dezvăluirile legate de știința genomicii personalizate sunt destinate să devină opțiuni pentru a obține un job sau a călători. Când va trebui să luăm un anumit medicament pentru a ne îmbunătăți performanța - exact cum procedează unii atleți astăzi - sau altfel vom risca să ne pierdem jobul. Când implanturile nu numai că vă ajută să atingeți dezideratul propus pentru a da un randament mai mare, dar nici nu vă va păsa că altcineva plătește pentru acele implanturi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ar trebui să modificăm ADN-ul, punct. Dar de ce să nu o facem? ADN-ul nu este fix. ADN-ul se modifică tot timpul. Și ADN-ul interacționează în mod constant cu existența noastră zilnică. Ar trebui să le spunem atleților să nu mai ridice greutăți, pentru că astfel își vor modifica dimensiunea mușchilor? Ar trebui să spunem studenților să nu mai citească nici o carte, pentru că asta le va schimba structura minților lor în dezvoltare? Bineînțeles că nu. Corpurile noastre se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Donald Trump al Turciei Îi perpelea acum pe trei dintre cei mai vinovați membri ai grupului care pierduse. Uniformele pe care le proiectaseră pentru echipa de fotbal se dovediseră a fi atât de Îngrozitoare, Încât până și cei mai binevoitori atleți refuzaseră să le poarte. Deci cineva trebuia concediat. Ca acționați de un buton, cei trei concurenți au Început să se insulte unii pe alții ca să evite să fie ei cei eliminați. Peste chipul distant al Asyei a trecut un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în ulimul momnet, în timp ce polizeisky-ul se pregătea pentru impact, forfecând aerul și mestecând nervos, băiatul sări într-o parte, aruncându-se peste unul dintre briouri. Ce-a urmat i-a lăsat pe toți cu gura căscată! În săritura sa de atlet pur, Dmitri a atins cu picioarele niște hârtii și răsturnă o călimară care dădu drumul unui șuvoi negru pe birou. Apoi se ridică cu un echilibru perfect și din doi pași fulgerători fu în partea cealaltă. Din spatele biroului, polizeisky-ul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am strâns tăcuți în jurul lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învârtind o nuia în foc. Atât ne-a spus: „Voi încerca să repar mâine aparatul de radio-emisie”. După care a amuțit. „Lei”, șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învârtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercând să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-o stare de mare agitație. Fiindcă n-a nimerit nici una, s-a trântit la pământ și a început să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga „Suntem salvați! Suntem salvați!”, iar naturalista plângea. După aceea m-am trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pantalonii de postav roșu. Nu se putea spune despre ei că erau frumoși, dar arătoși, cu siguranță. Aveau nasurile puternic reliefate, asemenea tatălui lor, fețele mai late decât trebuia și ochii oleacă prea apropiați. Trupurile, în schimb, erau ca ale atleților de la circ. Puțin mai în spate, Hermelinda îl ținea de braț pe Rotari. În spatele lor erau luptători, longobarzi și, ultimul la rând, veneam eu, bucuros de vecinătatea tinerelor femei înmiresmate cu verbină, tei și trandafiri. După cum mă așteptam, Kakko a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atunci am simțit cum mi se pune un nod în gât, dar mama și de toate astea tot a râs, și trebuia să râd și eu, fiindcă într-adevăr era foarte caraghios ambasadorul cum stătea acolo în maioul lui de atlet, sub capul de leu cu gura căscată, pe care-l ținea cu o mână, încercând să-l pună la loc, pe perete, și în același timp vârându-și furios celălalt braț în mâneca de la cămașa descheiată, chiar că nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
abundă În vânat. Vânătorii adeseori ajung vlăguiți de puteri În căutarea de hrană. Americanul Își continua speculațiile ilustrând cu Leningradul În zilele asediului nazist, cu soldații japonezi sechestrați În jungla filipineză, care și‑au mâncat morții, ba chiar menționa și atleții sud‑americani al căror avion se prăbușise În Anzi. Și, de bună seamă, nihiliștii noștri, care clamează că totul este permis, ar trebui să admită că și canibalismul e perfect logic. „Dar lucrul cel mai greu de Îndurat pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cuvinte care aveau să reprezinte cel mai apropiat lucru de-o rugăciune pe care urma să le primească tânărul În dimineața aceea. — Sărmanul nefericit. E-un tânăr arătos și e-ntr-o stare fizică excelentă. Aș spune că a fost atlet sau cel puțin cineva care se Îngrijea foarte bine. Se aplecă din nou deasupra cadavrului și, cu un gest ce păru straniu de patern, Își trecu mâna peste ochii tânărului, Încercând să-i forțeze să se Închidă. Unul refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]