1,372 matches
-
întâmplător, unii autori propun un termen mult mai potrivit realității jurnalistice: onestitatea. Reporterii sunt martori direcți ai unor situații dramatice. Obiectivitatea lor este afectată de imposibilitatea de a-și păstra sângele rece. Aloyius MacGahan, trimis să realizeze un reportaj în legătură cu atrocitățile comise de turci împotriva creștinilor din Bulgaria, scria în London Daily Neuws, în 26 iulie 1876: „Am venit aici fără nici un fel de prejudecăți. Mi-e teamă că nu mai sunt nici imparțial și nici rezervat. Se petrec lucruri atât
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pe măsură (imagine puternică, anecdotă, ecou al intro-ului etc.). Indiferent de procedeu, finalul trebuie să întărească mesajul principal al textului. Iată un excelent final publicat de MacGahan în Dalily News și preluat de David Randall (1998, p. 185). Axat pe atrocitățile comise de turci împotriva bulgarilor în 1876, reportajul relatează sec măcelul din Batak, unde zăceau mii de trupuri în curtea unei biserici. Copiii muriseră înfiorați de groază, fete tinere muriseră plângând și suspinând... Nu există lacrimi, nici plânsete, nici strigăte
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mai privit pe cei din fața lor ca pe niște oameni. Ideea lor că nu are nici o importanță, că dacă nu ar fi făcut-o ei oricum ar fi fost alții este falsă. De unde știu cei ca Vișinescu că prin refuzul atrocității ar fi venit în locul lor alții tot atât de inumani? Este o scuză falsă a celui care a făcut totul din plăcere, cu pasiune. Cum să ajungi la 90 de ani cu un asemenea trecut? Asta înseamnă că acest om consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
erou într-un tip compulsiv, iar nevroza se manifestă prin teama de a nu săvârși un gest violent cu fatale consecințe. În repetate rânduri, Ștefan e hotărât să-și ucidă soția. Ca într-un act de defulare, războiul, cu toate atrocitățile sale, joacă un rol curativ, în finalul romanului obsesia asasinatului apărându-i utopică, fiind privită cu un amestec de ironie și sarcasm. Fragmentul, la care facem trimitere, se constituie într-o metaforă eidetică (procedeul este remarcat și comentat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
au făcut la Pitești și Gherla, metodele folosite de au obținut rezultate atât de bune. și au scris colegii ăștia tot... A.N.: și acesta a fost materialul pentru care au fost judecați... N.I.: Da, dar anchetatorii cunoșteau foarte bine atrocitățile comise de ei, de la Pitești, și cei 32 de studenți omorâți... A.N.: Dar oare proza asta există pe undeva? N.I.: Probabil, cine știe pe unde o fi... A.N.: Dar ei au fost executați... Țurcanu și mai cine... N.I.
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
transformată de propagandă în culpabilizarea implicită a masei. Masa îi oferă însă un subterfugiu ideal individului, astfel că nimeni nu a avut mustrări de conștiință. Lozinca „în numele și pentru binele poporului” a acoperit de-a lungul istoriei cele mai mari atrocități. Cu toate că masele nu au înțeles prea bine substratul problemei, ele nu pot fi absolvite automat de vinovăție. Fără a intra în detaliile tehnicilor manipulative de tip Goebbels, copiate de comuniști, putem releva chiar simplitatea sugestiilor induse prin întrebări retorice de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
doar tiranii care „reprezentau voința poporului” și să ne facem mea culpa. În fapt, la toate întrebările puse masei, ea a fost de acord cu răspunsurile, cu măsurile, cu execuțiile, cu trimiterile la Canal, cu deportările, cu desproprietăririle și alte atrocități. „Führerii” au exprimat cu glas tare ceea ce gândea fiecare, dând o formă și o direcție tendinței de a-i găsi pe alții vinovați de frustrarea personală. Fără a face analiza de conținut a discursurilor profund hipnotice, a retoricii întrebărilor sugestive
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
stil al deciziei, prompt și imperios. E ceva foarte milităresc în spiritul acestui intelectual democrat și pacifist, care la 46 de ani s-a înrolat ca simplu soldat în campania din 1914-1918. În Mars ou la guerre jugée a denunțat atrocitatea și imposturile războiului; asta nu l-a împiedicat să scrie următoarele cuvinte într-o dedicație către un prieten pe un exemplar din Souvenirs de guerre: „L’homme est beau à la guerre; tant qu’on n’a pas compris cela
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ce a fost crâncen, atroce, tragic, adică aproape imposibil de suportat omenește? Mai este un aspect aici - spuneau ei. Datorită revoluției, adică unei conjuncturi istorice fericite, ei, tinerii pe care-i avem În jurul nostru, au fost feriți de toate aceste atrocități. Nu au „luptat” pentru această eliberare de coerciție, ci s-au trezit trăind În ea, cu totul și cu totul firesc, așa cum peștele se bucură de apă și ursul polar de banchiză. Nici memoria lor nu a mai fost „formatată
