810 matches
-
al VII-lea. La solicitarea lui Timur șirvaniții au luat parte la campanile sale împotriva lui Tohtamâș și sultanului turc Bayazid I. Intrigile dintre adepții lui Timur Lenk, care au început imediat după moartea acestuia, au clătinat puterea acestora în Azerbaidjan. În Tabriz, Maragha, Karabah și alte regiuni au început mișcările populare. Găsind momentul favorabil pentru alungarea din țară a starinilor și unirea Azerbaidjanului sub puterea să, Ibrahim I a reușit să-i alunge pe adepții lui Timur Lenk din Azerbaidjan
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
Azerbaidjan. În Tabriz, Maragha, Karabah și alte regiuni au început mișcările populare. Găsind momentul favorabil pentru alungarea din țară a starinilor și unirea Azerbaidjanului sub puterea să, Ibrahim I a reușit să-i alunge pe adepții lui Timur Lenk din Azerbaidjan și chiar în 1406 să ocupe Tabrizul. Însă unirea Azerbaidjanului s-a dovedit de această data instabilă și curând Ibrahim I a trebuit să lase Tabrizul și să plece spre nord. În timpul sec. XV statul Șirvanșahilor a continuat să rămână
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
Șirvanșahilor a continuat să rămână independent. În timpul cârmuirii șirvanșahului Xəlilullah I (Halilullah I) (1417-1462) și lui Fərrux Yasar (Faruh Iasar) (1462-1500) se observă o anumita creștere economică. În a doua jumătate a sec. XV s-au înviorat simțitor relațiile dintre Azerbaidjan și statul Moscova.
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
("Qara Yanvar" în azeră), reprimarea violentă a mișcării naționale de eliberare din Azerbaidjan de către conducerea Uniunii Sovietice prin folosirea armatei regulate. După anul 1988, în diferite reguinii din Uniunea Sovietică au luat un nou impuls mișcările naționale. Cele mai mari mișcări antisovietice au ieșit în evidență în țările baltice și în Caucazul de
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
Tbilisi (9 aprilie 1989) rezultate cu 14 morți sau ca cele de la Vilnius (13 ianuarie 1991) soldate cu 13 morți. Dar, cea mai sângeroasă represiune asupra civililor care doreau libertate a fost în capitala R.S.S. Azerbaidjană, Baku. Rezistența antisovietică din Azerbaidjan și-a făcut simțită prezența încă din anul 1988, când oamenii cuprinși de dorința libertății au refuzat să părăsească piața centrală V.I. Lenin (actuala Piață a Libertății) din orașul Baku, timp de 18 zile(17 noiembrie-5 decembrie), fapt fără precedent
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
zile(17 noiembrie-5 decembrie), fapt fără precedent pentru U.R.S.S. care a rezolvat criza abia după intervenția violentă a tancurilor sovietice. Iluzia sufocării mișcării de eliberare națională a luat sfârșit, în august 1989, atunci când s-a înființat Frontul Popular din Azerbaidjan, o forță alternativă Partidului Comunist. Un nou val de mișcări populare urmate de greve la nivel național a atins apogeul spre sfârșitul anului 1989, în același timp cu revoluția din România. Pentru prima oară în istoria U.R.S.S.-ului exista
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
la nivel național a atins apogeul spre sfârșitul anului 1989, în același timp cu revoluția din România. Pentru prima oară în istoria U.R.S.S.-ului exista pericolul real al câștigării puterii de către forțele anticomuniste și al înlăturării regimului tradițional din Azerbaidjan, ceea ce se întâmplase deja în diferite județe din republică(evenimentele din județul Djalilabad, 1989). Spre luna decembrie a anului 1989, observând neputința organelor executive comuniste azere, Moscova a început să instaleze în capitala Azerbaidjanului trupele complementare ale armatei sovietice(66
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
soldați), în condițiile în care în oraș erau deja prezenți 110.000 soldați, securiști și polițiști. Ministrul Apărării, Dimitri Iazov "a argumentat" mai târziu măcelul din Baku prin faptul că armata sovietică a vrut doar să prevină obținerea puterii în Azerbaidjan de către forțele opoziției democrate care și-au anticipat victoria in alegerile libere organizate pentru luna martie a anului 1990. De fapt, Kremlinul a dorit distrugerea opoziției ca forță politică, permițând astfel Partidului Comunist să rămână la putere. În 19 ianuarie
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
