32,586 matches
-
Și-apoi mulțumit tu să fii! De poți tu... lăcrima Chiar la durerea altcuiva, Și-apoi fericit să-l ajuți! De poți tu...ocroti, Chiar animalul rănit, Și-apoi tu stăpân să-i devii! De poți tu...să ajuți pe bătrânul din colț, Chiar de nu-l știi și nu îl cunoști, Și-apoi tu copil de suflet să-i devii! De poți tu...visa cu ochii deschiși, La copii frumoși, la copii cuminți, Și-apoi să îi crești și să
DE POȚI TU... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380724_a_382053]
-
pe ”OK„! Eu nu știu cu de vine asta, Pâna la urmă tu de vrei, Să-l folosești în a ta slovă, Ce treabă au ei cu ”OK„??? Este un termen uzitat, Si chiar mereu e agreeat, De tineri sau bătrâni, De oameni fără carte, sau intelectuali. Eu cred că fiecare, Din cei care crează uneori, Că e poet sau prozator, Doar el decide ce pune-n a sa slovă! Chiar nu-nteleg de ce să vină, Un critic sau un cârcotaș
”OK„ DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380759_a_382088]
-
2102 din 02 octombrie 2016. Nu-s fericit Nu-s fericit că am ajuns un sclav Și dangătul de clopot sună grav La ce bun să invoc pe dumnezeu Când Țarina respiră tot mai greu Acum, când anul moare de bătrân Noi ne-am pierdut statutul de stăpân Pe plaiuri moștenite din strămoși Ne-au atacat călăii lui Gavroche Nu-s fericit. Cum suntem colonie Ne-au invadat borfașii din pustie Și ne-au impus puteri imperiale Să ignorăm credințe ancestrale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
au învățat, ne-au îndrumat și ne poartă de grijă și să nu-i judecăm pe cei care nu au putut fi alături de noi atunci când aveam nevoie!... Cu alte cuvinte, întâlnim, deseori, foarte multe categorii de creștini: unii tineri alții bătrâni, unii smeriți, alții orgolioși sau nerăbdători, unii foarte entuziaști alții foarte timizi, cu prejudecăți ori fără, și fiecare vine cu viața sa personală și cu o anumită personalitate la care noi (acolo unde este cazul) suntem chemați să contribuim la
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul sacru lăsat de generațiile trecute”. Poetul Nichita Stănescu mărturisea: „Patria mea e limba română", iar harul poporului nostru a scos la lumină multe proverbe și zicători pline de învățăminte din bătrâni. La loc de cinste stă făuritorul limbii române moderne, genialul nostru poet național, Mihai Eminescu, al cărui grai a îmbrăcat haina celor mai înalte idei. Cuvântul, fie rostit prin viu grai, fie așternut în scrieri, este comoara fără preț cu
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
goală să mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoala, să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase, fierte-ncet, cu-arome multe, măi uscate, măi zemoase. Dar pot sta făr-de sarmale, doar cu corcodușe-n ciorbă, să mă-nchine încet bătrânii, să nu scoată nicio vorba, să mă umple apoi cu pâine, din cea veche și uscată, să mai spargă o ceapă iute lângă-o brânză nesărata. Pot să fiu, mira-m-aș tare, buna de pus pe perete lângă un
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]
-
fainoșag, să mă privească țăranul, de mine să-i fie drag. Pot să fiu orice vrea Domnul, oală, strachina, ulcior, fluieraș de jucărie, cuc, căluț sau domnișor, coca sunt în mână lui, coca suntem noi cu toții când ne-om săruta bătrânii și ne-or plânge încet nepoții. Referință Bibliografica: DINCOLO DE CUCUTENI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]
-
se impune o notă mai "serioasă" este strigat - TATĂ -, în perioada avântatului elan tineresc, atunci când crezi că vei atinge cerul cu mâna, unii îi spun în glumă - BABACU -, iar în ultima perioada de viață, i se mai spune și - ĂL BĂTRÂN - sau BUNICUL- împrumutând limbajul nepoților. Dar indiferent de vârsta pe care o avem, indiferent la ce distanță ne aflăm de părinți, rămânem mereu copiii lor cu aceeași dorința de a fi iubiți, de a fi înțeleși, de a fi susținuți
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
