5,357 matches
-
a trimis și bani, bine-nțeles, dar el nu știe că în ziua de azi sunt multe lucruri care nu se pot cumpăra cu bani. Omul ăsta e flămând, o întrerupse fata. —Bine, bine, dă-i ceva de mâncare, spuse bătrâna. Stă aici ca un cerșetor. Dacă-i e foame, de ce nu cere de mâncare? continuă ea ca și cum el nu o putea auzi. — Am să vă plătesc, zise Charlot tăios. —Ce vorbești? O să plătești? Da’ grăbit mai ești cu banii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el nu o putea auzi. — Am să vă plătesc, zise Charlot tăios. —Ce vorbești? O să plătești? Da’ grăbit mai ești cu banii tăi! Pe calea asta nu ajungi nicăieri. Nu te repezi să dai bani până nu ți se cer. Bătrâna semăna cu un simbol al înțelepciunii ros de vreme - ca acelea pe care le găsești în deșert, cum ar fi Sfinxul - care nu ascunde decât un gol imens, o ignoranță totală, și care naște mari îndoieli în privința înțelepciunii sale. Luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se va alege cu ceva. Aveau o bucătăreasă bătrână - ca și ceilalți servitori - care-l iubea, îi dădea să mănânce și-i dăruia tot felul de jucării neobișnuite: un cartof care semăna cu un bărbat, un ursuleț îmbrăcat ca o bătrână, un os care lui i se părea că seamănă cu o suliță. —Vorbește-mi despre el, spuse fata. Era exact lucrul de care se temuse și pentru care se înarmase cu vorbe potrivite, mincinoase. Era sufletul întregii închisori, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
gurii ei, forma pe care o aveau și buzele lui Janvier. Ăsta ar fi primul lucru pe care l-aș face... El răspunse privindu-i buzele: — Și totuși e o casă frumoasă. Uneori mă gândesc că, dacă n-ar fi bătrâna, i-aș da foc, zise fata. Cum a putut să fie atât de tâmpit? întrebă ea, ca și cum ar fi avut pentru prima oară ocazia de a rosti cu glas tare ceea ce gândea. Chiar o fi crezut că preferam casa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
toate astea nu erau doar în imaginația lui: femeile se temeau de oamenii din sat. O dată pe săptămână fata se ducea pe jos până în sat, la piață, deși Charlot știa că ar fi putut închiria o căruță din St Jean. Bătrâna se ducea o dată pe săptămână la biserică: fiica ei o însoțea până la ușa bisericii și o aștepta acolo la sfârșitul slujbei. Bătrâna intra doar cu câteva minute înainte de a se citi evanghelia și se ridica să plece în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
jos până în sat, la piață, deși Charlot știa că ar fi putut închiria o căruță din St Jean. Bătrâna se ducea o dată pe săptămână la biserică: fiica ei o însoțea până la ușa bisericii și o aștepta acolo la sfârșitul slujbei. Bătrâna intra doar cu câteva minute înainte de a se citi evanghelia și se ridica să plece în clipa în care preotul rostea Ite, missa est. Astfel evita să se întâlnească cu enoriașii în fața bisericii. Asta îi convenea de minune și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Iertați-mă, Mademoiselle, poate pentru că pe-aici am intrat prima dată, răspunse Charlot. Thérèse nu-l trata ca pe un servitor - pentru ea, el era parcă tot un țigan care-și găsise adăpost acolo până când o să-i alunge poliția. Numai bătrâna izbucnea câteodată în accese de furie și jura că, după ce se va întoarce fiul ei, o să ajungă să trăiască așa cum se cade să facă niște oameni bogați cum erau ele, cu slujitori adevărați, nu vagabonzi culeși de pe drum... În asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Fata le dădea bani, mai degrabă decât mâncare (căci bani avea mai mulți), iar ei plecau, pășind pe cărarea năpădită de buruieni spre râu. Nicăieri nu se putea vorbi de stabilitate, iar la conac mai puțin ca oriunde. Și totuși bătrâna Mangeot și fiica ei aveau un puternic sentiment de proprietate. La Paris, Madame Mangeot avusese un mic magazin în care vindea de toate, mai bine zis avusese marfa din acest magazin. An după an, de la moartea soțului ei, făcuse comerț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
