4,354 matches
-
de timpuriu. Pare că se insinuează un „complex bacovian” în prozele lui Rareș Tiron, în sensul tratat de mine în cartea despre George Bacovia: într o vreme când tinerețea ar trebui să se orienteze către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se trage de la prea multe păcate, iar acum îmi primesc, pur și simplu, pedeapsa cuvenită. Cine știe, probabil că am spânzurat prea multe pisici, atunci când eram mic... Glumesc, firește. Dar, într adevăr, de un amar întreg de vreme tot sunt bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar aceste momente bag bine de seamă că se îndesesc cu o viteză amețitoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
închipui cam cât de nepotrivit a ales dânsul să procedeze și cam cât de greșit și-a făcut calculele, dorind puternic, cu tot dinadinsul, săși țină lăcătuite în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să se vadă foarte bine, de altfel, în urmarea povestirii. În popor, preacinstitele guri înțelepte zic că este necesar să consumi un întreg sac cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în fața unui scriitor de primă mână, un creator de viață veritabil, mai ales capabil să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a veiozei se răsfrângea cu blândețe asupra lucrurilor din jur. Înăuntru ființei mele se cuibărise teama ! Dimineața, m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un adăpost și un trai puțin mai bun decât cel de acasă. Aceasta era doar o amăgire de moment, o falsă iluzie, așa cum avea s-o demonstreze viața Însăși. Odată cu trecerea timpului, cu apariția copiilor, aceleași greutăți aveau să le bântuie existența. Și mai mult decât atât, bărbatul În brațele cărora se aruncau și pe care la Început Îl vedeau ca pe un adevărat salvator, se dovedea a fi Întrun final, un țăran necioplit, grosolan, bătăuș și nelipsit de la cârciumă. Nici
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
specialistului", Înconjurată de Întinderea nesfârșită a lanurilor de grâu. Nu adormean decât În zori, de teamă ca nu cumva, peste noapte, să intre cineva peste mine și să-mi facă de petrecanie ( cum s-a mai Întâmplat În această lume bântuită de formele răului). Am fost numită Șef de fermă, având de administrat o suprafață de 600 hectare și de supravegheat douăzeci de angajați, tractoriști, caractere neșlefuite, consumatori de alcool. Printre ei se aflau și oameni muncitori, cu bun simț, cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu simțul armoniei, esteticului, echilibrului, metafore deosebite ce conferă cuvintelor putere de sugestie și măreție. Vin și completez: „Sufletul ascunde un filon de aur. Numai cei care știu a săpa În adânc ... pot aduce la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
2001) Iubire și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie sufletească, care a fost nevoită să Îndure toate provocările destinului...) “Nu credeam că viața mă va arunca de undeva de sus, Într-un loc Întunecat, bântuit de spaime și oameni lipsiți de suflet. Am terminat facultatea la București doar cu câteva luni Înainte de revoluție ( care revoluție?), o minciună sfruntată pentru cei creduli...și Înainte ca societatea să devină un loc al răfuielilor și al luptei pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fost nevoită să ies În oraș, și asta doar după ora 22.00, ca nu cumva să mă Întâlnesc cu vreo cunoștință. În acea perioadă se practica vânzarea non-stop. De aici mi s-a tras starea care avea să mă bântuie multă vreme. Cerând vânzătorului o pâine, un iaurt și un pui, fulgerător mi-a apărut În fața ochilor el... parcă era aievea, stătea lângă mine, așteptând să-i dau sacoșa cu cele câteva cumpărături. Atunci s-a declanșat plânsul, fără țărmuri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
altă nație pe pământ să-și hrănească focul ce arde în ființa oamenilor săi cu atâtea vise; să le potolească sau să le dea aripi. Ei își oglindesc chipul în lumina lunii și culeg stelele de pe bolta înaltă și când bântuie furtuni, își iau țigăncile, le duc în cort și le pun sub perne stelele adunate în taină, în nopțile de veghe. Și să vă mai spun ceva: pentru țiganii noștri, durerea și lipsa sunt atât de trecătoare că li se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aproape două săptămâni, avocatul, voind să-i mulțumească lui Graulea pentru ceea ce îi oferise cu atâta generozitate, făcu un drum până la locul unde știa că era așezată șatra. Cum ajunse, din primele clipe simți apăsarea unei liniști nefirești. În luncă bântuia pustiul. Ici și colo, martore ale trecerii pe acele locuri ale șatrei, erau doar urmele unor vetre, ale fostelor focuri cândva atât de vesele și însuflețite. Nici un cărbune nu-și mai arăta licărirea ochiului viu de lumină. Lunca părea cuprinsă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
copil să fie al altei femei. Ina rămase adânc marcată de întâlnirea cu Vișinel. Se vede că destinul le scrisese în cartea vieții cea mai tristă dintre paginile ce puteau să impieteze viața a două mame trăitoare, pe acest pământ bântuit de atâtea rele. Ina, cu gândul de a contribui la deslușirea încurcatei situații, formulă o frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din coșul pieptului. În clipa aceea Alex putu să definească că tulburarea lui intrase pe ape liniștite și el se afla neîndoios sub imperiul unei bucurii fără margini. În ziua aceea, soarele parcă străluci mai puternic peste așezarea în care bântuiseră atâta vreme urgiselile. Ziua era calmă și râdeau parcă bucuroase și florile rătăcite pe marginea șanțurilor, semănate de mâna necunoscută a hazardului. * Povestea avea să se deruleze peste timp și anotimpuri, sub auspiciile unor zei nebănuiți, dar se întrevedeau posibile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
