758 matches
-
gât restul de cafea, am pus o nouă rundă la fiert pentru Alex și am făcut rapid un duș fierbinte. Când m-am Întors În dormitor, el stătea În pat, În capul oaselor. — Te-ai și Îmbrăcat? a Întrebat el, bâjbâind după ochelarii cu rame subțiri de metal fără de care era aproape orb. A sunat cineva azi dimineață, sau doar am visat? — N-a fost un vis, am zis eu și m-am strecurat Înapoi sub plapumă, deși Îmi trăsesem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
retragă mîna. — Așa o să fac. Eu... Vă mulțumesc, domnule Leonard, zise ea, și cuvintele i se părură ridicole, vocea groasă, nesigură, ca și cum nu ar fi fost a ei. Se depărtă de el, și urcă Împiedecat scările pînă În camera ei; bîjbîi În jurul broaștei Înainte de a descuia ușa și a intra. Așteptă clicul ușii domnului Leonard și, fără să aprindă lumina, traversă Încăperea pînă ajunse la fotoliu și se așeză. Piciorul i se lovise de ceva În trecere și făcuse obiectul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o asemenea mașină? Ultima fată pe care am avut-o aici a stricat și Încurcat totul, Încît tamburul n-a mai putut fi folosit zile În șir. Lui Viv i se arătase cu luni În urmă cum să potrivească șablonul. BÎjbîi În jurul furcii, iar fata, care răsucea În continuare la mașina ei, se uita pese umăr și-i striga aruncîndu-i o privire nimicitoare: „Nu așa!“ și „Ei, vezi! Așa!“ În cele din urmă șablonul, hîrtia și cerneala fură așezate la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și cu degetele umblînd furioase În jurul micului șurub. Kay, În schimb, rîdea. — Ei, și ce-i cu asta? La naiba, nu sîntem În secolul al nouăsprezecelea. Dar Helen nu era dispusă să zîmbească. Gura Îi era strînsă, aproape aspră și bîjbîia În jurul cercelului. Iar cînd Kay făcu un gest s-o ajute, se trase brusc. Kay renunță. Ce vînzoleală, Își zise ea, pentru nimic... Își scoase țigările și-i oferi tabachera. Helen clătină din cap. O luară din loc fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să meargă. Și uite, sînt femei, bătrîni și copii. — E groaznic. Oameni forțați să ducă o viață de cîrtițe. Ca În Evul Mediu. Mai rău chiar. Ca-n preistorie. Într-adevăr, era ceva primar pe figurile copleșite ale celor care bîjbîiau spre gura slab luminată a metroului. Puteau fi, foarte bine, milogi sau neguțători, refugiați dintr-un alt război, tot medieval, sau dintr-un război al viitorului, așa cum și-l imaginase H. G. Wells sau vreun alt scriitor mai ciudat... Apoi Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
femeile pe care Îi văzuse intrînd În metrou cu pernele - asupra prețului pieptănelor, asupra cărnii de porc și cepei. Te gîndești la țigări. Apropo, vrei una? RÎseră, și tensiunea dispăru. Helen Își retrase mîna. Julia scoase un pachet din buzunar, bîjbîind puțin din cauza mănușilor. Aprinse un chibrit, iar fața Îi reveni brusc la viață, colorată În galben și negru. Helen se aplecă peste flacără, Își Îndreptă spatele și făcu un gest de a se depărta. Lumina Îi dădea din nou senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s, spuse Julia, În timp ce mergeau, iar biserica trebuie să fie pe undeva pe-aici. Își roti lanterna, ezită, o făcu pe Helen să se oprească, apoi o luară din loc. Își continuară mersul, Împiedicîndu-se uneori de pietrele de pavaj sparte, bîjbîind În căutarea bordurilor care nu erau unde trebuia, căci lumina bruscă a reflectoarelor, apariția și dispariția neașteptată a umbrelor le dezorienta. În cele din urmă, ghiciră treptele albe ale unei biserici. Biserica, Însă, nu era St Clement’s ci alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o bucată de tifon pentru a absorbi sîngele; și lîngă ea Îi lăsase un tampon igienic și o centură. Văzînd asta, deveni din nou sfioasă și se repezi să-și pună și să Închidă șlițurile centurii. Doctorul o văzu cum bîjbîie și crezu că este Încă sub efectul anestezicului și veni s-o ajute. CÎnd Începu să se Îmbrace, Își dădu seama cît de slăbită era; credea că știe unde anume i se strînsese sîngele Între fese și acum devenea lipicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fiecare pas pe care-l făcea, avea