1,419 matches
-
proza profanului și a nesemnificativului, pentru că "vedeți? Simt că soba e aici pentru mâna mea, și mâna mea e pe potriva gurii sobei." Lăsăm focul să ardă și urcăm în camera mea să bem ceai. Andrei face o mică introducere, se bâlbâie puțin și, în cele din urmă, îl întreabă pe Noica cum se raportează la Isus. "La Isus din Nazaret, cel căruia Renan i-a căutat urmele pașilor, refăcîndu-i itinerarul pentru a-l pierde în final pe Cristos - nicicum. Am să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a plăcut teribil de mult interpretarea pe care am făcut-o la basmul Harap Alb! Sau am comis odată imprudența să-l întreb pe un admirator care dintre cărțile mele i-a căzut în mînă: omul a început să se bâlbâie. Lui Eliade, când era tânăr, cineva i-a spus: "Vai, ce mult mă bucur să vă cunosc, domnule Mircea Eliade Rădulescu!" Îți mărturisesc că dacă al XVI-lea Congres de filozofie s-ar face pe tema sistemului meu, lucrul m-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și de colo, după care, ridicând ochii către sală, adăuga: "la fel și la Liiceanu". Altul înțelegea acum, în lumina plagiatului meu, multe alte fapte ale mele pe care până atunci nu și le putuse explica. Când am apucat să bâlbâi, sufocat de indignare, că Fratele Fiului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine, fără să fie acuzat că l-a plagiat pe Noica (sau pe Gide, care la rândul lui invocase parabola), Pantazi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și copilul stăpînilor casei, n-avu Încotro și trebui să spună: — Nu se poate! — Ba se poate, spuse Julius și puse scrumiera peste pietricică. — Ai văzut? E aici, dedesubt. Da, văd. Și ce-i cu asta? — Eu voi spu-spune, se bîlbîi Julius uitîndu-se la Cinthia, eu voi spune cîteva cuvinte magice... Să vedem! — Abracadabra, pronunță Julius, Întinzîndu-și mîinile cam la vreo douăzeci de centimetri deasupra scrumierei. Scamatorul, cu fața acoperită cu un strat gros de pudră și partenera lui, machiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe cînd se plimbau prin piață, descoperi un pictor nord-american cu barbă, pipă și pantofi de tenis. L-a cucerit din prima clipa, cu Înfățișarea lui neobișnuită, instalat acolo și pictîndu-i pe vînzători și Învățînd mereu noi cuvinte spaniole. Era bîlbîit străinul ăsta și foarte simpatic. „Pe mine, mister, pe mine, mister!“, Îl rugau negustorii de la tarabe și el le răspundea: așteptați, fiindcă nu-i putea picta pe toți odată. Dar de cum a dat cu ochii de Julius cu coșul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte vechi, lucrat tot numai din lemn, uită-te bine, că aproape nimeni nu mai trage acolo, dar În timpurile lui de glorie adăpostise pre-președinți și mi-mi-niștri. PÎnă la urmă Julius nu mai putu răbda și-l Întrebă de ce se bîlbîia. Peter, Încetînd imediat să se bîlbîie, Îi povesti că nu se născuse bîlbîit și că pe cînd era mic... Și cum Julius Îi povestise despre Cinthia și strabismul lui, a fost un moment de-a dreptul emoționant, acolo, În fața Hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lemn, uită-te bine, că aproape nimeni nu mai trage acolo, dar În timpurile lui de glorie adăpostise pre-președinți și mi-mi-niștri. PÎnă la urmă Julius nu mai putu răbda și-l Întrebă de ce se bîlbîia. Peter, Încetînd imediat să se bîlbîie, Îi povesti că nu se născuse bîlbîit și că pe cînd era mic... Și cum Julius Îi povestise despre Cinthia și strabismul lui, a fost un moment de-a dreptul emoționant, acolo, În fața Hotelului Gări. Pe urmă au stat cîtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-un colț al terasei de unde Lima se vedea destul de bine. „Dar văd că tremuri, Ernesto“, Îi spuse ea. Voia să adauge ceva, dar el o rugă să-l aștepte, „mă duc să beau un pahar de apă, Su-Susan“, se bîlbîi și ieși glonț după apă, ca să poată lua pastila albastru electric de la nouă și jumătate și fiindcă vidul din fața lor, hăul imens și negru al nopții În partea asta a colinei Îl Îndemna cu o forță irezistibilă să-și azvîrle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
