718 matches
-
viață de muncă într-o postăvărie și o fabrică de mobilă, sărmanii ei părinți, tot cu coada pe sus, până într-atât de sărmani în mândria lor de doi bani, că ar fi împărțit și cu ei mila aia care băltea în ea, dacă n-ar fi fost ca și pierdută pentru ei. Păi, chiar așa, după toate câte le făcuse, o pierduseră pe Mirela. Cu Vlăduț ce s-ar mai fi alinat, că, uite, își terminase cuminte zece clase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
imens val de foc. Prin fumul dens și sufocant se deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita suferinței. Triajul se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să merg la toaleta bărbaților. Probabil că e lucrul cu care mi-a fost cel mai greu să mă obișnuiesc. Eram scandalizat de mizeria din toaletele bărbaților, de mirosurile râncede și zgomotele porcești, de grohăielile și șuierăturile din cabine. Urina băltea Întotdeauna pe jos. Bucăți de hârtie igienică mânjită erau lipite de closete. Când intrai Într-o cabină, cel mai adesea te Întâmpina o problemă de canalizare, un flux maroniu, o supă de broaște moarte. Și când mă gândesc că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în jurul său. Este axa verticală, diacronică, a plictisului: plictisul existențial. Pe orizontală și încrucișîndu-se cu acesta, plictisul social, sincronizat la o întreagă populație și definind o epocă - Epoca Marelui Plictis - se întinde leneș în ritmul unei nesfîrsite anchete sociale. Individul băltește și toți cei din jurul lui băltesc. Aceasta e crucea lipsei de speranță (pentru că asta e plictisul) înălțată de poetă în vîr-ful edificiului ei, gingaș, șubred, atât de feminin și cu toate acestea puternic, care este "Xilofonul". E ideologia cărții, închizîndu-se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a plictisului: plictisul existențial. Pe orizontală și încrucișîndu-se cu acesta, plictisul social, sincronizat la o întreagă populație și definind o epocă - Epoca Marelui Plictis - se întinde leneș în ritmul unei nesfîrsite anchete sociale. Individul băltește și toți cei din jurul lui băltesc. Aceasta e crucea lipsei de speranță (pentru că asta e plictisul) înălțată de poetă în vîr-ful edificiului ei, gingaș, șubred, atât de feminin și cu toate acestea puternic, care este "Xilofonul". E ideologia cărții, închizîndu-se la sfârșitul ei, asemenea capacului împăienjenit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îi licăreau ochii, cum clipea și cum lăsa ușor capul într-o parte, era așa de frumoasă încât am amețit. Sfârșit 1 N-aveam nici un chef să desenez bastonașe. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, în mijlocul foii albe băltea de minute bune o pată uriașă de cerneală. Nu era nimic de făcut. Poate doar să inventez sugativa. Și nici de asta nu mă simțeam în stare. Mai mult ca sigur că Radu desena și el bastonașe. Și Cristi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
le deschidă. Simțea un accentuat leșin dela stomac iar sudoarea inconfortabilă destul de rece Îl sfătui să se concentreze, să-și adune gândurile realizând situația de fapt. Datorită vibrației electrice, atât mâinile precum și picioarele tremurau supuse unei trepidații violente și, totul băltea În jurul lui. Cu răbdare dezbrăcă tot ce avea pe el rămânând gol, și cu un mare efort de voință manevră corpul până În momentul când se mută În partea comodă a patului. Era dezorientat...! O nelămurită obsesie Îi contamina memoria, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
America. Miquel s-a dus la adresa respectivă, o scară Îngustă și mizerabilă, ocolită de lumină și de aer. În vîrful acelei spirale prăfoase de trepte Înclinate, Miquel a găsit-o pe Sophie Carax, Într-o cameră de la etajul al patrulea, băltind de umbre și de umezeală. Mama lui Julián stătea la fereastră, așezată pe marginea unui pat nenorocit pe care Încă mai zăceau două valize Închise ca niște coșciuge, pecetluind cei douăzeci și doi de ani petrecuți de ea la Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Liniștiți și împăcați ca niște prunci. Ieșind din biroul judecătorului Mierck, după ce am lăsat-o acolo pe Josăphine, nu eram prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare. Orașul avea amețeli. Un oraș beat. O mulțime de recruți băteau orașul, umplând străzile cu umorul lor lăudăros și cu râsetele prostești. O nouă tranșă, mult mai numeroasă de data asta, se pregătea să fie trimisă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
marți, din plenul Camerei Deputaților, atât de pustie încât fiecare cuvânt făcea ecou. Tăriceanu a venit să pună capăt speculațiilor privind telefonul dat procurorului general în cazul Patriciu. Tocmai că nu le-a pus. Într-un moment în care scandalul băltea și s-ar fi stins de la sine, practic Tăriceanu a repus chestiunea pe tapet. Și asta tocmai când Botoș făcuse pasul înapoi, de pe poziția justițiarului „deranjat“ de factorul politic pe linia de fund, acolo unde „n a fost o intervenție
