1,423 matches
-
și de nisip ud te făcea să strănuți, dar, curând, ieșiră în căldură și zgomot, într-un spațiu înconjurat de tarabe, de comedianți și de gură-cască, de vânzători și de hoți, iar Omar văzu de departe roata unei comedii de bâlci, apoi căluții de ghips, prinși cu lanțuri, ai altui carusel de distracții și i se adresă călăuzei: — Vezi, pis, iarăși cai, dintre toate astea, aproape că nu se mai poartă nimic! Nu sunt tobogane de apă, nici jocuri mecanice și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și-același port? Ologul i-ajunsese ca un frate: de când apăruse în labirint, îi stătea la masă, îi stăruia în gând când lucra la garaj și noaptea dormea cu el în mansardă. Mai întâi, nu știa dacă îl întâlnise în bâlci sau visase, însă nu putea vorbi despre asta. Doar se frământa și Veterinara fusese prima care zgândărise rana cu unghia: — Dacă n-ai de gând să vorbești, s- ar putea să fie degeaba atunci când te hotărăști. Ce te arde? — Îmi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
drese glasul. ― Vreți să-mi spuneți în sfârșit despre ce e vorba? Cârnul îl studia rânjind tâmp. ― Ce-au zis șmecherii de la Miliție? Celălalt ridică din umeri, strîngîndu-și buzele. Scarlat îi șopti inginerului; ― Explică-i cum stă chestia și terminați bâlciul mai repede. Da... Poți să-mi dai o țigară. Ionescu o aprinse tacticos și i-o vîrî între degete. Se așeză apoi zâmbind în fața tânărului. ― Aveți o profesiune interesantă... ― Depinde. ― Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Adevărul e că nu mă gândesc la nimic. Îmi e capul gol. Nici o idee cât de cât interesantă nu-mi trece prin minte, oricât de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: "Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rotindu-se în jurul ei, ca și cum ea s-ar fi întors la stânga. Acum putea vedea case, plăcile de ardezie gri ale acoperișului apărând în detalii foarte precise. Și se auzea și un sunet, o bucată muzicală repetată, ca un zornăit de bâlci. Lucru cert, Maggie putea vedea un carusel învârtindu-se în depărtare. Pe măsură ce se apropia de el, muzica se auzea mai tare. Părea să străbată o pajiște: cu fiecare pas pe care îl făcea, din pământ se iveau flori în nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un tren fantomă, ceea ce, de altfel, nu mi-ar fi displăcut. Ar fi putut scrie: „Am asistat la căsătoria fiului meu cu aceeași plăcere pe care o aveam, cînd el era copil, văzîndu-l că urcă Într-o mașinuță electrică la bîlci“. Ne dădeam În vînt să mergem la bîlci, iar tata, care ar fi putut descoperi aici o mină de comparații, nu semnalează acest lucru În nici o carte. Preferă să dea cu zarul despre providența lui Dumnezeu. Preferă să fie livid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi displăcut. Ar fi putut scrie: „Am asistat la căsătoria fiului meu cu aceeași plăcere pe care o aveam, cînd el era copil, văzîndu-l că urcă Într-o mașinuță electrică la bîlci“. Ne dădeam În vînt să mergem la bîlci, iar tata, care ar fi putut descoperi aici o mină de comparații, nu semnalează acest lucru În nici o carte. Preferă să dea cu zarul despre providența lui Dumnezeu. Preferă să fie livid și Încordat. Culmea e că acest text despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Adevărul e că nu mă gândesc la nimic. Îmi e capul gol. Nici o idee cât de cât interesantă nu-mi trece prin minte, oricât de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
treabă cu tîrgurile, oricare ar fi ele: trebuie să se deruleze În limitele fizicii newtoniene. Cu toate acestea, Diavolului nu-i vine a crede că Wakefield nu aleargă după ceva tangibil. E un farseur, la urma urmei, un predicator de bîlci. Diavolul a tras pe sfoară, cu mîna lui, sute de oameni, dacă e să ne luăm după numărul celor care-și lipesc pe mașină abțibildul ăla idiot cu peștele. — Așadar imaginația, sau lipsa ei, este o problemă atît pentru producători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program incisiv: „Apariția acestei reviste e antipatică. Explicațiunile de rigoare, oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea unui portevoix mai mult, în bîlciul de surle și trompete de azi. Vom fi deci imediat și cu rea-credință asimilați unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și așezate. Iar massa amorfă și brută a cititorilor o cunoaștem. Să ieșim deci cu platoșe tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