Gorbaciov, la peste 7 ore după ce fusese declanșată acțiunea. Stațiile radio din diferite țări au difuzat această informație, în timp ce Moscova încerca să ascundă intervenția numind-o ""operațiune împotriva extremiștilor"". Pe 21 ianuarie [[1990: În [[22 ianuarie]] [[1990]]: În raportul " din Azerbaidjan" ("Black January in Azerbaijan") dat organizației "Human Rights Watch" se menționează: Într-adevăr, în noaptea de 19-20 ianuarie rezistența azerilor a fost reprimată datorită disproporției de forțe, armata sovietică pricinuind mai mari violențe pentru realizarea unei pedepsirii colective. Așa cum oficialii
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
declarau public, intervenția trupelor sovietice avea drept scop prevenirea înlăturării guvernului Republicii Azerbaidjan dominat de comuniști de către opoziția cu tendințe naționaliste, non-comunistă. Este posibil ca intenția represiunilor realizate la Baku, să fi fost un semn nu doar pentru naționaliștii din Azerbaidjan, ci și din alte republici ale Uniunii Sovietice... Datorită evenimentelor ulterioare din republicile baltice, se poate consemna un paralelism remarcabil cu evenimentele din Baku, prin justificarea intervenției violente a trupelor sovietice cu ocazia mișcărilor populare, confirmând faptul că guvernul sovietic
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
ianuarie, peste un milion de cetățeni vizitează Aleea Martirilor, unde sunt înmormântați eroii celei mai mari și sângeroase mișcări pentru independență din fosta [[Uniunea Sovietică|Uniune Sovietică]]. [[Categorie:Istoria Azerbaidjanului]] [[Categorie:Istoria Azerbaidjanului Sovietice]] [[Categorie:Sentiment anti-azeri]] [[Categorie:1990 în Azerbaidjan]]
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
limba azera: "Urmiya xanlığı") a fost un stat azer din Azerbaidjanul de Sud (1747-1763). a avut un rol important în istoria Azerbaidjanului de la jumatatea sec. XVIII . Fondatorul acestuia Fətəli xan Əfșar (Fatali han Afșar) și-a propus să creeze în Azerbaidjan un stat unitar sub conducerea să. În această luptă el a avut rivalii puternici din Iran precum Kerim han Zand și fondatorul statului Qadjar Mahammad Hasan han. Asigurându-se de susținerea unei serii de feudali puternici, Fatali han Afșar a
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
Tabriz ca urmare răscoalei populației și uciderii domnitorului local Mahammad han Afșar. Tabrizul fiind centrul țării și capitala Azerbaidjanului istoric, avea o semnificația specială. Următorii ani Hanatul Tabriz făcea parte din Hanatul Urmia. După unirea unei serii de hanate din Azerbaidjan, Fatali han și-a propus extinderea puterii asupra întregii Transcaucazii. Acesta și-a trimis solii în Kahetia. Hanatele İrəvan (Erevan) și Karabah care pretindeau ostatici în semn de supunere. Totuși, solii au primit refuz. Au început acțiunile militare. În primăvara
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
la campaniile militare împotriva lui Tohtamâș (1395) și a sultanului otoman Bayazid I (1399), iar tributul plătit timurizilor era aproape simbolic. Imediat după moartea lui Tamerlan (1405) au urmat luptele pentru putere în imperiul sau ceea ce a afectat situația din Azerbaidjan. În provinciile Tabriz, Maragha, Karabah ș.a. au început răscoale ce au creat o posibilitate rară pentru Ibrahim I să-i alunge pe străini din țară și s-o unească sub autoritatea să. Oastea Șirvanului lovind garnizoanele timuride a ocupat o
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
Maragha, Karabah ș.a. au început răscoale ce au creat o posibilitate rară pentru Ibrahim I să-i alunge pe străini din țară și s-o unească sub autoritatea să. Oastea Șirvanului lovind garnizoanele timuride a ocupat o mare parte din Azerbaidjan, Karabah și Gandja. În primăvara anului 1406 la Tebriz începe o revoltă antitimuridă sub conducerea tamgaciului (șef al colectorilor de impozite) Ahi Qassab ("ahi" este membru al frăției meșteșugarilor orășeni, iar "qassab" înseamnă "casap, măcelar") și Ibrahim I intra în
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
sultanul Ahmad nu a reușit să-și păstreze puterea și Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranșah, Abu Bakr. Între timp se întărise confederația triburilor turcice Qaraqoyunlu după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care a murit ultimul, el intrând în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
