1,734 matches
-
televiziune prin cablu permite majorității elvețienilor acces la programele din țările vecine. Schiul, snowboardingul și alpinismul sunt printre cele mai populare sporturi în Elveția, peisajul natural fiind adecvat în mod deosebit acestor activități. Sporturile de iarnă sunt practicate atât de băștinași cât și de turiști începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după inventarea bobului la St. Moritz. Primele campionate mondiale de schi s-au ținut la Mürren (1931) și la St. Moritz (1934). Acest din urmă oraș
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și naționalism”, cu simpatii categorice față de regimul sovietic din Rusia. În iunie 1925, Nansen i-a oferit din nou lui Quisling o posibilitate de angajare. Cei doi au început un tur al Armeniei, unde sperau să ajute la repatrierea armenilor băștinași prin mai multe proiecte propuse pentru finanțarea Ligii Națiunilor. În ciuda eforturilor substanțiale ale lui Quisling, toate proiectele au fost însă respinse. În mai 1926, Quisling a găsit un nou serviciu împreună cu vechiul său prieten și compatriot norvegian la Moscova, lucrând
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
pe care se înalță cele patru turle; de o rară bogăție ornamentală, ele adună în jurul ferestrelor, asemenea unor dantele în relief, aceleași modele prin care (ca, de altfel și în restul decorației acestui monument) se străvad, armonizate specific de meșterii băștinași, o seamă de elemente de artă arabă și georgiană. Acoperișul turlelor, bogat împodobit, pare ieșit din mâna unor aurari, iar lanțurile care susțin crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucind în soare. În interior, pe lângă zugrăveală executată în ulei de
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
teritoriului burundez. Chiar și după aceste evenimente, prezența străină în Burundi a fost minimă și regii au continuat să conducă la fel ca înainte. Contactul cu europenii a avut efecte devastatoare, prin răspândirea bolilor atât la europeni cât și la băștinași dar și în rândul animalelor. După o mare foamete în anul 1905, corelată cu altele care au lovit regiunea în 1914, 1923 și 1944 a dus la moartea multor locuitori ai regiunii. Numai între 1905 și 1914 jumatate din locuitorii
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
port de ape adânci pe Insula Dauphin întrucât golful Mobile și râul Mobile erau prea puțin adânci pentru vasele maritime. Populația coloniei a fluctuat în următorii câțiva ani. În 1704, parțial din cauza temerilor că „fraternizarea” a soldaților francezi cu femeile băștinașe poate duce la un conflict, Bienville a aranjat aducerea a douăzeci și patru de femei din Franța. Prin tradiție, tinerele au fost alese din mănăstiri, deși majoritatea proveneau probabil din familii sărace. Domnișoarele au fost găzduite în casa lui Bienville și puse
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
în Franța și a lăsat colonia pe mâinile lui Pierre Dugué de Boisbriant, urmat de Étienne Périer. Bienville și-a reluat postul din Louisiana în 1733. Acest ultim mandat avea să fie marcat de conflicte cauzate de deteriorarea relațiilor cu băștinașii Chickasaw. Bienville a plănuit imediat o ofensivă, cerând guvernatorului districtului Illinois, Pierre d'Artaguette să i se alăture cu toată forța disponibilă în teritoriul Chickasaw, pentru un atac coordonat. Bienville a întârziat, iar d'Artaguette a atacat singur la 25
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
care a întrat în componența statului feudal moldovenesc întemeiat în 1359. Însă, prima atestare documentară a Orheiului Vechi datează din 1 aprilie 1470. Tătaro-mongolii, rămași pe teritoriul ce ulterior avea să se numească Orheiul Vechi, au fost asimilați de către populația băștinașă și creștinați. Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a avut o importanță strategică. Faptul că era situat în apropierea Nistrului - calea comercială de importanță ce lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului - a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
armele, hainele, tatuajele, portul bărbii, pe scurt, tot ce le definea cultura se potriveau perfect cu ceea ce văzuse deja studiind triburile de pe Tongatapu. El scria, însă că „nu putem observa nicio subordonare între ei, deși aceasta îi caracteriza puternic pe băștinașii din Tonga-Tabboo, care păreau să coboare până la servilitate în supunerea lor față de rege.” Călătoria a fost bogată în rezultate științifice. Relația între Forster-tatăl și fiul pe de o parte, și Cook și ofițerii săi pe de altă parte a fost
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