DADA rămîne în cadrul european al slăbiciunilor, este totuși un rahat, însă noi vrem de-acum înainte să ne căcăm în culori felurite ca să împodobim grădina zoologică a artei cu toate drapelurile consulatelor. Sîntem directori de circ și fluierăm în vînturile bîlciurilor...” (versiune românească de Ion Pop, în „Tristan Tzara, Omul aproximativ. Șapte manifeste Dada și Lampisterii“, Editura Univers, București, 1996, p. 7). Pe scurt: o competiție de agende național(ist)e într-o mișcare cu caracter asumat transnațional... De altfel, Zürichul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei în Bulgaria, cînd guvernul agrarian-socialist al lui Alexandr Stamboliski a fost răsturnat de gărzile verzi ale lui Al. Țankov. Cauzele prezumate - incapacitatea populației rurale de a se mobiliza asemenea celei muncitorești... Un articol virulent la adresa politicii liberale a Brătienilor („Bîlciul de succese“) se încheie cu un ironic, ambiguu „Trăiască Sovietele!”. Și așa mai departe. Totuși, în „Fascismul e de origine română“ (nr. 27), averescanismul e denunțat ca fascism balcanizat à la roumaine, dizolvat de „plutocrația mercantilă”, fără ca „trista aventură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și regulamentele cari «organizează» construcția fiindcă nu există nici răspundere, nici orientare. Accident este și așa-numitul stil românesc. Dacă vreodată călătorilor străini Bucureștii s’au înfățișat sub o formă simpatică, azi ei vor pleca cu amintirea unui oraș de bîlci, unui conglomerat fără armonie, fără ordine, fără stil și fără suflet. Unde sînt edilii noștri? Dar a cui poate fi răspunderea în cetatea hazardului și nepăsării?”. Prins el însuși între Occident și „accident”, arhitectul, care a făcut, pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune că ele constituie o inovație la noi, unde tradiția seculară a bîlciurilor și iarmaroacelor e în plină eflorescență”), privite în paralel cu cele de aiurea, se încheie cu o serie de recomandări privind expunerea și promovarea producției naționale: „Ar trebui să se știe că într’adevăr una dintre cele mai prețioase inovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau de circ. Însă nu numai manifestele sînt „teatralizante”, ci, la limită, întreaga noastră producție radical-avangardistă din anii ’20: revista 75 HP, ca și unele numere speciale din revistele unu și Alge, este concepută histrionic, asezonată cu slogane ludice de „bîlci”. Anunțurile teribiliste sînt o adevărată regulă a jocului. Multe gesturi publice sfidătoare ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun, pe care Maja o organizase ca pe un summit al Națiunilor Unite: băuse prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din cap, Îl privi cum se Îndepărtează, Întîlnind din nou căutătura fixă a lui Pierric, și puse mîna pe mobil pentru a-i cere lui Morineau să vină să-i Îndepărteze pe curioși Înainte ca situl să capete Înfățișare de bîlci pentru tăntălăi. Apoi se apucă să dea ocol menhirului, trăgînd nădejde să descopere vreun truc În stare să facă o masă de granit care cîntărea mai mult de o tonă să verse lacrimi de sînge. Pierric se ținu după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bunicul Îmi ia mingiuța din mînă, și privirea i se Îmblînzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întîlnit la bîlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alergătură. Dar era succesorul lui Jack. Și Bobby avea nevoie de arme ca să preia din nou Casa Albă. Colcăia de ură. Erau bărbați arătoși, amândoi frații. Dar Bob nu avea nici pe jumătate statura lui Jack, era un luptător de bâlci. Cele mai amuzante sunt descrierile tale despre drumurile dintre biroul de la Senat și Capitoliu. Îți punea niște Întrebări extraordinare. „Vorbește‑mi despre Henry Adams”, „Informează‑mă pe scurt despre H.L. Mencken.” Își spunea că dacă avea să ajungă președinte trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Biserica Armenească, merg fără să vadă, văzând fiecare altceva, imposibil altfel, fiecare altfel, de nespus, spus. Nici nu bănuiesc când trec pe lângă fereastra de la demisol că de cealaltă parte, lungit în pat, un moșneag a suflat într-un fluier de bâlci din cele care în loc să scoată sunet, scot o potecă de hârtie foșnitoare. Acum îl ia de la buze și preț de o clipă, imaginea unei fetițe în fustă verde de catifea îi luminează creierul tăcut. La fiecare întâlnire cu Alexandru, Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici o formă; erau ca niște cârpe vechi care se scurgeau încet și era greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște zdrențe fără formă, o grămadă de păr lins la ceea ce fusese Lucas, o pată întunecată de păr creț, la Rafalo. Rămase cugetând îndelung la bătălia care se apropia, conștient de faptul că nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în leagăne, să ne mai amintim de copilărie! Frusina își mai reveni din gândurile pe care le avusese după film și chiar îi făcu plăcere invitația. Timp de câteva minute se simți copil, ca atunci când venea cu tatăl ei la bâlci pentru comedii. - Nici nu știu cum să-ți mulțumesc pentru această zi minunată, petrecută cu tine. Ai știut să-mi dăruiești din toate câte ceva! - Și pentru mine înseamnă mult, dacă te-ai simțit bine cu mine! S-au plimbat de mână prin
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
păstreze, cei mai mulți adunau doar cenușă. Pe care, la despărțire, amorezii de odinioară și-o aruncau unul altuia În ochi ori - se mai Întîmpla și așa - și-o turnau, de văzul lumii, vinovați, În cap, așteptînd unul de la altul iertare; un bîlci. „Iubita ajunsă nevastă“ - ținuse odată, dezlănțuit, Berger un discurs - „devine o mașină de născut plozi, bărbat i-a trebuit! Cinci kinderi, șapte, nouă, paisprezece, «Înmulțiți-vă!», a zis Dumnezeu. «Nu-i avortați!», o țin popii. Facem ce vrem cu trupul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]