802 matches
-
buze și pudră Într-un mic laborator casnic. Din acest laborator se dezvoltase Întreprinderea de succes. Era un bătrân elegant și guraliv. Văduv de foarte mulți ani, era veșnic Înconjurat de tot felul de prietene și partenere. În Ierusalim se bârfea că acestea erau atrase nu atât de el, cât de banii lui. Fima era de altă părere: În ciuda limbuției sale, tatăl lui era În ochii săi un om bun și generos. Toată viața bătrânul donase banii pentru orice scop care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
făcut, iar soția lui a adăugat aprecieri despre calitățile nămolului din acea mare. Bineînțeles că mama ne-a Întrebat de vreo trei ori despre ce vorbim În engleză și a nimerit peste cheful meu de a-i declara că-l bîrfim pe Harun al-Rașid. În trei zile, toate vecinele știau că am discutat cu evreica politică despre regele Harmon Și-Nu-Mai-Știu-Cum. Iar despre Edna și Zoli n-am aflat cine știe ce. În treacăt, am dedus că aveau o mașină Subaru. Ei nu știau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
științifică, să se bazeze exclusiv pe impresii și zvonuri: „Mulți români din Ardeal nu iubesc Bucureștiul (poate și unii moldoveni sau munteni), dar le e teamă, din cinism sau lașitate, să-și exprime sentimentele față de Capitala țării. Între ei, ardelenii bârfesc cât pot de mult Bucureștiul, că e un oraș murdar, prăfuit, cu oameni neserioși, care privesc lumea ca dom’ Mitică.“ Procedând astfel, Ionuț țene chiar se comportă ca dom’ Mitică. În plus mai face și greșeli de exprimare: „...le e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spinării. Și când am pierdut ultimul tramvai și am vrut să rămân la tine peste noapte, am sperat amândoi că gazda ta, zdrahoanca aia înspăimântătoare, nu avea să observe nimic. Prietenii noștri comuni: Ulli și Herta Härter, cu care am bârfit despre Dumnezeu și lume. Rolf Szymanski, pe care-l numeam Titus și cu care, beat criță, m-am pișat în fața portalului de la Berliner Bank din cauză că am crezut că noul edificiu era un pisoar, motiv pentru care a trebuit să plătim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care sufla cu măiestrie și înconjurat de tinere fete cu codițe à la Mozart într-un flaut argintiu: Aurel Nicolet, cealaltă iubire a Annei, durând în tăcere pe o linie moartă, nicicând trăită. Venea familia Härter, cu care se putea bârfi ca lumea; Fridtjof Schliephacke, un student la arhitectură, care mai târziu a proiectat, pentru satul studențesc Eichkamp, mobile de șezut și o lampă cu picior care i-a purtat numele; sculptorul Schrieber, treaz ziua, și elevul său Karl Oppermann, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu mult mai tânără, văduvă fiind de câțiva ani. Este foarte vorbăreață, nu-i tace gura deloc. Îi place să discute cancanurile de la televizor cu mult haz. Știe câte se întâmplă în blocul unde locuiește, deși nu aș spune că bârfește. Cum mă vede, mi se adresează:Dom’Minache, n-ai vrea să-mi faci un serviciu?Cum să nu?... Cu cea mai mare plăcere, răspund amabil. Și doamna Cocuța îmi spune că la magazinul cutare se vor scoate pui grill
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de vizită zilnică nu le adresase nici un cuvânt celor doi smeriți, care erau ocazional trei cu gardianul, unul masiv pe care-l părăsise nevasta. Nimeni nu știa cum reușea Maica să intre în închisoare. Pușcăriașii din celelalte celule începuseră să bârfească, zicând că e cumpărat gardianul. Alții susțineau că sub înfățișarea Maicii Tereza pătrundeau de fapt prostituate de lux. Alții se rugau zi și noapte să li se arate și lor minunea. Dar Maica nu venea decât la cei doi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trebuit să drămuim mâncarea. Nimic nu era adevărat, dar astea fac povestea mai interesantă. Nu, vom înflori adevărul. Îl vom umfla, îl vom