7,165 matches
-
greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bărăgan satele sunt la o așa distanță unele de altele, încât, dacă moare cineva la un capăt, până se adună toate rudele învie la loc! Ceva, totuși, a rămas. Și nu o spun numai vestalele. Grâului ori regele bălților, carasul auriu. Se simte în oraș permanent acea neliniște, iar privirile sunt parcă în căutare de sprijin, parcă de aducere aminte a unui fenomen oricând posibil, tras doar pe linia de rezervă: STAREA DE GRÂU! CAPITOLUL II PRÂNZ N u mai aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cumpănă a apelor, loc misterios începând cu care fluviile hotărăsc să curgă spre est sau spre vest, spre nord ori spre sud. Trupul omenesc posedă o linie de cumpănă a șampaniei, geografie încă și mai misterioasă, începând cu care vinul auriu încetează să mai curgă spre inteligență pentru a se întoarce în direcția marelui orice. Atinseserăm stadiul misticismului. În Biblie stă scris: „ Gura vorbește din belșugul inimii.” De-acum înainte, amândoi vorbeam conform Scripturilor. -Sfânta Tereza din Avila are dreptate: „Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
răspunsul. — Avem un trădător printre noi, zice Roja privind la afișul îngălbenit cu Cina cea de Taină, prins strîmb cu patru cuișoare în perete deasupra patului improvizat într-un colț al încăperii. — Cum adică? întreabă Tîrnăcop, încercînd să numere muștele aurii care se adună în cerc pe pata de grăsime de pe barba Sfîntului Apostol Matei, făcîndu-și de lucru cu trompele lor subțiri printre firele de păr încîlcite. — Trebuie să fie, reia Roja, altfel n-am fi rămas așa uniți după cîte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ca să vezi, se distrează Roja, și eu care-l credeam un om fără inimă, dar ce-ar fi să nu mai vorbim despre asta? îi propune oprindu-se în fața ușii separeului, zgîindu-se tot mai insistent la plăcuța gravată cu litere aurii prinsă în patru cuișoare. Nu uitați că ce o să vedeți trebuie să rămînă doar între noi, îi amintește grijuliu Patru Ace, așa ne-o cere etica pofesională, adaugă pe un ton oficial, în timp ce apasă pe clanță poftindu-l înăuntru. — Intrarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Mergea pe la prietenii săi: Mihai Tufă, frații Ghiță și Vasile Zota, frații Ion și Petrică a lui Giugaru, dar și pe la Rozalița pe care o găsea jucându-se cu câte o fată. În amiaza acelei zile de vară, când razele aurii ale soarelui luminau și Încălzeau câmpul cu grâu de lângă via americană a părintelui Buzdugan, o mare parte din frumoasa Cociobană pe nedrept hulită de către Aneta și bunica Ileana, aprindea În sclipiri diamantine Întreaga pădure verde pe care o putea zări
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o durere știută numai de ea, ca una care a fost Încercată și a trebuit să treacă peste multe despărțiri de ființe dragi, iar de unele vai!, pentru totdeauna, copilul care tocmai deschidea ochii și luă cunoștință cu o rază aurie și lungă de tot, cu lătratul câinelui Lupu, un câne mare și complet negru al Ochenoaiei (cu care se Împrietenise Va) și cu poarta de la curte ce tocmai se deschidea lăsând să intre directorul școlii și o Învățătoare tânără, frumoasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trimis un snop de raze calde și luminoase asupra Mariniței și din Îmbrățișarea lor a rezultat o fată și mai frumoasă, cel puțin așa i se părea băiatului care privea cu intensitate sporită cum deasupra capului Mariniței strălucea o diademă aurie, așa cum aurii sunt aurele sfintelor din icoane, și-a imaginat că este o sfântă și se Întreba cum i-ar sta lui dacă ar Începe să i se Închine, cam ce impresie ar face și ce-ar zice fata care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
snop de raze calde și luminoase asupra Mariniței și din Îmbrățișarea lor a rezultat o fată și mai frumoasă, cel puțin așa i se părea băiatului care privea cu intensitate sporită cum deasupra capului Mariniței strălucea o diademă aurie, așa cum aurii sunt aurele sfintelor din icoane, și-a imaginat că este o sfântă și se Întreba cum i-ar sta lui dacă ar Începe să i se Închine, cam ce impresie ar face și ce-ar zice fata care nici nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor fi deposedate de ciorchinii cu boabe aurii ce se vor transforma În lacrimi de soare, Soarele Își zări prietenul și protejatul său „Va, mamicaa!” stând În grădina lor de la Bogdana și privind către dealul Sucevenilor, drumul pe unde plecase Victor, observă tristețea din sufletul băiatului ce privea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
său, colonelul Dinu este cel mai mare specialist cardiolog. El m-a salvat. Nu vă mai spun Centiron, mormăie Dinu. Și cu cometa cum rămîne, dom' colonel? Dă-o în p... mă-sii de cometă! Banditul de pădure Raze orizontale aurii mîngîiau copacii pădurii Bîrnova. Vîrfurile mai semețe deja se bucurau de vederea soarelui care spărsese orizontul și binecuvînta pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de pișcoturi sub grindă. Visul îi dilata nările de mistreț tânăr, fetele din revistă miroseau a cerneală de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub plapumă, până în zori, când haremul trebuia să fie găsit cu ușile ferecate. Un sentiment ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic. În locul lor, lumina îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