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
zis, s-a năpustit cu alte versuri proaste, care și-au așteptat rândul și n-au apărut, pentru că eu am respectat Întotdeauna ordinea sosirii. Le amânam, una după alta, neghiobie după neghiobie; nepotismul și nerăbdarea au umplut cupa până a băltit, și atunci a trebuit să nimeresc ușa de ieșire. Și m-am retras. De-a lungul tiradei, Gomensoro mi-a vorbit fără amărăciune și cu evidentă sinceritate. Pe chipul meu se desena concentrarea celui care contemplă un porc zburător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Sammler, cu soția lui și cu alții, Într-o zi perfect senină, trebuise să se dezbrace În pielea goală. Așteptând, apoi, să fie Împușcat În groapa comună. (Peste o groapă nouă, asemănătoare depusese Eichmann mărturie că trecuse, și sîngele proaspăt băltind pe pantofi Îi făcuse greață. Timp de o zi sau două, trebuise să stea la pat.) Sammler fusese deja În acea zi lovit În ochi de un pat de pușcă și orbit. În contragere În fața vieții, gol fiind, deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu spatele și a privit pe fereastră Întin derea de clădiri cenușii. Totul i se părea acum Întunecat În Jakarta. Noile magazine de beton construite la Întâmplare, casele șubrede de lemn ale mahalalelor, șoselele cu șase benzi de circulație, apa băltită din canale, steagurile Înșirate prin tot orașul Înăbușit de praf, de fum și de gaze de eșapament. Nu băgase de seamă când dispăruseră culorile și amănuntele orașului, când cenușiul i se pusese pe ochi ca o cataractă care o Împiedica
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă un șir
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a displăcut să-l audă pe Din zicând noi n-avem un cămin. I-a displăcut tocmai pentru că știa că e adevărat. A ajuns la un ponton ridicat pe marginea canalului, unde băltea o apă neagră. Mirosul iute, Înecăcios, de amoniac, al urinei impregnate În scândurile care putrezeau la soare se Însoțea cu duhoarea grea de fecale. Așezată În fața unei cisterne ruginite, o femeie tânără lua apă Într-o căniță și se stropea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
evadarea. Aur avea Zlota, chiar în trupul lui, dar pentru a obține cantitatea necesară îi trebuia timp de care iarăși nu ducea lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș putea uita anii de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu limba, și dimpreună cu trepădușii carnavalului inspir muzica infernală ca pe un aer rarefiat. Băltesc sub lichenul amar al lunii, iar pleoapa mă-ngînă și mă minte. Valuri de sînge mi se rostogolesc În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc și limba mi se gudură-n
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
peste 100 de dolari pe lună. Cred de altfel că sunt într-un mic impas nervos, în care mi-am pierdut răbdarea să scriu și nici de altceva nu mă simt în stare. Cred că ceva trebuie schimbat și nu știu ce. Băltesc. Telefonul și-a revenit. M-am surprins pupându-i ecranul. Cum mă surprind făcând bezele laptop-ului sau mângâind cu mausul cățelușul care se mișcă pe ecran. Fiindcă mi-e dor până și de cele două potăi de acasă. 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încă mai sunt în libertate sub cerul scump al patriei socialiste, ai cărei cetățeni făceau cumplită foame și exemplare acte dăruire Revoluționară, spre a-și achita și ultimile datorii externe. Criticul lansase formularea, devenită în scurt timp marca scriitorului: „Carnasierul băltit Burtăncureanu.“ Încetul cu încetul s-au născut astfel poveștile care stârneau teamă. Multă vreme s-a spus că el însuși trimitea în târg feluritele zvonuri despre posibilele sale fapte, mai ales după evenimente, când o vreme a stat cam ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
iar amanții acasă. S-a văzut? Ei, asta-i! Păi am mai văzut scena și altădată. N-am înțeles de ce mă iei afară, în grădină. M-ai ținut acolo o juma de zi, ai udat gazonul ăla de l-ai băltit, doar-doar și-o trage Loredana cu ăla, tânăr băiatul, dar cred că a avut curaj!, să i-o tragi nevestei profului, în casa lui... hâââm... Era clar că tu vroiai asta. I-o fi iubind pe toți, nu degeaba recită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la 30 iunie/12 iulie, că epidemia de cholera morbus, care de vreo două săptămâni amenința Bucureștii din trei părți diferite, s-a aruncat asupra acestui nefericit oraș. Murdăria numeroșilor săi locuitori, întinsele mlaștini ce-l înconjoară, apele stătute care băltesc în fața fiecărei case, lipsa oricăror denivelări la mai mult de 20 de leghe împrejur, neputința de a le imprima deodată românilor obișnuința ordinelor și de a-i forța pe boieri să respecte măsurile luate fac să sporească din ce în ce mai mult teama
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca un iadeș. drogați nori copii și nori bătrâni stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]