95,569 matches
-
a apropiat de ușa sălii și a dat să intre. Îl opri ușierul. „De data asta nu se poate!” „De ce?” „E ordin de la administrație”. Domnul palid la față n-a insistat. S-a întors și, trecând pe lângă mine, l-am auzit murmurând: „Săraca lume, Doamne!” „Cine e?”, l-am întrebat pe cerber. „E un domn Eminescu.” Puțin după aceea, mintea lui arzătoare s-a întunecat. În mai 2003, când transcriu acest text vechi scris pe timpuri în plin totalitarism, un interviu
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
cu fața lată și roză, venită în papuci și ciorapi plini de noroi, înfățișează tradiția neaoșe. Băiețașul, încă și mai mic, care le însoțește, se trădează, vrînd să-mi povestească “filmul”. Apare un “cerb” (Dionis în chip de taur), se aud tunete și se vede fum, totul ca să înspăimînte spectatorii, apoi regele se deghizează în femeie și dansează ca un nebun... Stai, te rog, nu-mi spune sfîrșitul, că mă plictisește, și eu am dat parale să mă distrez. Pînă la
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
vestului. Am dedus din această opinie că ghidul, tot atît de puțin ca si mine, nu a cunoscut niciodată vigilența și cruzimea organelor estice. Poezia mondială și frigul lumii Cum am putut uita numele poeților consacrați pe care i-am auzit în această seară citind în toate limbile lumii? Mai ales după ce o doamnă, extrem de amabilă, de la “Literaturwerkstatt Berlin” mi-a făcut cadou o cărțulie cu scurte biografii și traduceri din poeziile recitate în aer liber, în plin centrul Capitalei, pe
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
neînțeles, cu gesturi ale mîinii stîngi, care par să cheme sau să spună adio sau să muncească aprig sau să iubească tandru. Adolf Muschg povestește că, fiind la Berlin, a urcat într-un taxi al cărui șofer era libanez și auzise de numele lui. “La Beirut nu mă cunoaște nici un taximetrist pe nume !” a mărturisit întristat moderatorul. La care, eu, autorul acestor rînduri, adaug: nici eu, șoferul fără clienți care vrea să-și gareze mașina în centru. Apare, în public, un
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
sînt atît de înțelept să scriu Haikku-uri, mi-am parcat mașina cu oarecare nerăbdare, numai ca să rabd frigul din piața hărăzită spectatorilor și să mă încălzesc cu poezia lumii, ceea ce este cam același lucru. Plec la mijlocul serii, nu știu unde, fără să aud un poet albanez de renume mondial, dar, spre rușinea mea, am uitat chiar numele premiului. Ar trebui să mă jenez să semnez aceste mărturisiri dar, în această privință, curajul nu îmi lipsește.
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
anterioare și astfel am constatat că unele judecăți, glume și jocuri de cuvinte (foarte bune de altfel, altminteri nu le-aș fi reținut) se repetă întocmai în mai multe articole, ceea ce dă cititorului sentimentul că este un elev repetent care aude încă o dată glumele profesorului în anul următor. Fraza „toți înțelegeam însă, la vremea aceea că stihuri atît de scălîmbe nu puteau avea decît un singur autor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea (este vorba de contribuția lui N. Ceaușescu la
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
de pagini ale numărului din iulie, șapte: trei ca autor al unui delir retrograd, Erorile și balivernele lui Eugen Lovinescu, și patru ca subiect al unei exegeze elogioase semnate de un universitar șters, Valeriu Filimon, de care probabil n-ați auzit, fiindcă nici nu aveați de ce (doar foștii studenți de la filologia bucureșteană poate mai păstrează amintirea unor seminarii soporifice). Doctrinarul semănătoristo-gîndirist de la începutul secolului XXI ține să-și facă publică idiosincrazia față de E. Lovinescu și începe cu o anamneză a bolii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
rîsul, perfect motivat: “Și dacă rîde, are de ce, pentru că cimiliturile care se spun la șezători și clăci nici pe departe n-aduc cu cele scrise prin cărți”. După părerea observatorului, culegerile conțin cam un sfert din ghicitorile care se pot auzi la fața locului; pentru că informatorul tinde să nu le comunice unor străini, dar și pentru că culegătorul însuși nu îndrăznește să le publice (“nu-ți dă mîna să ieși în lume cu astfel de strînsură”). Oricum, “mai toate cimiliturile care-s
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