serii, ținând-o atât de aproape de Voica, încât se putea intui că de fapt, ei doi sunt o singură ființă. Ina se străduia să înțeleagă, să treacă peste această clipă fatidică. Știa, în același timp, că durerea ei va fi bântuită de neliniști. Era conștientă că va trăi un asemenea moment, îl aștepta cu înfrigurare și îl dorea să fie cât mai departe. Ar fi vrut să dea înapoi timpul cu un an, o lună, o zi măcar pentru că nu avusese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Sorin Cotlarciuc, o carte a unor dureroase și răvășitoare întoarceri în timp, dar și a unor cassandrice premoniții, o carte în care autorul își înzidește o fărîmă de suflet. Valeriu Stancu Prolog Pe drumul vieții mele muritoare, deseori am fost bântuit de amintirile încărunțite în calvarul pătimirii care mi-a rupt irevocabil o bucată de suflet. Mărturisesc cu sinceritate astăzi, că, de-a lungul vremii, gândul confruntării dintre plumbul nefericirii evadatului din lumea inocentă a zâmbetelor de copii, și aura surâsului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cerul e luminat. Se aude trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la Olga acasă. Nu concepeau nici măcar în afara școlii să nu fie împreună. Și nopțile, când dormea fiecare în patul ei, li se păreau a fi prea lungi. Prietenia lor era așa de strânsă încât cele două mame intrară la idei. Bântuia printre fete o boală, se îndrăgosteau una de alta, de parcă ar fi dispărut sămânța băieților. - Nu cumva sunteți lesbiene? o întrebă pe Olga, mama ei. - Doamne, Dumnezeule, că multe mai pot încolți în capul tău mamă! Discuția se stingea fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ea deseori. Îi plăcea de el. În întâlnirile lor sporadice, acesta îi întărise convingerea că dispune de capacitatea de a conduce ambarcațiunea conviețuirii în doi și că are înțelepciunea de a înfrunta intemperiile pe orice mare, oricât ar fi aceasta bântuită de furtuni. I se părea chiar că pe orizontul ființei sale se deschisese o fereastră prin care putea să-l vadă pe Alex așa cum era el cu adevărat, cu toate înzestrările lui. își imagina că într-o zi, relațiile lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se așeză pe pat, căutând să alunge cât mai departe de ea gândurile învolburate de care era năpădită. Acestea însă se țineau, precum căpușele, de sufletul ei. Era poate de vină singurătatea ce se instalase în întreaga cameră. Ina era bântuită de impresia că se sufocă; voia s-o alunge, nu ținea să-i ofere ospitalitate. Se hotărî să deschidă larg ferestrele. Imediat, o inundă mirosul florilor din întreaga grădină. În clipa aceea avu impresia că ceva ieșise pe fereastră. O
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
treabă. Că, auzi, cum mai muge, vaca, după tain și apă. S-a dus. A pus punct, discuției, pentru acea zi. Astfel de discuții aveau loc, însă, între ei, tot mai adesea. I se năzărea, lui, când începeau a-l bântui năzăririle bolii ascunse de care suferea. și totul se termina, până la urmă, cu bine. În ziua aceasta a fost altfel. S-a trezit, de dimineață, agitat. Iar ai fost ori a venit! Unde să mă duc și cine să-mi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care avea să devină, peste ani, mici petice de pădure. Timpul a trecut, mulți au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se ridicau, văzând cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o țară în care se vorbește o limbă indoeuropeană. Este cu atât mai trist că acum, la începutul mileniului al treilea, încărcat de optimiste utopii economice, sociale, politice, culturale, dar dominat, în această parte a lumii, de utopia unei Europe bântuite de daimonul unității, noi, europenii (ca și nord-americanii), nu reușim, dintr-un orgoliu nemăsurat sau din pură ignoranță, să învingem o altă utopie: mentalitatea că suntem „unici“, că, cel puțin din punct de vedere cultural, nu avem origini... Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
umezesc fața, ca să scap de coșmar. Apoi m-am culcat la loc. Dar n-am mai putut să adorm. În umbra luminoasă, priveam fix cana de pe etajeră. Aveam impresia că, atâta timp cât va rămâne acolo, n-am să pot dormi. Mă bântuia teama stupidă de a o vedea căzând. M-am ridicat să o pun într-un loc mai sigur. Dar un impuls misterios și neașteptat mă făcu să o lovesc involuntar. Recipientul căzu și se sparse. În sfârșit, mi-am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-i fie și lu' Cotineață. O să-i vie damblalile alea marile pă el, când o ajungea în halu' ăsta. Bun e Dumnezeu și poate l-o scăpa cu viață. Măcar un an, doi să mă distrez și io". * * * Petrică era bântuit de o adevărată neliniște metafizică. Era ceva de rău, simțea el. Dar în rest, nu se dumirea despre ce ar fi vorba în mod concret. Nu că ar fi avut vreo presimțire sau ceva de genul ăsta, ci mai mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]