senzația că i se scurge, Încet și fierbinte, tot mai mult sînge. În cele din urmă, fu sigură că Îi curge pe picioare, udîndu-i ciorapii și intrîndu-i În pantofi... Stătu nemișcată În timp ce Reggie bîjbîia cu cheile În Încuietorile cu care nu era obișnuit, apoi rămase așa Încă, atunci cînd el se duse de la o fereastră la alta, izbind mici piese de mobilier care-i erau În drum, lovindu-se la fluierele picioarelor, făcînd vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la perdele, apoi un clic, urmat de altul. — O, la dracu. Lumina e Întreruptă. Aveau nevoie de șilingi; se Întoarse la ea, căută prin mărunțișul pe care-l avea, apoi scormoni și ea prin poșetă, iar În cele din urmă bîjbîiră din nou În căutarea contorului. Monedele intrară În cele din urmă și luminile se aprinseră. Ea Își croi drum, cutremurîndu-se, spre baie. CÎnd o văzu cît de prudent merge, el Îi ieși În față s-o ajute, dar ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
El Își astupă gura cu mîna. — Trebuie să existe ceva care să-l oprească. Ai mai putea lua mai multe aspirine. — Aspirinele n-or să facă nimic, nu-i așa? E mai bine decît nimic. Era tot ce aveau. Ea bîjbîi prin buzunarul de la palton și scoase flaconul. Mai luă trei tablete, mestecîndu-le așa cum procedase Înainte; el Îi mai dădu o gură de brandy și bău restul. Traseră lanțul toaletei și urmăriră cum apa țîșnește În vas. CÎnd se liniști, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
forță pe Viv să se ridice, coborî capacul vasului și puse prosopul pe el. Stai pe el, draga mea, spuse, ajutînd-o pe Viv să se așeze la loc. — Foarte bine. Și acum să scoatem și izmenele astea, vrei? Se aplecă, bîjbîi pe lîngă genunchii lui Viv și-i ridică picioarele. E mai bine. Nu-i prea frumos să te vadă ăl bătrîn cu izmenele În vine, nu-i așa? Aș zice că nu. Gata - cînd eram de vîrsta ta, nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl voi cunoaște, că-l voi putea recunoaște din mulțimea de plânsete de pe lumea asta. De undeva de pe un coridor cafeniu, ea mă chema. Înfășurându-mi cateterul pe o mână și cu cealaltă mână ținându-mi cusăturile, am pornit-o bâjbâind către ea, condusă de sonarul acela care-mi fusese oferit gratuit odată cu calitatea de mamă. Până am ajuns eu În sala nou-născuților, se oprise din țipat și se uita fix, entuziasmată, la o un abajur de hârtie de pe tavan. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stacojii. Am presupus că erau membre ale clubului costumate pentru o petrecere și eram tentat să le duc Într-acolo cu mașina, dar erau ocupate să consulte o listă cu numere de telefon. În parcare nu era lumină, așa că am bîjbîit printre șirurile de mașini, pipăind după Încuietoarea Renault-ului de Închiriat. Odată așezat la volan, am rămas ascultînd În noapte bubuitul muzicii de la discotecă. Într-un Porsche parcat În apropiere, un cîine mare și alb sărea de pe un scaun pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
perete, am deschis din greșeală dulăpiorul de medicamente. Am văzut În oglindă pe cineva care pătrundea din balcon În dormitor, oprindu-se În drum spre camera de zi. — Hennessy...? Sătul de toată șarada asta, am ieșit din baie și am bîjbîit prin Întuneric către pat. — Aprinde lumina, amice. Să ne putem vedea cum facem pe tîmpiții. Intrusul se izbi de o valiză, se Împiedică și căzu În pat cît era de lung. O fustă fîlfîi scurt și lumina lunii contură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sex În apă. La un moment dat, scoase un strigăt către cer, Își apăsă sînii plini de sînge de gura lui Mirikov, apoi se Întoarse și Începu să zbiere la turiștii care se uitau ca la circ. Cu o mînă bîjbîi după scrotul rusului, iar cu cealaltă lovi suprafața apei, stropind cu apa Însîngerată picioarele privitorilor Îngroziți. Apoi un bărbat cu părul argintiu și cu stropi de spumă din spray pe buzele strînse Își croi cu greu drum pe lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în urmă, spre a încerca să ieșim călare pe valurile care ne încătușaseră în nișa de năpastă Încât noi, cu mare greu și cu mare zăpăceală și spaimă, am început a cotrobăi prin undele