sultanul Ahmad nu a reușit să-și păstreze puterea și Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranșah, Abu Bakr. Între timp se întărise confederația triburilor turcice Qaraqoyunlu după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care a murit ultimul, el întrând în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
(în azera Hürufilik), este o sectă musulmană răspândită în Azerbaidjan și Orientul Mijlociu (sec. XIV - XV) În 1386 majoritatea teritoriului Azerbaidjanului devine o provincie timuridă. Conform ordinului lui, în orașele ocupate se mobilizează cei mai faimoși meșteri, arhitecți, pictori, muzicieni, meșteșugari orășeni și erau trimiși la muncă silită în capitala imperiului
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
în Azerbaidjanul întreg și în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Năimi chiar a încercat să îl convertească și pe Tamerlan, dar eforturile lui eșuează. O mare parte din viața și-a petrecut-o în orașul Baku și în Azerbaidjan, unde a scris cele mai importante din operele sale cum ar fi 'Cavidanname' ('Cartea despre eternitate') și 'Vasiyyatname' ('Testamentul'). În afară de cele enumerate sunt cunoscute cărțile lui precum 'Mahabbatname' ('Cartea despre dragoste'), 'Artname' ('Cartea despre tron'), 'Isgendername' ('Cartea despre Alexandru'), 'Novmname
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
de a recupera independența. Însă acest proces nu s-a desfășurat rezultând crearea unui stat unitar azer, ci mai multor Hanate independente. Cauzele eșecului statului unitar Azerbaidjan și fărâmițării feudale au fost: În a doua jumătate a sec. XVIII, în Azerbaidjan nu există un centru economic unitar și regiunile aveau un regim de sine stătător închis. Feudalii locali - hanii, sultanii, bey-ii - ocupându-se numai de independență proprie, erau interesați în menținerea fărâmițării feudale și împiedicau prin orice mijloace unirea țării și
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
un regim de sine stătător închis. Feudalii locali - hanii, sultanii, bey-ii - ocupându-se numai de independență proprie, erau interesați în menținerea fărâmițării feudale și împiedicau prin orice mijloace unirea țării și crearea puterii centralizate. Istoria aproape a tuturor hanatelor din Azerbaidjan este plină de războaie neîntrerupte și lovituri de palat. Cele mai puternice hanate erau Urmia, Șeki, Karabah, Quba, Hoy. "Perioada Hanatelor independente" s-a terminat odată cu cucerirea Transcaucaziei de către Imperiul Rus. Juridic ultimele hanate din Azerbaidjanul de Nord au fost
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
care abia ieșise de starea de șoc determinat de invazia mongola, s-a înfruntat cu hoardele cuceritorului Tamerlan (1336-1405), iar din nord era atacat de către ostile din Hoarda de Aur ale hanului Tohtamâș. Ultimul, în anul 1385, a intrat în Azerbaidjan din Derbent provocând un dezastru și a ajuns până la Tebriz. Însă, primind vestea despre apropierea lui Tamerlan, armata Hoardei de Aur a părăsit Azerbaidjanul și s-a retras spre nord. În 1386, Tamerlan a ocupat Tabrizul și de acolo a
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
simpatie din partea populației locale. În timpul călătoriilor prin țări orientale, el a fost urmărit, presat, chiar arestat pentru luni de zile. După primul deceniu al sec.XV, regiunea ieșise din sub influența timurizilor și în acești ani în Anatolia și în Azerbaidjan dominau deja dinastiile turcice Zulgadar, Agqoyunlu și Qaraqoyunlu alături de otomani. Nasimi a asigurat convertirea la ordinul hurufid suveranilor a Zulgadar - Ali bey și fratele său Nasreddin, mai târziu și suveranului Agqoyunlu, Osman Qara Yuluk, care, pe urmă a cucerit punctul
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
terminând cu operele despre problemele publice și spirituale. Poate că dacă el nu ar fi intrat în politică ar fi avut o viață frumoasă și lungă. Executarea lui Nasimi și destrămarea ordinului hurufid însemna și sfârșitul unei epoci istorice în Azerbaidjan.
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
, "Kabala", a fost capitală Albaniei Caucaziene. Rămășițe ale renumitului oraș antic Kabala, s-au păstrat până în zilele noastre în raionul Qabala din Azerbaidjan, aproape de așezarea Ciuhur-Kabala. Orașul antic Kabala pe care Plinius îl numește „"orașul de frunte din Albania"”, era un mare centru comercial, meșteșugăresc, administrativ și cultural, cu o circulație dezvoltată a banilor, un nivel social-economic ridicat si viață culturală dezvoltată. În
Kabalaka () [Corola-website/Science/309266_a_310595]