8,738 matches
-
cuvînt: orbul. Nu-mi pot reprima hohotul de plîns. Știi? Da știu. Ei, ei, lasă! N-am piese de schimb. Mama a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine n-o să scapi. O să te caut cu auzul, dacă n-o să mai pot cu vederea. Hai înapoi. E ca și cum m-ar prinde din nou în năvodul liniei cu mărturisirea că, da, orbește. Intrăm în curte. Greier? O spunem într-un glas, ca persoanele care au trăit mult împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și cu fața în oglindă, și-a aflat numele. Din acea zi va ști să-l treacă sub tăcere și nu-l va revela mai departe decât lui însuși când va fi trecut prin oglindă. Doi oameni și-au pierdut auzul ascultând simpla pronunțare a numelui lui. Aceiași doi oameni și-au pierdut vederea, pentru că nu puteau să mai vadă chipul al cărui nume a fost rostit. Mai apoi, li s-a încurcat graiul, pentru ca la rândul lor să nu poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe ale rechinilor cu ochii albaștri. Până când strigătul meu mut sau surd, pe care nu l-am putut percepe pentru că spaima mi-a paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
blocată în această țesătură incomprehensibilă a firii, ea nu era capabilă să facă distincția între un sentiment de prietenie și acea complicație de trăiri și stări înălțătoare și coborâtoare pe care le presupune iubirea. Și astăzi Tanti Eugenia fremăta la auzul literei D cu aceeași intensitate din liceu când se striga catalogul, ca și cum i-ar suna un cor de îngeri. Catalogul, în care numele lor erau unul sub altul, întâi al lui, apoi al ei, este singura construcție viabilă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
devine din ce în ce mai incoerent, mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul de tătăneasă, aloea, uleiul de măsline, gălbenușul de ou pentru menținerea trupului în poziția pe care o comanda; ce efect advers să fi avut amalgamul energetic dacă Alimentară, în ipohondria ei, devenise paranoică în ceea ce privește sănătatea!? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să privesc, Mioara! Vino cu mine! În felul acesta, personajul l-a creat pe Autor și nu invers. Și ce spune despre mine Mioara Alimentară? Nu știi unde să mă duci. Bâjbâi, ți-au rămas 4 simțuri, acutizate înspăimântător, dar auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va fi suportată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare cu versuri infantile, repetabile până la vomă din cauza condimentării lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mașina de visat: 00 822, ce țară era? Ori și mai nebunesc: 00 12 (479) - trebuia să fie o insuliță din Pacific. Așadar exista acolo telefon? Mi-l imaginam pe tipul din vârful cocotierului coborând în viteza a cincea la auzul soneriei. Asemenea puștilor obraznici, eram uneori tentat să-i sun. Doar nu eu plăteam factura, și-atunci de ce să mă jenez? „Alo, cum se numește țara dumneavoastră? Cât e ceasul acolo?” Neroziile astea mă încetiniră. La ora treisprezece, nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
evident, prezența mea nu te-a împiedicat să dormi, spusei. -Nici pe dumneata. -Ai ieșit să aduci corespondența. Acum, nu ne mai arătăm în partea dinspre stradă, bine? Nu uita de hotărârea de aseară. Ridică ochii spre cer ca la auzul unei prostii spuse de un copil. În vreme ce ea desfăcea plicurile, am mâncat gândindu-mă la cutia mea de scrisori pariziană: dădea pe dinafară ori rămânea la fel de goală pe cum fusese în prezența mea? Am observat că și corespondența se supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dar asigură-te că ai scris-o. Pentru a defini bogăția ai nevoie de o sumă precizată exact pe care s-o notezi și să ți-o poți reprezenta în lucruri. Gîndește-te la un pat. Ce vede mintea ta la auzul acestui cuvînt: literele care îl compun sau imaginea unui pat propriu-zis? Este proaspăt aranjat sau este răvășit? Este gol sau stă cineva pe el? Subconștientul nostru reacționează la imagini și nu la cifre. Dacă vrem într-adevăr să acumulăm averi
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
copilul Înzestrat cu puterea de a depăși gri cenușiul din viața sa găsea resurse pentru a se bucura de tot ce-l Înconjura. Invita motanul la joacă, dar nu cu „pis-pis”, așa cum se obișnuia, ci cu „stăi așa / Sinan-Pașa!” La auzul acestei prime forme de oarece poezie, impozantul motan Își arcuia coada din vârful căreia mișca șmecherește și zglobiu, Îi mulțumea pentru invitație și fără al privi cercetător, ca pe toți ceilalți, venea cu pași leneși dar siguri către bunul băiat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
supăra și nu-l alunga niciodată cu depersonalizatorul „câț de-ici !” Abia când când Va Îl prindea În mânuțele sale Întinse și Îl ridica lângă locul În care inimioara sa o lua razna bătând cu putere și mai accelerat la auzul „torsului” și la atingerea delicată, cu mustățile mai Întâi și cu trandafiria sa limbuță, mai pe urmă, Sinan Pașa, sigur de cucerirea făcută și de răsplata bine meritată pe care o va primi, Îndrepta către băiat cei doi ochi frumoși
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