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acolo, la Costinești sau Vama Veche. În aceste condiții, pe care ei le-au primit de-a gata, fiind privilegiul lor istoric fericit, avem noi dreptul să le Încărcăm memoria cu traume străine modului lor de viață, sensibilității lor, cu atrocități care nu le aparțin, pe care nu doresc să le interiorizeze? Desigur, veți spune că dilema este fals pusă, că trebuie să-și cunoască istoria, mai ales că ei trăiesc Într-o țară În care istoria se poate repeta oricând
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
decăderii morale pe cât mă simțeam ieri (Chandler, 1981, p. 4). Era greu, de altfel, să clasifici o asemenea scriere din moment ce autorul nu-și propusese să șocheze: el făcea, într-un limbaj mai degrabă ironic, radiografia unei lumi putrede. Între o atrocitate și alta, Chandler găsea timp și pentru a se amuza, și pentru a filozofa cu detașare, și, mai ales, pentru a-și plasa - cu o neașteptată seriozitate - viziunile de natură etică. Latura cavalerească a personajului, „neprihănirea” și rezistența lui ieșită
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ce mult timp. În ciuda tonului sarcastic, realitatea corespunde perfect descrierii voit minimalizatoare a lui Brunette. El confirmă că în romanele lui Chandler, firele crimei duc, aproape obligatoriu, în straturile înalte ale societății, unde, îndărătul cazematelor de bani, se produc inimaginabile atrocități. Velma Valento / Helen Grayle este o femeie de cabaret care trage după sine, în lumea milionarilor, un trecut deocheat. Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înlocuită de câteva gesturi confuze - reacții de apărare ale individului rămas și fără vise, și fără speranță, incapabil să performeze chiar și minimele gesturi ale existenței. Doar somnul - chiar somnul coșmaresc - îl poate proteja de o realitate respingătoare, în care atrocitățile zilei devin realități insuportabile, retrăite apocaliptic în somn: Am visat că mă aflam departe în adâncuri, în apa verde înghețată, cu un cadavru sub braț. Cadavrul avea păr lung, blond, și plutea în cercuri în fața mea. Un pește enorm cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plante și, în același timp, recipient și transformator de reziduuri, având rol de protecție a ecosistemelor și de purificare a mediului înconjurător. Solul este supus unor acțiuni care prezintă avantaje și dezavantaje. O sa punctam în acest material doar câteva dintre atrocitățile la care este supus solul și anume „boală” acestuia: poluarea un viciu inevitabil, dificil de măsurat și de controlat. De ce? Trebuie să recunoaștem faptul că, aproape toate deșeurile solide sunt depozitate prin înghesuire sau aruncate întâmplător pe sol. De la mucul
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Bidaşcă Alina Ionela, Amihăesii Monica Cecilia () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_924]
-
constative (Austin), îmbracă forma antifrastică a enunțării performative, frapante, angajând o miză afectivă enormă prin dinamitarea ideii de morală umană cu tot ceea ce presupune ea: iubire, responsabilitate, compasiune etc. Indiferent cum e rostit, conținutul etic trimite întodeauna la ideea de atrocitate, de crimă împotriva umanității, de genocid fizic și mai ales spiritual. O altă preferință a scriitorului-moralist, de care aminteam puțin mai sus, ține de fictivizarea obiectului și reprezentarea sa într-o eidetică a apocalipsei. Din unghi retoric, contestarea vehementă devine
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
transmisiile live. Transpunerea lumii în imagini ajunge ca, într-o zi, să facă din lume o imagine; din istorie un telefilm; și dintr-o luptă îndoielnică, așa cum sunt toate, un western oarecare. Banalizând extraordinarul și sublimând banalul; eufemizând catastrofele și atrocitățile; nivelând evenimentele, toate furtive și strălucitoare, la fel de spectaculare și, astfel, mai mult sau mai puțin indiferente; favorizând un consum mai întâi ludic, curând oniric și în final pornografic al actelor și operelor, al faptelor bune și rele, al jocurilor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