implicit în Michel. Cine știe ce povești cu zâne din anii copilăriei trezea în mintea ei absența fiului? El era prințul care cutreiera lumea cu un condur de cristal; era ciobanul care câștiga mâna fetei de împărat; era prâslea care ucidea uriașul. Bătrâna n-a apucat să afle că fiul ei era pur și simplu mort. Charlot descoperise toate acestea în timp, din propoziții trunchiate, din izbucnirile de mânie ale doamnei Mangeot, din visele pe care cele două femei și le povesteau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mă pot gândi atât de departe. Voi, cei buni, sunteți niște oameni înspăimântători. Vă lepădați de ură așa cum își leapădă bărbații poftele trupești. —Grozav aș vrea să fie așa. Atunci aș dormi mai bine. N-aș mai fi atât de bătrână și de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar mai fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
măcina în taină. Nu era un caz care să solicite prezența unui doctor și, oricum, nu erau pe atunci destui doctori încât să poată veni unul într-un orășel de provincie uitat de lume cum era Brinac. Mai importantă pentru bătrâna bolnavă era prezența unui preot și Charlot se văzu nevoit să pătrundă pentru prima dată pe teritoriul periculos al comunei St Jean. Era dimineața devreme, oamenii nu ieșiseră încă din case, așa că nu întâlni pe nimeni în drum spre casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
axa globului și-i oferea întreg pământul pe tavă sub forma a șase acri de pământ și o casă. Totul era în puterea lui, inclusiv cele trei sute de franci redobândite în chip miraculos. Parcă plutise toată dimineața în sfera supranaturalului: bătrâna murea și miracolul se înfăptuia. Dumnezeu intra în casă ducând o gentuță și, acolo unde Dumnezeu era prezent, totdeauna își făcea apariția și Vrăjmașul. El însuși era umbra lui Dumnezeu, dovada amară a prezenței divine. Din nou se auzi râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ai gândit să ai mult pește afumat pentru luna de miere, ai numai succese, îți va reuși planul, peste o săptămână vei recupera cu succes peștișorii vărgați afumați, unul singur vei pierde pe drum, pe care îl va găsi o bătrână înfometată, care te va binecuvânta, fără să afli acest lucru vreodată. nouă deasupra: fructul cu gaură de vierme nu trebuie mâncat, s-ar putea să fie un vierme așezat acolo de către broaștele-care-spionează-pentru dușmanii-tăi, unele dintre ele au niște teci de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dincolo de conspectarea ziarelor însă ne atrag atenția câteva date extrem de utile despre ce se mânca atunci într-o casă a Câmpinei. O atmosferă interesantă a unei camere de oaspeți cu pereți moi de pânză cenușie impregnați de mirosul cafelei. Aici bătrânele clevetesc și, din când în când, trimit nepoata să cumpere covrigi cu susan pe care „să-i mănânci cu nasul“. Găsim foarte multe informații de o mare valoare antropologică referitoare la ce se mânca în acea perioadă. Tot de post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
te plângeai că eu am cam îmbătrânit. Ia zi-i, îți place flăcăul sau îl vrei pe Făt Frumos? Și tu să rămâi cu Ileana Cosânzeana, ai? Apoi eu mă mulțămăsc cu flăcăul ista și pace - a intrat în joc bătrâna. Dacă-i așa, apoi fă bine și umple bărdaca ceea din cotruță, că s-o dogit de când n-am mai băgat-o în samă. Executarea! a îngroșat gluma bătrânul. Moș Dumitre, drept să-ți spun, ți-o ieșit un sfânt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cine. Să ochim niște bătrâni, pentru că ei mai au încă suflet românesc” - l-am aprobat pe Filip... Ne-am apropiat de doi bătrâni care adunau păpușoii în glugi. „Doamne ajută!” - am strigat noi de departe. „Mulțămim dumnelor-voastre!” - o venit răspunsul bătrânei - oprită să-și tragă sufletul. Ne privea cu o curiozitate cuminte. Bătrânul - îndreptându-se din șale - o răspuns la fel, adăugând: „Uite bre, ne vin ajutoare! Până diseară dăm gata bucata. Bine ați venit, oameni buni!” „Da’ de unde veniți așa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Bine ați venit, oameni buni!” „Da’ de unde veniți așa vlăguiți? Îți fi din cei care o tot mărs