ori, eram nemulțumit de ziua pe care o avusesem, obosit și plictisit. Mă cam mustram pentru că stabilisem respectiva întâlnire. În fond, ce aveam de aflat și ce puteam obține de la o persoană atât de în vârstă? După ce am sunat, am auzit un “Da, da!” hotărât, pe care aveam să îl aud de atâtea ori și, după câteva clipe de așteptare, mi-a deschis o bătrânică micuță, zâmbitoare și sigură pe ea. Avea în modulările vocii și în mișcări acea distincție pe
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
și plictisit. Mă cam mustram pentru că stabilisem respectiva întâlnire. În fond, ce aveam de aflat și ce puteam obține de la o persoană atât de în vârstă? După ce am sunat, am auzit un “Da, da!” hotărât, pe care aveam să îl aud de atâtea ori și, după câteva clipe de așteptare, mi-a deschis o bătrânică micuță, zâmbitoare și sigură pe ea. Avea în modulările vocii și în mișcări acea distincție pe care nici îmbătrânirea și nici boala nu le pot anula
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
bun nu are naționalitate” La sfîrșitul stagiunii trecute s-au jucat la Teatrul Bulandra, sala “Izvor”, trei reprezentații cu spectacolul “ Căsătoria” de Gogol în regia lui Yuri Kordonski. Premiera va avea loc în toamnă. În una din serile amintite, am auzit-o pe colega mea Maria Sîrbu vorbind în rusește cu Kordonski. Am simțit tonalități speciale în conversația lor și o comunicare nuanțată, altfel, parcă, decît cea pe care o are Yuri cu noi, în engleză sau franceză. Maria Sîrbu este
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
putem avea imperfecțiuni. Toți suntem imperfecți, și autorul a fost imperfect, de aceea este important să păstrezi sunetul notei, rezonanța nuanței pe care le avem în minte atunci cînd citim piesa. Să faci ca un astfel de sunet să se audă pe scenă, fără a fi falsificată nota. - Sunteți un regizor care se interesează de spectacolele sale atîta timp cît acestea se joacă. Ați revăzut „Unchiul Vanea” după un an, la un festival în Mexic, și apoi după doi ani aici
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Andrei Pleșu în cartea Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (Editura Polirom, Iași, 2002): „Eram la Tescani, ascultam ore întregi Europa Liberă. Mi-aduc aminte că urmăream buletinele de știri, sperînd de fiecare dată că voi auzi ceva nou. De fapt, emisiunea se repeta. Dar eu mă încăpățînam să ascult, în ideea că, prin miracol, va interveni cineva cu o noutate. Ca să fiu sincer, nu credeam că la noi lucrurile se vor termina atît de radical, eram
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
relațiilor dintre bărbat și femeie sau, pentru a mă exprima în manieră antropologică, despre riturile de acuplare umană. Fără ipocrizie. E poate provocator, dar proza mea se vrea ironică, satirică. E nevoie de puțin umor și să nu roșim cînd auzim cuvîntul sex”. Un comitet de apărare a lui Hernán Migoya (din care fac parte și cunoscuții scriitori Antonio Muñoz Molina și Pere Gimferrer) a dat un comunicat în care se amintește marelui public că personajul nu trebuie confundat cu autorul
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
în vol. Amintiri deghizate. Autorul Literaturii române între cele două războaie mondiale credea că epoca comunistă n-a fost încărcată de tragism, n-a fost mai rea decât altele din istoria autohtonă”. Mă întreb: Croh. nu citise pe Soljenițîn, nu auzise de Canal, de Sighet, de Gherla, de lagărele de concentrare de distrugerea elitei românești? Deși extrem de inteligent și de cultivat își manifestase dragoste și respect pentru valoare, pentru literatură, pentru autonomia artei, Croh. ne apare profund contradictoriu în evoluția lui
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
să ia drumul Ministerului Chimiei pentru a obține schimbarea de repartiție pentru Centrul de Cercetări Matematice al Academiei, unde mai era încă director. Aici, după ce a ocolit printr-o stratagemă pe portar, unul dintre puținii oameni din RSR care nu auziseră de ilustrul profesor și care inițial îl dăduse pur și simplu afară, a ajuns la ministru și a obținut „negația” pe repartiție, grație notorietății, de data asta recunoscute. Pot spune cu mâna pe inimă, și ca mine nenumărați alți foști
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13633_a_14958]
-
adevărul propriu dincolo de „vîrtejul de metafore”, în cuvinte ce nu mai trimit decît la ele însele; abia după mulți ani, prietenul și-a dat seama că a înțeles sensul adînc al unei propoziții ce i-a fost dat s-o audă de la Celan într-o seară, pe la mijlocul anilor ’60: „eu sînt poezia”, a spus atunci poetul, ceea ce îndeamnă la meditația dacă o viață „poate fi căutată printre literele unui cuvînt”. „Timpul lui Celan s-a constituit în primul rînd din date