întinde. Pentru efect. Ne vom crea propria noastră orgie incestuoasă cu oameni și animale, despre care să bârfească lumea. Când vom vorbi despre cabinele din culise în care suntem cazați, le vom popula cu păianjeni veninoși. Cu șobolani înfometați. Nu doar cu pisica Directoarei Tăgadă, care-și lasă părul peste tot. O fantomă. Vom pune o fantomă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei cartea este copilul iubit, zămislit cu trudă intelectuală și cu ardere sufletească. Dragoste Între cititorul împătimit și carte se naște o dragoste pasională trainică pe durata întregii vieți. Prietene Ca prietene devotate, cărțile nu-și trădează și nu-și bârfesc cititorii. Comuniune Când cititorul este captivat de conținutul unei cărți și o parcurge cu viu interes, înseamnă că trăiește aceleași stări sufletești de care a fost stăpânit creatorul cărții atunci când a scris-o. Carte O carte bună se scrie cu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunții, în cămară. * Des cercetat de pădureți În pat de râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noiembrie 2009, la biserica românească din Paramata Mă gândesc la zilele petrecute cu Silvia. A fost prima care s-a angajat să mă găzduiască și să-mi arate o parte din locurile care merită văzute în Sydney. În comunitate este bârfită în fel și chip. Se spune despre ea că a fost activistă de partid pe linie de pionieri în regimul comunist. Provine dintr-o familie cu mulți copii din Prundul Bârgăului. Rămân de mici doar în grija tatălui, mama lor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu misiunea de a rupe comunitatea românească din Australia în bucăți cât mai mici, pentru ca aceasta să nu poată coagula o rezistență a diasporei împotriva statului socialist. După revoluție, comunitatea a rămas fărâmițată în bună tradiție românească. Găști care se bârfesc într-un deliciu. Niciuna nu este mai brează. Fiecare bucățică își are farmecul ei, lideri, oameni trăsniți, unii bogați, alții asistați de statul australian. Silvia mă aleargă la biserică la fel cum m-a alergat la plajă. Nu are răbdare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are ceva în scăfârlie, chiar mă decepționează, zice umflându-se în pene, vine ea la socoteală". Când curviștina nu se mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face troacă de porci, numai că nici ăia nu sunt proști să nu înțeleagă de unde bate vântul și îl trimit la plimbare, acesta se face că nu înțelege, umblă beat cam două săptămâni, după care se împacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mine, dar nu sunt sigură că mă vede. Ceea ce îmi place la Ștefi și la Jozsi este că își tratează musafirii cu naturalețe, am simțit asta din prima clipă. Restul comunității românești este ca un cuib de viespi. Toți îi bârfesc pe ceilalți, toți se victimizează. Deschid acest subiect cu Jozsi, care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos", îi spun închinând paharul. "I
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos", îi spun închinând paharul. "I am, yes, sunt un norocos". O spune cu o ușoară tristețe. Cei de la masă vorbesc toți deodată, mănâncă, beau și bârfesc. O femeie îl înalță pe Ceușescu în slăvi, mi se face frig pe șira spinării, îl întreb pe Jozsi cine este femeia aceasta, el îmi răspunde "este nevastă de fost activist de partid, au dus-o bine până la căderea lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de post mi-a dat drumul. Că s-a-ntâmplat și a trecut pe-acolo. Și m-a scos de-acolea. Pân’ la urmă, n-am mai rezistat și am dat în primire. Mă trimete la furat; i-a amendat. Bârfeau lumea: „Uite la ăla ce-a zăcut. Păi, a furat cutare... Păi, a fost și Pileu cu el... Și ăla a furat“. Stăteau în poartă și toată ziua bârfea în poartă. Râdea de ăla: „Ia uite-l, a trecut țiganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am dat în primire. Mă trimete la furat; i-a amendat. Bârfeau lumea: „Uite la ăla ce-a zăcut. Păi, a furat cutare... Păi, a fost și Pileu cu el... Și ăla a furat“. Stăteau în poartă și toată ziua bârfea în poartă. Râdea de ăla: „Ia uite-l, a trecut țiganul cu căruța plină cu oi - nota -, a trecut cu căruța plină de ciment - nota “. Aveam baza din Progresul, adică capătul la Progresul, la tren, unde era vagoane de cereale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de curățenie în această cameră se vedea că nu mai dăduse cu mătura de luni de zile. Oare ce făcea menajera asta? Stătea toată ziua la portiță și bârfea cu prietenele, așa cum fac toate dacă nu le supraveghezi îndeaproape? Lui Mma Ramotswe îi era limpede că menajera profita cu nerușinare de bunăvoința domnului J.L.B. Matekoni. Celelalte camere, deși aveau paturi, erau ticsite cu cutii pline de bujii, ștergătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doar pentru că oala acoperită nu dă musca-n ea, o chestie de principiu; un proverb la îndemână, nu? De ce m-aș teme? Oamenii vor asculta totdeauna de Ordonanțele mele, pentru că acestea le lasă sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se întâmpla în șoaptă, pereții aveau ochi și urechi. Auzi, dragă, notezi tot și când vă întoarceți vreau informațiile: cine spune bancuri, cine face yoga, cine merge la biserică, cine citește cărți popești, cine instigă la neascultare, cine fumează, cine bârfește profesorii, cine nu-și face norma. Fii atentă, vreau să știu care dintre voi folosește săpun străin, parfum, țigări, știi tu, căcaturi cumpărate de prin shop sau de la arăboi. Nimic să nu-ți scape și lasă-mă dracului cu sclifoselile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cămăși kaki, șapcă și pantaloni pană). La Fântânele se pare că i-a priit atmosfera. Rasofor, călugăr, diacon, toate la apelul bocancilor. Ceva nu este lucru curat. Boșorogul a murit și nu am avut pe cine trage de limbă, călugării bârfeau că mucosul avea mare evlavie la domnișoara Cătălina. Stai, stai, nu înțeleg nimic. Bă, tu vii la mine și raportezi "caz rezolvat, domnule prefect", apoi îmi spui de unul ce are cazierul imaculat, doar că a făcut pârnaie la revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Râseră toate trei, obișnuite fiind cu această tradiție foarte veche care le apropia pe femei. Când viața e nasoală pentru că fostul iubit apare brusc pe un site despre nunți cum e weddingchannel.com, nimic nu te consolează decât s-o bârfești pe noua lui prietenă. De fapt, ele așa s-au și împrietenit la început. Leigh și Emmy s-au cunoscut la Astronomy 101, un curs la care s-au înscris amândouă pentru a îndeplini temuta cerință de a avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
viață de sfîntă! Și la ce i-ar fi folosit una fără reproș? Iar pe de altă parte, În virtutea cărei morale femeile În vîrstă, rămase singure, nu aveau dreptul - după unii - să Își consume ultimele pulsiuni sexuale? Fără a fi bîrfite, de neamuri, de cunoscuți și necunoscuți. Bunica lui, de pildă. Găsind un bărbat, nu pentru a se mărita cu el, Rusoaicei Îi fusese destul un soț, Îl iubise, dar viața era scurtă, tot mai scurtă pentru ea; un mascul, tînăr
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să te-nchini. Și, bine’nțeles, e al dracului de scump. Un vopsit la Ariette poate ajunge la 450 de dolari. Asta în caz că reușești să obții o programare, ceea ce, evident, e imposibil. Inevitabil, despre Blondele Bergdorf se șușotește și se bârfește la nesfârșit. Nu se poate să deschizi o revistă sau un ziar și să nu găsești un articol despre ultima poveste de dragoste a vreunei BB sau despre ultima ei obsesie (în momentul de față, rochiile franjurate Missoni). Adesea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]