multe ori la rînd: Bobby cerea insistent să-i deschidă pe loc. „Neisprăvitul ăsta nu știe ce face!“, spuse Țanțoșa printre dinți, dînd fuga pe scări. Automobilele intrau cînd Țanțoșa apăru În fugă, strigînd și Întrerupîndu-l pe Celso, care se bîlbîia speriat Încercînd să dea explicații. Țipetele ei au stîrnit și mai multă zăpăceală, pînă cînd În sfîrșit au reușit să le aducă la cunoștință că o găsiseră pe Arminda moartă În călcătorie. „Doctorul trebuie să fie În drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Siberia revistelor pentru femei. Era un coșmar absolut. —Trebuie să plec, spuse ea către o duzină de femei care lucraseră ca subalternele ei timp de doi ani de zile. Trebuie să termin de împachetat. — Sigur, sigur, aprobară ele la unison, bâlbâind amețite urări de bine. Păi, mult noroc, să te distrezi, să te bucuri de Irlanda, să ai grijă, nu munci prea mult... Exact când Lisa a ajuns la ușă, Ally scrâșni: — Ne va fi dor de tine. Lisa dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
conținea un cartuș de Marlboro, cu o fundă roșie lipită de celofanul în care era învelit. — Pentru că îți tot șterpeleam din țigări, spuse Jack, uitându-se în ochii ei. Îmi pare rău, adăugă el. Dar nu părea sincer. —Frumos, se bâlbâi ea, uimită de cadou - și de fundă. Pentru prima dată de când îl cunoscuse, Jack Devine râsese normal. Un râs sănătos, din stomac, cu capul dat pe spate. —Frumos? exclamă el, cu ochii mari de mirare. Bărcile cu pânză sunt frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și despre cum, în majoritatea timpului, îi plăcea noua ei slujbă la Colleen. Deși ăsta nu este un apropo, spuse ea, dintr-odată neliniștită. —Știu. Dar fii sinceră, te sâcâie să le aduci capul lui Marcus Valentine? —N... nu, se bâlbâi ea. Și nu se bazează pe tine la muncă să faci asta? întrebă el din nou. Nici gând, spuse Ashling hotărâtă. Nu s-a menționat nimic despre asta, de fapt. A, spuse el. Înțeleg... Înțeleg, adăugă el, după o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amuzant, nu ar mai fi putut spune decât că fața lui este ciudată. La întoarcere, a trecut pe lângă biroul lui Ashling și a spus cu o privire glorioasă: —Ghici! Marcus Valentine a acceptat să scrie o rubrică lunară. —Chiar? se bâlbâi Ashling. Părea împotriva acestei idei luni seara. Nu a...? Ba da, se mândri Lisa. A făcut-o. Peste patruzeci de minute, lui Ashling i-a venit ideea unui răspuns întârziat pe care ar fi trebuit să i-l dea Lisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un efort considerabil. —Trebuie să vorbim. El zâmbi și clipi; dinții lui, cercelul lui, cureaua greoaie a ceasului său. Și-a mutat glezna de unde stătea, sprijinită pe genunchi, și s-a ridicat. Fiecare mișcare deborda de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre acele râsete puternice, din stomac, care aproape spărgeau geamurile. Despre ce? întrebă el, rânjind amuzat. Despre ce crezi? D-I-V-O-R-Ț... Sunt ocupată, Oliver. Încă alergi ca nebuna, dragă? Sunt la muncă, Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ziua asta putea fi mai rea de atât? — Dă-l încoa’. El s-a aplecat peste ea, și Ashling s-a dat inteligent la o parte din calea lui. Dintr-o mișcare, el a atașat furtunul la robinet. —Mulțumesc, se bâlbâi ea. —Acum? El o privea cum își lasă mâna sub jetul de apă, așteptând ca temperatura să fie potrivită. Aplecând capul în față, Ashling s-a lăsat peste bolul din porțelan alb. —Udă-l întâi. Și ai grijă la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu compasiune. Hei, spuse ea, privindu-l cu nerăbdare. Ai ceva țigări? Jasper Ffrench a fugit cu ale mele. M-aș fi gândit că ai un pachet de rezervă. El încerca să atingă o notă glumeață, dar în schimb se bâlbâia, de parcă tocmai venise de la dentist. Am avut, dar le-a furat și pe alea. Jack a zărit-o pe Lisa ridicând paharul către el din partea cealaltă a camerei. Tot corpul ei făcea o invitație. În timp ce își căuta derutat țigările, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el tare. Nu e prima dată când îți fură prietenul. Se uită la ea lung și insistent și spuse: Ar fi trebuit să rămân cu tine, Ashling... Mai bine plec. A luat o geantă de jos. —Ce ai acolo? se bâlbâi Ashling. —Haine, chestii. —Ai părăsit-o. Cum dracu’ să nu? — Dar unde te vei duce? — La mama, pentru început. Ea îl privi cum pleacă, complet amorțită. Simți o greutate pe umeri. Un braț. Aparținând lui Jack Devine. Vino în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i se învârtă și