și de Reed. Majoritatea membrilor expediției erau înstăriți după standardele din acea vreme. Chiar dacă puteau fi numiți pionieri, puțini dintre ei aveau aptitudinile și experiența necesare pentru a călători prin munți și zone aride și nu știau să comunice cu băștinașii locului. Tovarășul ei de călătorie J. Quinn Thornton observa că Tamsen Donner era „deprimată, tristă și descurajată” la gândul de a părăsi traseul principal și de a urma sfatul lui Hastings, pe care-l considera „un aventurier egoist”. În 31
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
care fusese numit guvernator militar al întregului ținut de la sudul lui Rio de la Plata, a pus piatra de temelie a orașului Buenos Aires. El a încercat să cucerească noi teritorii, dar nu a reușit din cauza lipsei alimentelor și a împotrivirii triburilor băștinașe. Cinci mai târziu, a fost nevoit să părăsească Buenos Aires. În 1537, Domingo Martinez de Irala, unul dintre locotenenții lui Mendoza, a fondat Asuncion (capitala actuală a Paraguay-ului), care a fost prima așezare permanentă din regiunea La Plata. De la această bază
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Kara. Cel mai înalt vârf din Novaia Zemlea măsoară 1.070 m. Pe cea mai nordică insulă există mai mulți ghețari, iar cea din extremitatea sudică are climat de tundră. Printre resursele naturale se numără cuprul, zincul și plumbul. Populația băștinașă este formată din aproximativ 1.000 de neneți, care se ocupă în special cu pescuitul și vânătoarea de foci. Rușii știau de existența arhipelagului Novaia Zemlea încă din secolul al XI-lea sau al XII-lea, când negustorii din Novgorod
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
Marshall Trimble, printre alți specialiști. Numele de "Arizonac" a fost aplicat inițial minelor de extracție a argintului, și ulterior (prescurtat la "Arizona") întregului teritoriu. Marcos de Niza, un franciscan spaniol, a explorat regiunea în 1539 și s-a întâlnit cu băștinașii, probabil din tribul Sobaipuri. Expediția exploratorului spaniol Coronado a ajuns în regiune în 1540-42 în timp ce căuta Cíbola. Iezuitul Eusebio Kino a dezvoltat o serie de misiuni și a creștinat indieni din Pimería Alta (astăzi în sudul Arizonei și nordul Sonorei
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
ce stipula neimplicarea posesiunilor coloniale în acțiuni militare, ele rămânând neutre în caz de război, baronul a decis să lupte. Talentul militar, abilitățile de comunicare (printre care și cunoașterea limbei locale swahili), precum și capacitatea de a se face simpatizat de băștinași (deviza sa era „Aici noi toți suntem africani”) l-au ajutat pe Paul von Lettow-Vorbeck să compenseze inferioritatea numerică, precum și lipsa de comunicații și de aprovizionare din partea patriei sale. Conștient de faptul că frontul african este unul secundar, el a
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
mamiferelor din pleistocen și oferă informații despre scăderea bioproductivității sezoniere a mediului și/sau despre micșorarea dimensiunilor medii ale prăzii ( în cazul răpitoarelor ). Oseminte din holocen au fost descoperite în insulele Java și Borneo. Colții de tigru aflați în posesia băștinașilor din Borneo au fost, după spusele acestora, ai unor tigri sălbatici pe care strămoșii lor i-ar fi ucis 4-7 generații mai înainte, ceea ce indică faptul că tigrul din Borneo ar fi dispărut acum aprox. 200 de ani. Cea mai
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
au fost strămutați în Al Treilea Reich. Deși istoriografia străină a prezentat litoralul drept o zonă colonizată cu români numai după 1878, în fapt, au existat stâne românești de ciobani transhumanți încă din Evul mediu, fără să mai amintim de băștinașii dobrogeni denumiți tradițional "Dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trăgeau din populația romanizată din jurul masivului Măcinului și a cetății Vicina, menționată în sursele medievale. Cartografia veche arată pe litoral și denumiri românești, ca de exemplu
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
xhosa se referă la ei înșiși ca AmaXhosa, și limba lor ca isiXhosa. În prezent, aproximativ 8 milioane de vorbitori de xhosa sunt împrăștiați în toată țara, și limba xhosa este în Africa de Sud este al doua cea mai vorbită limbă băștinașă, după Zulu, cu care xhosa este strâns înrudită. Sistemul de bantustanizare al regimului de apartheid promovat până în 1994 în Africa de Sud nega cetățenia celor din triburile xhosa, dar le-a permis să aibă auto-guvernare "patriilor" precum; Transkei și Ciskei, acum ambele
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
nou imigranți, multi dintre ei fiind dintre cei plecați cu turcii, ori luați prizonieri în războiul din 1737-1739. În perioada 1751-1753 aceștia vin în număr tot mai mare din Oltenia, aflată sub dominație turcească și sunt repartizați de autorități printre băștinași, beneficiind de scutire de impozit pe o durată de trei ani. Deoarece în Turcia acelor vremuri bântuiau o mulțime de boli molipsitoare, nou sosiții erau ținuți în carantină, pe timpul căreia primeau un ajutor bănesc, 3 creițari pe zi pentru un