meteorit arzând care se Îndrepta către subconștientul băiatului și făcu un semn care În traducere liberă Însemna: M-am hotărât, hai vino! Băiatul s-a ridicat, a făcut un pas către fata care Închisese pentru o clipă ochii, când, la auzul unui glas prea-cunoscut de către Marinița, s-au speriat rău de tot: Hai, veniți la masă, mămică! Repede, repede, ați auzit, mămică? Marinița a răspuns imediat: Venim acu’ mămică! Au plecat de mână (asta le era permis și chiar indicat de către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dr. Sorina Negruț, care consideră că drama personajului principal este o problemă de O.R.L. Ea are în vedere... „«polipii» [lui Septimiu], care, diagnosticați cu destulă întârziere, sunt responsabili de tulburările lui de vorbire, de articulare, de o afectare a auzului și de o proastă oxigenare a creierului datorată obstrucției căilor aeriene.“ În versurile din volumul Iubește viața!, apărut la Editura Domino din Târgoviște, Alex Vâlcu mărturisește că s-a îndrăgostit la o vârstă înaintată. În mod curios, la o vârstă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
are! Vestea a circulat și Zamfir a cîștigat. Dacă n-ar fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat. Îhî, confirma și Mitică. M-a vizitat Cezar Mă așez comod în fotoliu, închid ochii și las auzul să-mi conducă simțurile și, mai ales, gîndurile. O voce inconfundabilă, familiară, dragă, vine din cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
închid ochii și las auzul să-mi conducă simțurile și, mai ales, gîndurile. O voce inconfundabilă, familiară, dragă, vine din cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu văd un crater cu lavă fierbîndă. Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de flăcări, stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
e mai puțin ade vărat că, dintr-o altă imprimantă, pe o hîrtie mai groasă, pot să scot și pentru mine textul formulat Într un sistem de puncte În relief. Mașinăria izbutește astfel ca, În orizontul aceluiași text, să antreneze auzul, văzul și pipăitul, cele trei simțuri cu acces la feluritele modalități de scriere și tipărire. Despre toate astea am scris și am vorbit mai rar, Îndeosebi În interviuri, răspunzînd la Întrebări precis țintite sau În pledoarii despre accesul orbilor la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o Încetineală care sînt sigur că a chinuit-o. Zăcea la pat, iar În ultimele zile, ba Își pierdea cunoștința, ba o recîștiga. Treceau pe la ea rudele și consătenii. Găsind-o cu fața la perete și văzînd că nu se Întoarce la auzul glasurilor, un unchi a Întrebat-o: — Mă cunoști, nană Mărie? — Da. — Cine-s io? — Radu. Nu s-a Întors nici cînd a răspuns convinsă că eu eram cel ce venise de la București să-și ia rămas bun. Nu venisem. A
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tocmai suflet, dar s-ar cădea ca Întreaga natură să se refacă În starea ei genuină. Poate Însă că acolo pulsează alte priveliști, la alt nivel de eflorescență. Prin urmare, simțul olfactiv are șanse să-și găsească rostul. Văzul și auzul, În schimb, devin cu siguranță omnidi recționale, global receptoare și atotînțelegătoare. Corpul subtil s-ar cuveni să fie interesat de a reține numai simțurile cu 243 ZÎnele lui Zarathustra mare putere de cunoaștere, văzul și auzul, pentru că ele pot asigura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
găsească rostul. Văzul și auzul, În schimb, devin cu siguranță omnidi recționale, global receptoare și atotînțelegătoare. Corpul subtil s-ar cuveni să fie interesat de a reține numai simțurile cu 243 ZÎnele lui Zarathustra mare putere de cunoaștere, văzul și auzul, pentru că ele pot asigura lectura pătrunzătoare a universului. Iar acest corp de aleasă subtilitate, cu funcțiile sale nobile În expansiune, cu cele plebeene lăsate În surdină, e alcătuit, ne spune doctorul Constantin Dulcan, „din lumină de Înaltă frecvență“. Cu ochii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dintru început comunicarea cu Dumnezeu, tăind orice speranță și anulând orice dialog dintre creator și creatură. Fariseii simbolizează aici omul care în fața luminii soarelui își închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
După un timp, care Liei i s-a părut fără capăt, a sunat telefonul. ― Da, frumoaso. Spune. ― Am găsit-o și i-am spus să meargă la poartă. ― Nu știu cum să-ți mulțumesc, Îngerașule. ― Îți spun eu... ― Cum? ― Plimbă mâța. La auzul acestui sfat s-a Întors spre Lia și i s-a adresat cu glas arțăgos: ― Așteaptă, că Îți vine fata! ― Mulțumesc pentru... amabilitate - a răspuns Lia, gândind: “Uite ce Înseamnă să ajungă pleava la putere! Te tratează ca pe o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Spunând acestea, a luat-o pe Lia de braț și, În timp ce se Îndreptau spre ușă, i-a mai aruncat portarului, peste umăr: ― Despre comportamentul dumitale voi avea grijă să afle și domnul director... Cât părea de sigur pe sine, la auzul acestor cuvinte, portarul s-a schimbat la față... Se Înserase deja și continua să ningă. Cu lumină pe chip și zâmbet cald, Despina privea la Lia, bântuită de tristețe Încă. ― Nu mai fi supărată, mami. Operația a decurs normal și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]