a cerut ceva pentru vreun copil al său sau pentru soție. Toți numai pentru ei! Așa că, mă întreb foarte sincer dacă nu cumva trebuie să cerem Divinului scutirea de această îndatorire care de fapt nefericește specia asta neevoluată. Ce spui?... Bătrânul sfetnic, un curtean desăvârșit, întrucât nu putea să aprobe dând din cap, păstră o tăcere care părea gânditoare. De fapt, toată povestea fusese sugestia lui, strecurată primei ibovnice, iar aia, o caracudă nostimă, dar mult mai proastă decât un mormoloc
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
mulți istorici să plaseze legendarele coloane (grecii vechi de pe vremea expediției argonauților nici nu cunoșteau partea de vest a Mediteranei!) ci este vorba de zona Porților de Fier, așa cum de altfel demonstrează N. Densușianu în Dacia Preistorică. Și Pliniu cel Bătrân menționează în lista diferitelor seminții etnice stabilite la țărmul Mării Negre pe Arimaei/Arimphaei, o populație cu aceleași obiceiuri și moravuri ca și hiperboreenii (Hist. Nat. VI. 7. 1). În alt loc (lib. VI. 14. 2) Pliniu adaugă: „acolo unde se
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
neschimbată, cu același titlu, într-un volum de nuvele foarte bune, aparținând unui scriitor irlandez. Băiatul îl copiase cuvânt cu cuvânt, folosind și titlul original. * în ultimii cinci ani de zile - șapte separau vara povestirii premiate, de ziua în care bătrânul dăduse de cartea irlandezului - băiatul făcuse tot felul de stupidități, care de care mai detestabile, se gândea tatăl său. Dar asta se întâmplase fiindcă era bolnav, își spunea el. Josnicia fiului se datora maladiei. Până atunci fusese bine. Totul însă
Un băiat care scrie bine (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10255_a_11580]
-
asta se întâmplase fiindcă era bolnav, își spunea el. Josnicia fiului se datora maladiei. Până atunci fusese bine. Totul însă începuse cu un an după ultima vară. Acum știa că acest băiat nu fusese sănătos niciodată. Așa se gândise, deseori, bătrânul, revăzând lucrurile. Și era trist să știi că a trage bine nu însemna nimic."
Un băiat care scrie bine (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10255_a_11580]
-
o lovitură prea ușoară pentru tine, Stevie!" Băiatul dădu din cap și își ridică pușca. Se uita la tabelul cu rezultate. înaintea lui taică-su mai figurau patru trăgători. Se duse în întâmpinarea lui. "Ti-ai regăsit viteza" îl lăudă bătrânul. - Asta e că acum am auzit trapa când s-a deschis, zise băiatul. Nu vreau să te jignesc, tată, mai spuse. Poți auzi toate trapele, dar trapa numărul doi face de două ori mai mult zgomot decât celelalte. Ar trebui
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
Medicii cu care am discutat despre boala lui erau însă de părere că zilele politologului erau numărate. Arterele lui Brucan, mi s-a explicat, erau ca niște camere de cauciuc expirate. Le peticești într-un loc și răsuflă în altul. Bătrînul Brucan ajunsese, fiziologic, la capătul puterilor sale. Ceea ce nu m-a împiedicat să regret că a murit. Cu sentimente contradictorii, e adevărat, dar cu o părere finală de rău care n-are nici o legătură cu cele cîteva dăți cînd am
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
de propria babă, un proletar plin de lumpen - diplome, un miner fără lampă, un minisocrate ce nu a văzut Athena și nici cartelă de cucută nu are (subl. ns.); un Danton primind zilnic picioarele în fund de la Robespierre-ul blocului, un bătrân rămas în mintea copiilor, un evreu dat afară din comunitate, un șiit-sunnit, un neamț incapabil să repare o siguranță, un biet sergent într-o armată ce se tot retrage de 40 de ani, un zoon-anti-politikon, o maimuță a bunului Dumnezeu
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe o uliță, undeva, în dreptul unei biserici. "O vezi, uite-o, e acolo, albă, frumoasă", încerca bătrânul să îmi localizeze casa aceea pe care eu nu o zăream, oricât m-aș fi străduit. O părăsiseră, provizoriu, în retragerea din 1940 și apoi,definitiv, în aceea din 1944. De atunci nu mai putuseră să se se întoarcă... Îi