condiționarea intervenției medicale de recunoașterea vinei pacientei, juridicizarea și politizarea actului medical, sentința definitivă asupra cazurilor că "decesul s-a produs din vina femeii prin efectuare sau supunere la manevre empirice în scop abortiv recunoscute" sunt indicii relevante pentru înțelegerea atrocităților politicii de creștere forțată a natalității, promovată de regimul Ceaușescu. În același registru semnificativ se înscrie și faptul că România deținea cea mai mare rată de mortalitate maternă din Europa, din acea perioadă. A treia axă tematică, referitoare la identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Metoda adoptată de cei mai mulți gânditori a fost confruntarea celor două teorii, reținerea părților bune ale acestora și eliminarea părților slabe. În acest demers, criticile formulate deja de alți autori anteriori au fost benefice, ambele părți dispunând de argumente care demonstrează atrocitatea consecințelor teoriei rivale. Teoriile retributiviste au atras numeroase critici, așa încât se poate spune despre această teorie că nu a fost atât o istorie a schimbării și a acumulării, cât una a definirii și apărării. Vom descrie pe scurt la ce
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Leopold al Belgiei a colaborat, a fost silit să abdice, dar acest sfârșit a salvat instituția dinastică. Același lucru nu se poate spune despre ultimul monarh italian, care intrând În „jocul” ducelui Benito Mussolini și acceptând să fie martor la atrocitățile care se produceau În Europa și În restul lumii, s-a prăbușit odată cu instituția pe care o reprezenta. Regele Mihai a reușit inițial, până În 1947, să fie diferit de toți ceilalți: a colaborat și a refuzat colaborarea, nu a plecat
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
treacă vreme multă până ce nevoia de panoptikon-ul lui Bentham să se nască. Cum era de-așteptat, Pasife îi luă apărarea atenianului, mai cu seamă că invitația de a clădi venise din partea ei; în privat, Dedal îi împărtășise adevărul în toată atrocitatea lui. "Eu am sfârșit lucrarea, atât cât poate ea fi sfârșită de cel ce n-a făcut decât să-i dea un loc de alcătuire. Dincolo de încheierea mea deschisă începe locuirea, cu-al ei fel aparte de-a reclădi. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Împotriva dușmanului 5. Există numeroase dovezi ale brutalității metodelor de acțiune ale Securității din această perioadă. Noul regim de ocupație a adus cu sine, cum spuneam, nu doar În România, ci și În celelalte state intrate sub „cortina de fier”, atrocități mult mai mari și o teroare mult mai „eficient” administrată. „Libertatea este sclavia, războiul este pacea, ignoranța este forța”, enumera Orwell cele trei principii după care se conducea lumea zugrăvită În romanul său 1984, o lume izbitor de asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
lagărul de la Capu Midia, unde domnea cel mai feroce dintre comandanți, Liviu Borcea 15, de-a lungul celor trei ani și jumătate cât au durat lucrările. Dacă adăugăm frigului și foametei endemice torturile aduse aici de echipele de la Pitești 16, atrocitățile neprevăzute (mărturiile vorbesc insistent despre un deținut ars de viu la Peninsula și de evadați uciși În bătaie tot aici, de stive de morți Înghețați În spatele barăcilor, neînregistrați de nimeni)17, perioadele când foștii deținuți Își amintesc că vânau șerpi
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
său (În prefața la cartea lui D. Bacu - Pitești, centru de reeducare studențească) că profanii de Pitești nu au dreptul să mărturisească și să judece experimentul de aici, care trebuie redat de victime și călăi, și nu de colecționari de atrocități. Fenomenul Pitești trebuie scris afectiv, și nu științific, se pretinde. Deși Înțeleg teama de răstălmăcire și de stigmatizare de care dau dovadă aceste voci, referindu-se la cei care nu au trecut prin reeducare, dar au scris despre ea și
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
au adus pe Nicuțari În biroul anchetatorului și anchetatorul lui vorbea cu al meu: «Băi, ăsta nu recunoaște că a spart acolo». Am fost pus să-i dau două palme. Ne băteam reciprocă”10. Chiar dacă nu s-a ajuns la atrocitățile care au avut loc la Pitești, securiștii au repetat În anchetarea protestatarilor același gest, oferind un indiciu În plus că aparatul represiv comunist nu se schimbase, ci rămăsese marcat de practicile perioadei Gheorghiu-Dej. Toate aceste practici au făcut ca, În
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de perspectiva că terorismul contemporan a cunoscut o cotitură semnificativă față de trecut. Factori variați au condus la dezvoltarea unui nou tip de terorism. Teroriștii acționează astăzi fără a mai recurge la discriminări. În primul rând, saturația mass-media cu imagini ale atrocităților teroriste a condus la creșterea nivelurilor atacurilor teroriste, care atrag atenția. În al doilea rând, teroriștii au realizat că civilii sunt ținte mai ușoare și implică un risc mai mic pentru ei înșiși. În sfârșit s-a produs o trecere
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]