a simțit că nu poate vorbi. Nu putea găsi nici măcar o singură silabă care să pară potrivită. Bănuia că el o place, dar acum că spusese ce spusese... Spune ceva, o rugă el nerăbdător. Ea se bâlbâi. De când durează asta? Parcă aș fi doctorul McDervitt. —De secole, oftă el. Din seara lansării. —De atât de multă vreme? — Da. Alt oftat. Dar asta înseamnă luni de zile. —Șase. — Și în tot timpul ăsta... Căuta să vizualizeze ultima jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-l informa că sulurile de hîrtie care dispăreau regulat de la toaletă erau stocate sub patul meu și că Îmi permiteau să culeg ceea ce aveam să numesc de atunci Încolo, datorită lui, spermatozoizii mei. Speriat parcă de propriile lui fraze, se bîlbîia, se corecta, Îmi spunea pentru a treia oară: „Ceea ce contează este cum știi să folosești...“. Mă credea oare o loază care l-ar fi așteptat pe el ca să se documenteze? Robert, fiul colonelului, Îmi spusese deja că ejacularea era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cinema? — La Yvonne de Carlo, părinte. Un astfel de scenariu era de neconceput. Parcă Îl și vedeam pe preot trăgîndu-mă afară din confesional și aducîndu-mă acasă ca să mă pună să mărturisesc totul tatei. În realitate, era de ajuns să mă bîlbîi. Ăsta era trucul meu! Ziceam: „Mă acuz că am fost...“ și mă corectam: „că m-am masturbat“. Eu știam că fusesem masturbat de sosiile Lindei Darnell sau Belindei Lee, dar diverșii preoți cărora le ceream absolvirea de păcate nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nimic. Înfuriată, Însă menținîndu-și atitudinea de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul să arate invitația. Din nerorocire, cînd cu dresul veșmintelor, cartonașul cu prinica rămăsese pe masa de cusut a doñei Yvonne. Franciso Javier Încercă să explice situația, dar se bîlbîia, iar rîsetele celor doi servitori nu ajutau la lămurirea neînțelegerii. Fură trimiși la plimbare. Doña Yvonne, aprinsă de mînie, Îi anunță că nu știau cu cine se jucau. Servitorii Îi replicară că postul de spălătoreasă la bucătărie era ocupat. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Apoi, firește, au urmat îmbrățișările și lupta reciprocă a mărinimiilor. Prințul striga: A ta să fie! Eu strig: A ta! Într-un cuvânt... într-un cuvânt... ați venit la noi... în gazdă? — Da, pentru câtva timp, probabil, zise prințul, parcă bâlbâindu-se puțin. — Prințe, mama vă roagă să poftiți la dânsa, strigă Kolea, crăpând ușa. Prințul dădu să se ridice ca să plece, însă generalul își puse mâna dreaptă pe umărul lui și, cu acest gest prietenesc, îl făcu să rămână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parcă dezmeticindu-se. Ah, da! Doar știi, Lebedev, care-i problema noastră: am venit din cauza scrisorii pe care mi-ai trimis-o. Spune-mi ce ai de spus. Lebedev se fâstâci, dădu să spună ceva, dar nu putu decât să bâlbâie un început de frază: nu reuși să rostească nici un cuvânt. Prințul așteptă și surâse trist. — Mi se pare că te înțeleg foarte bine, Lukian Timofeevici: cred că nu te-ai așteptat să apar. Credeai că, din locul acela uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dimpotrivă, chipul îi exprima încântarea resemnată a dreptului pe care îl are și, în același timp, ceva care ajungea până la bizara și neîntrerupta necesitate de a fi și de a se simți tot timpul jignit. Vorbea emoționat, grăbindu-se și bâlbâindu-se, ca și cum n-ar fi rostit cuvintele în întregime, ca și cum ar fi fost gângav sau chiar din altă țară, deși, de altminteri, era de origine curat rusească. Îl însoțeau, în primul rând, nepotul lui Lebedev, pe care cititorii îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bizar, nu se armoniza deloc cu reputația lor de persoane care neagă toate nimicurile inutile din înalta societate, toate prejudecățile și tot ce poate exista pe lume, cu excepția propriilor lor interese. — Antip Burdovski, declară „fiul lui Pavlișcev“, grăbindu-se și bâlbâindu-se. — Vladimir Doktorenko, se recomandă nepotul lui Lebedev clar, răspicat și chiar parcă lăudându-se că el este Doktorenko. — Keller! îngăimă locotenentul în retragere. — Ippolit Terentiev! zise ultimul, cu o voce neașteptat de stridentă. În sfârșit, toți se așezară unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]