oarbe, care mai de care înotând, bâjbâind, strigând, întrebând și plângând de groază, gândindu-ne la cealaltă pierdere, cu Ilarion Cărare, pe care șuvoiul nemilos l-a tras, l-a sorbit și l-a dus în necunoscutele adâncuri Unii eram goi, ca să nu ne udăm îmbrăcămintea, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-un genunchi. Parcă aude plânsetul unui copil. Instantaneu, tot ceea ce este legat de el și corpul său dispare. Se ridică ca un om beat. Are impresia că totul se desface în interiorul său. Din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căciulite, pulovere de lână, mantouri... Stăteam rezemat de tocul ușii și mă uitam, încercînd să înțeleg. Rufărie intimă, dar multă, bluze, sutiene, ciorapi groși de iarnă, mănuși, un costum de schi, feluri de fuste, rochii multicolore... Uneori se apleca și bâjbâia prin sertare de jos... Batiste, baticuri... Le mai alegea, le ridica în aer, le scutura, le contempla, apei le arunca înapoi. Astfel se zorii câtva timp când scoase tot de-acolo de sub ultimul sertar pantofi, cismulițe (astfel le numii în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit bine viața, sau e deprimat dacă nu și-a înțeles-o... Aici e aici! Lumină nu e decât pe pământ, universul e de catran. Spiritul bâjbâie încercînd să pătrundă negrul cosmos, din care miliardele de stele nu pot alunga întunericul. Cum am putea să nu ne speriem de sfârșitul nostru? Nu ne speriem fiindcă ne naștem cu bucuria de a fi, iar această bucurie se alimentează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-aia îl amestecau așa, să poată pe urmă să mănânce iar. Le plăcea să stea mult la masă și să discute, stăteau așa într-o rână, la o masă sub formă de potcoavă." "Și ce discutau?" mai zise bunicul bâjbâind în noul stup, pregătindu-l să primească roiul sălbatic, vârând în el faguri cu miere, să aibă noile-venite, pentru început, ce să mănânce. Discutau despre tot ce există", zisei. N-aveau treabă!" mormăi el cu afectare, el care avea și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
albit complet și cu ochii holbați... Înnebunise! Și ce era acolo, continuă Suzy mirată, un loc obișnuit de munte, o simplă potecă, la vreo cincizeci de metri de drumul de coborâre normal de care se rătăciseră, și-i apucase seara bâjbâind după el sub ploaie și ceață. Știi, aicea sus nu e ca la noi, când vine furtuna cu viscol sau cu ploaie nu se mai vede nimic, fiindcă norii se prăbușesc... De-aia și fulgerele ți se încolăcesc pe deasupra capului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se deschidea câte-o portieră, cu zgomot pufos și electronic, credeai că ies încă trei mașini dinăuntru. Lumea care cobora din mașini trecea de poarta principală a palatului și tot acolo dispărea, parcă aspirată printr-o trapă secretă. Nimeni nu bâjbâia; grupurile se mișcau repede și sigur. Bărbați la costum, tunși scurt, militărește, păzeau parcarea și aleile, supraveghând orice mișcare. Când venea președintele, țâșneau trei coloane de mașini, identice, din trei direcții diferite, ca-n filmele americane. Cel mai puternic om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
accentul pe n-a fost sau pe țara asta.“ „Cum așa?“ Mihnea s-a oprit pentru o clipă și-a luat o gură de borviz. Trebuia să fie ceva extrem de important, de încurcase sticlele. L-am văzut cum se strâmbă, bâjbâind după țuică. Nu i-am dat-o. S-a șters pe buze și-a reluat explicația. „Mi-a dat de gândit toată povestea cu hărțile, lovitura fraților «Brothers», inscripțiile ascunse pe dedesubtul altor inscripții. Am încercat să leg lucrurile simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Atâta doar că nu știm dacă a avut timp suficient să afle.“, a completat tânărul Lupu. „Mașinăria era avansată pentru vremea ei, dar și destul de complicată. Dificil de lucrat cu ea; îți trebuiau cunoștințe minime de programare și procesare. Camil bâjbâia, opera mai degrabă intuitiv. Oricum, se pare că ce i-a ieșit l-a speriat atât de tare, încât s-a hotărât să ascundă aparatul.“ „Eu zic c-a aflat. Altfel nu scria Bălcescu și-Un om între oameni. Piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]