O găsesc și am impresia că lumina nu a dispă rut de tot. O reaprinde atingerea metalului cald. E vară. Înseamnă că și uriașa dalie galbenă e la locul ei, uitîndu-se la mine de pe tulpina ei scundă. O ating, iar auriul ei Îmi arde privirea lăuntrică. E și mai strălucitoare acum, după mîngîiere. A doua zi, mă strecor din nou pe poteci. Stropitoarea verde Îmi face cu ochiul. Întind mîna, dar nu mai e la locul știut. Merg mai departe și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai amintesc de o casă impunătoare din streșinile căreia curgeau flori mari, aurii și purpurii, iar doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă reau, lăsînd locul nuanțelor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la o parte, cu ochii de o culoare neobișnuită și cu pielea atît de albă, că eu, sora ei, Eva, și sora mea, Lia, susțineam că, dacă va conti nua să fie la fel de lăptoasă, la un moment dat va deveni aurie ca un pișcot și atunci se vor găsi unii care să vrea s-o mă nînce pe ea, pe Richi, cu totul. Organizam concursuri de limpe zime și de luciu al pielii. Nu trebuia să faci nimic deosebit, ci doar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
porumbel?... Dar În portugheză?“ Totuși, am palpat mai mult așternuturile apretate și pernele garnisite cu volănașe, festoane și fundițe din dor mitorul lui Richi. Am mîngîiat pielea ei atît de albă la atingere, că oricînd ar fi putut să devină aurie ca pulpa unui fruct exotic, aromat și de o savoare pe care o sorbi Încă multă vreme după ce ai Întîlnit-o. Euforia tuturor papilelor gustative din ființa mea venea de foarte departe. Cu ochii Închiși sau nu, mă săruta chipul ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prinde a bate În albăstrui și simți că ceva se petrece În aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îngerul o numește paznicul pământului (ho phylax tes oikoumenes), întrucât, desfăcându-și aripile, apără pământul și tot ce viețuiește pe el de dogoarea, altfel insuportabilă și ucigătoare, a Soarelui. Pe aripa dreaptă a păsării Baruh vede o inscripție cu litere aurii: „Nici pământul, nici cerul nu mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul se hrănește „cu mana cerului și cu roua pământului”, iar după digestie elimină un vierme al cărui excrement devine scorțișoară (kinamomon), „folosită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pufos încât, dacă nu te uitai bine, credeai că răsare soarele într-o dimineață la mare... și nu-l mai vedeai. Exact ! Aveți dreptate ! Era chiar Îngerul vacanțelor de vară ! Porumbelul-mesager stătea răbdător lângă el și-și netezea penele aurii, așteptându-l. În cele din urmă, trist, trist de tot, a așternut lucrarea scrisă pe spatele mesagerului și a ieșit din sală. Lacrimi mari picurau din ochi. Plângea ! "De veșnicii întregi mă uit la oameni și n-am știut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar cum să mângâi cerul sau lumina? I-aș fi vorbit, dar oare înțelegea ?! I-am întins atunci floarea albastră, care semăna cu el, copilul și-a ridicat ochii și a întrebat : "Tu ce vrei, trecutul sau viitorul ?!" Avea ochii aurii ca soarele și roua lacrimilor se prelingea, tăcută, parcă pe albastrul cerului. "Nimic, i-am răspuns, sunt aici și acum." Atunci a repetat, ca și cum nu înțelesesem de prima dată : "Tu ce vrei, trecutul sau viitorul ? Unde vrei să fii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de cealaltă parte a mării (așa-i spuneam toți : "mare", dar de fapt nu-i decât un lac), așa că, până departe, ți se părea că e doar apă, cer și soarele care se ridica, roz-auriu-albăstrui... din apă și cer... Tot auriu, ca și soarele, era părul lui. Unduia ușor în briza dimineții, buclele se desfăceau, lunecau pe umerii veșmântului, se adunau la loc... Stătea nemișcat. Nu știu ce mă așteptam să văd, dar rămăsesem și eu acolo, uitându-mă la el, spre soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și noi înșine ne iubim, fiecare pe fiecare și pe toți ceilalți... și atunci vedem marea și cerul și soarele așa cum a văzut-o Iisus atunci, dimineața, când stătea singur pe malul mării și vântul îi resfira buclele lungi și aurii ca soarele... Eu nu mai știam ce să spun. Nu învățasem nimic. Povestisem doar visul. În clasă se făcuse liniște. Părintele-profesor m-a mângâiat pe cap . Surâdea blând, uitându-se nu știu cum, parcă altfel, la noi toți. Eu abia așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
taică-meu strigând (adică pe tatăl meu, ăsta de aici) că afară sunt mama și rudele Lui, care vor să-L vadă. Și aici n-am mai înțeles. Cum mă uitam așa la el, n-am mai văzut decât lumina aurie crescând am crezut că e lumina asfințitului, dar nu era așa : luneca din hainele lui, ieșea din el, pe urmă nu mai era deloc el, era numai lumina și pâlpâia ca o flacără aurie și caldă și aromind a pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]