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe o uliță, undeva, în dreptul unei biserici. "O vezi, uite-o, e acolo, albă, frumoasă", încerca bătrânul să îmi localizeze casa aceea pe care eu nu o zăream, oricât m-aș fi străduit. O părăsiseră, provizoriu, în retragerea din 1940 și apoi,definitiv, în aceea din 1944. De atunci nu mai putuseră să se se întoarcă... Îi
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
te-ai îmbibat de sângele nobililor, când pe cadavrul statului ai pus mâna pe prada luată de la consuli, când te-ai îngrășat cu șapte milioane de sesterți, când ai strălucit în demnitatea sacerdotală, în timp ce prăvăleai în aceiași catastrofă copii nevinovați, bătrâni iluștri, femei remarcabile..." Acuzatorul, senatorul Curtius Montanus, este dispus la indulgență pentru cei care au făcut acte de delațiune pentru a scăpa de pericole, dar nu-i acceptă în niciun fel pe cei care au făcut-o din patima privilegiilor
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
din orez! Se știa și atunci că fumatul este nesănătos, în linii mari avertismentul era cam același ca în zilele noastre. Dar erau de înfruntat primejdii cu mult mai mari - și imediate. Mulți conaționali trăiau - vrând, nevrând, periculos. Tineri și bătrâni, bărbați și femei, militari și civili, bicicliști, ochelariști, săraci sau recent sărăciți dormeau cu mâna pe mânerul valizei în care erau pregătite lucrurile de luat în caz de arestare. Mediu în care bolnavi de ulcere stomacale, de emfizem pulmonar fumau
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
o deosebită delicatese Își făcea toaleta de seară, fără să-i pese câtuși de puțin de noi. Era un heron! Am lăsat totul În liniștea lor și ne-am continuat plimbarea. Gândul mi-a zburat la „Ecosistemul extraordinar din Delta bătrânului fluviu Danubiu, din România unde se regăsesc peste 327 de specii de păsări, din toată acvatică europeană și chiar arctică. Nu numai păsările, dar văd cu plăcere pe mândrul Stindard al Canadei, fluturând În vânt, frunza de arțar, frunza și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-i cumpere câte ceva, Înainte de-al părăsi, pentru câteva zile chiar. În fața ușii stătea un civil și un plutonier de miliție. - Aici locuiește tovarășa Maria Brumaru? se adresă civilul cu blândețe În glas, profesorului. - Da, dar nu e acasă, preciză bătrânul profesor deschizând larg ușa, poftind cu un gest al mâinii pe cei doi, să-i pășească pragul casei. Bărbații intrară cu sfială. Sufrageria mobilată cu gust și cu tot ceea ce poate fi confortabil unor oameni ce-și duc un trai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un cadru sobru și elegant. Bătrânul apucă cu mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite de Silviu, inginerul crescut de ei, cu câteva zile Înainte de plecare. Baticul i-l cumpărase
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
veneați, zise Încet, dar ferm, profesorul. - Soția dumneavoastră a suferit un accident. Se pare că a vrut să schimbe trenul și nu a fost atentă la trecerea unui marfar. A fost lovită din plin..., zise civilul, oprindu-se la geamătul bătrânului. Îl văzu pe acesta cuprinzându-și capul În mâinile ce-i albiseră Întro clipă. - Un singur lucru ne face să ne gândim că ceva nu este În regulă, zise plutonierul. Unde ați spus că a plecat? Profesorul nu le răspunse
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu le răspunse. O stare de anxietate puternică puse stăpânire brusc pe ființa lui. Cu ochii ficși, privind imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-ar fi aprins În suflet o speranță
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-ar fi aprins În suflet o speranță, Îi privi pe cei doi rostind: - Poate nu e ea. Dacă astea le-ați găsit În Făurei, nu e ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]