în gios când o fost seceta ceea mare și amu’ se întorc acasă... Că slugă prin străini nu-i bine.” - o grăit bătrâna, privindu-ne blajin. „Apoi matale ai cam ghicit, mamaie!” - i-o ținut hangul Filip. „Dacă îi avea o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica ne-o pus în față o bucată de brânză și un dărăb de mămăligă. Alături, un ulciuor cu apă. Nu ne venea să credem. Am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Am făcut cruce și ne-am așezat lângă ștergarul cu bunătăți... „Doamne Dumnezeule! De când nu am mai văzut așa ceva în fața ochilor!” - mă gândeam, în timp ce mâncam cu atenție, să nu mă înec... Ne-am odihnit puțin și apoi, până o venit bătrâna cu mâncarea, noi am terminat treaba... Se lăsa o înserare cuminte... Bătrâna o întins masa din nou. În timp ce ne ospătam, bătrânul o deschis vorba: „Mai aveți mult de mers? De unde sunteți?” Noi ne-am uitat unul la altul și din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Dumnezeule! De când nu am mai văzut așa ceva în fața ochilor!” - mă gândeam, în timp ce mâncam cu atenție, să nu mă înec... Ne-am odihnit puțin și apoi, până o venit bătrâna cu mâncarea, noi am terminat treaba... Se lăsa o înserare cuminte... Bătrâna o întins masa din nou. În timp ce ne ospătam, bătrânul o deschis vorba: „Mai aveți mult de mers? De unde sunteți?” Noi ne-am uitat unul la altul și din priviri ne am înțeles să le spunem adevărul. Când Filip o terminat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
le spunem adevărul. Când Filip o terminat de povestit, pe obrajii bătrânilor curgeau lacrimi grele. Am rămas tăcuți multă vreme... „Am avut și noi un fecior și l-o luat rușii în război... Nu s-o mai întors” - o oftat bătrâna. „Dumnezeu să-l hodinească!” - am zis noi. „Cum îți ajunge acasă, mergând așa, pe jos? - o întrebat bătrânul. „Cum am venit până aici. Cum altfel?” - am răspuns noi într-un glas. „Măi omule! Ia să stăm strâmb și să judecăm
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i cu oamenii și îl rogi să-i călătorească până la Catrina, soră-mea. C apoi de acolo îi o aruncătură de băț până la Prut... I-a duce el Mitru, bărbatu-su, până aproape... Amu’ cum îți trece Prutul?” - a grăit bătrâna, ca o adevărată căpetenie de haiduci. „Lasă că a găsi el Mitru pe unul care știe rostul pe acolo” - a împăcat-o bătrânul... Și toți s-au ținut de cuvânt... La Prut, grănicerii erau foarte severi... Niște prieteni de-ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ea ținea cu tot dinadinsul să i le realimenteze cu câte un telefon otrăvit, cu o frecvență diabolică. * Simona trecu, în condiții precare, peste două ierni grele împreună cu Răducul ei. Cât timp avea ore la școală, Răducu stătea cu o bătrână de la etajul III pe care ea o botezase Bunica-Poveste. Bătrâna îl îndrăgise mult pe băiețel, însă își ducea cu greu anii ce-i purta în spate. Chiar bastonul în care-și punea toate nădejdile se arăta neputincios în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un telefon otrăvit, cu o frecvență diabolică. * Simona trecu, în condiții precare, peste două ierni grele împreună cu Răducul ei. Cât timp avea ore la școală, Răducu stătea cu o bătrână de la etajul III pe care ea o botezase Bunica-Poveste. Bătrâna îl îndrăgise mult pe băiețel, însă își ducea cu greu anii ce-i purta în spate. Chiar bastonul în care-și punea toate nădejdile se arăta neputincios în a o ajuta să satisfacă obligațiile acestui serviciu, deși profesoara o plătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ale unei luni pentru a păși mai departe spre capătul anului școlar. Într-una din zile, când veni acasă, prima grijă când deschise ușa, ca de fiecare dată, fu să-și caute cu ochii băiatul. Nu se afla în încăpere. Bătrâna era înnegurată. Simona nu putea desluși, printre cuvintele plânse, ce se întâmplase de fapt. Bătrâna era atât de afectată, încât nu reușea să formuleze o singură propoziție. Simona își imagină că aceasta probabil adormise și băiețelul, coborând din pat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]