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
-o 15.000 de familii" în privilegiatele regiuni de colonisare ale Coroanei habsburgice. Și unul care-i cunoaște, d. Damian Izverniceanu, spunea la 1911, ca "au întemeiat sate, care, astăzi, prin frumuseță, buna rînbuială și curățenie, au întrecut satele locuitorilor băștinași, pe care ii" - căci așa li se zice - "i-au poreclit frătuți". Vestitele coruri bănățene sînt ale lor mai ales, ale ilor, câri au cele mai frumoase doine, cum au și case mai ospitaliere decît ale oricării alte categorii de
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
și din România, inițiată oficial prin renunțarea președintelui Mircea Snegur la doctrina « " Un popor, două state" », la data de 29 iunie 1994, odată cu noua Constituție atunci adoptată. Prin această nouă Constituție, caracterul românesc (în sensul etnic, nu politic) al populației băștinașe și al limbii sale (recunoscut în momentul și prin declarația independenței Moldovei) a fost oficial negat, fiind înlocuit prin denumirea și caracterizarea « "moldovenească" », definită ca « "diferită de cea românească" ». Izvorul inițial al controversei este însă cu mult anterior datei de
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
re-oficializarea « moldovenismului » în Republica Moldova. Controversa privește atât validitatea în sine a definiției « moldoveniste », cât și aplicabilitea sa (numai la populația romanofonă din C.S.I., sau și la populația Moldovei românești?). Ca în toată Europa, întrucât nu exista conștiință națională, identitatea populației băștinașe din voevodatul Moldovei era inițial locală și nu națională, națiunile definite prin originile comune și prin limbă apărând abia prin secolul XIX. Așadar, oamenii locului, deși afirmau a vorbi o limbă "rumânească" adică, după Miron Costin și Grigore Ureche, o
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
controversa identitară în Republica Moldova este faptul că dreptul constituțional se inspiră îndeosebi din cel strămoșesc, dar introducând un fel de apartheid între majoritate și minorități, cu inconveniente și avantaje diferite între dânsele. Constituția Republicii Moldova nu recunoaște ca Moldoveni decât pe băștinașii majoritari, ceea ce îi face pe minoritari să se simtă străini de o patrie, care poartă numele a numai două treimi din populație. În schimb, minoritarii se bucură de un drept pe care majoritarii nu îl au : acela de a dezvolta
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
Codrilor, băgau groaza în boierii care circulau pe drumurile spre Chișinău (sec.XIX), deci locurile erau strașnice, dar tocmai din această cauză, trebuiau să fie străjuite. O alta origine posibilă a toponimului ar fi cea legată de ocupațiile tradiționale ale băștinașilor: în părțile strășenilor erau meșteri lemnari, specializați ca strășinari.
Raionul Strășeni () [Corola-website/Science/297501_a_298830]
-
cu humă, care se văruia. Se compuneau din tindă, celar, cameră de locuit, prispă și chipeng sau magazie. După războaie, tipologia caselor s-a schimbat începând să apară casele construite din cărămidă, acoperite cu țiglă. Populația în marea majoritate este băștinașă, familiile venite în localitate fiind puține. În cele trei sate au funcționat și funcționează câte o școală generală, încă dinaintea războaielor mondiale; de asemenea, câte o biserică și un cămin cultural (mai puțin în satul Găujani). Viața economică și socială
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
același an, observa deja pe dealul Copoului "„o grădină publică, un stabiliment foarte cochet ... (unde) poți găsi răcoritoare de tot felul, iar, în anumite zile, ca urmare a încuviințării date de domnitor poți asculta orchestra sa militară, formată numai din băștinași aflați sub conducerea unui capelmaistru neamț”". Vizitatorul descrie și câțiva boieri care frecventau parcul "„în portul lor național, care devenea tot mai rar atunci”", și anume un veșmânt compus dintr‐o "„haină lungă și largă de mătase și cu o
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
regimentul de infanterie nr. 14 în Linz, regimentul de infanterie nr. 30 în Liov și regimentul de infanterie nr. 41 în Cernăuți.) În acest fel, nu se putea construi nici un fel de relație între regiment și anumite locuri și populația băștinașă (spre deosebire, de exemplu, de Imperiul German, unde anumite unități erau sprijinite să rămână în același loc). Soldații strămutați își făceau adesea stagiul militar în celălalt capăt al Dublei Monarhii, strategie prin care se dorea evitarea fraternizării cu populația în
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]