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
literatura română și de istorie. Asemenea măsuri se justifică numai în cazul în care vrem ca în viitor România să fie populată de roboți, incapabili de gândire proprie, utilizând o limbă românească deficitară din toate punctele de vedere, așa cum se aude prea adesea în camerele legiuitoare și la posturile de televiziune; or, roboții sunt ușor de manipulat de către o oligarhie care se vrea veșnică; cu alte cuvinte, astfel de decizii sunt posibile doar dacă Puterea actuală păstrează ca linie directoare acel
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
nu trebuie să asculte și să se supună nici unei «comenzi». La vremea aceea bîntuia «comanda națională», de undeva pîndea «comanda socială», cea care va năpădi, peste cîțiva ani, încercînd să sugrume poezia și să strivească poeții. În treacăt fie spus, aud că, de curînd și pe față, în publicațiile periferice (nu geografic, ci calitativ) din țară, cele două «comenzi» își cîntă «hai să dăm mînă cu mînă». Și-aș adăuga: să nu le fie de bine!”. Asemenea rînduri atestă și ele
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
nu scadă, demonstrația să nu se bifurce și să se rarefieze în anemii și presupuneri. Pentru cel ce se crede nevăzut, neauzit și nebăgat în seamă, inventez iluzia că sunt asemenea lui, și cu iluzia îl însoțesc până ce vedem împreună, auzim împreună și ieșim victorioși împreună din suferință și sfială: Te voi face văzut de cei asemenea ție și te voi face auzit. Îmi simți dezmierdarea? Nu ești o ființă interzisă, frate al meu... Abia când te vei crede distrus și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
uluită, că m-am dat cîțiva pași înapoi și am închis ușa după mine fără să-l mai privesc. Brusc mi-am dat seama că eram frumoasă, vedeam în ochii bărbaților pofta să se culce cu mine, aproape că le auzeam gîndurile cînd își făceau planuri cum să mă fută.” (p. 12) Întrebarea care se pune este pentru cine vorbește protagonista în această ultimă frază? Pentru iubitul ei (limbajul e cam dur), pentru cititorii romanului (iarăși se puteau găsi vorbe mai
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
că cel căruia îi sunt adresate cuvintele Ligiei este Popeye, dar poate fi vorba și de o falsă adresare directă: „Iubitul meu te-am văzut la televizor. Era o învălmășeală de trupuri, mineri, soldați, oameni obișnuiți, bărbați și femei, se auzeau strigăte, țipete, urlete, comenzi, un vacarm care-mi încrețea pielea pe mine de spaimă, o clipă cred că am închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît de jos am cazut?” (p. 7). Intrarea în scenă a lui
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
prin punctele esențiale?), seamănă cu a fiecăruia dintre noi. Este imposibil ca citind romanul lui Stelian Țurlea să nu dai peste experiențe de viață încercate și de tine, de vreo situație la care ai fost martor sau despre care ai auzit (de la prieteni, din ziare sau de la televizor), or să nu te recunoști în gîndirea personajelor. De aceea, în pofida unor imperfecțiuni de construcție, romanul Orbi în tranziție se citește cu interes și folos. Stelian Țurlea, Orbi în tranziție, Editura Fundației Pro
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
orășean. Laitmotivul creației lui Ion Beldeanu îl reprezintă o sensibilitate molcomă de citadin atras de natură (urbea provincială are de altminteri enclave naturale, în măsură a stimula atracția în cauză): „viața adie ca o fereastră de vară/ dacă închid ochii/ aud marșul nestăvilit al florilor/ de rapiță/ din care adie surîsul/ călărețul victorios” (Ce culoare are rapița) sau: „Dinții mei sfîșie semințele serii./ O vrabie tocmai își trece țipătul/ din celălalt capăt al ploii” (Exerciții de apărare). Sau: „și iat-o
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
și etnofolclorică, ușor de observat chiar la fața locului, și ea s-a manifestat prin depopularea satelor, prin îngroșarea mahalalelor urbane și prin strămutarea vetrelor folclorice din Moldova în Bărăgan și din Țara Hațegului tocmai pe malurile Dunării. Dacă se auzea, în lungile ore de odihnă de pe la cozi, vreun cîntec moldovenesc în inima Călărașiului sau vreunul pescăresc, îngînat pe volutele largi ale doinei din ținutul Pădurenilor, nu era nimic de mirare. Milenarele și lentele trasee ale transhumanței erau reiterate acum sub
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]