5,989 matches
-
De aici ia naștere perpetua lui inadecvare. Iată încă un argument în favoarea filmelor de artă în cadrul cărora eroul moare, sau gestul lui trece nevăzut, iubitul se plictisește de iubita sa ajungând s-o urască; "și au trăit nenorociți până la adânci bătrâneți". Din perspectiva influenței exercitate de televiziune asupra forma mentis a telespectatorului, a nu te uita la televizor (în sens mai restrâns a nu urmări anumite programe de televiziune) conduce la apariția unei rupturi între noi și cei ce ne înconjoară
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nu le vedem efectele în afara noastră; ele sunt munci fără rezultat, sau al căror rezultat este chinul nostru. În textele unui scriitor poți să-i zărești vârsta spirituală. Pe baza obișnuințelor cotidiene tindem să interpretăm acreala drept un semn de bătrânețe sau de boală (hemoroizii lui Karl Marx pot constitui un argument în acest sens); ceea ce rareori corespunde realității. Modul de gândire economică al unui scriitor este redat de principiul: a pune un gând deoparte. Cuvintele nu sunt simpli purtători de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fiind adesea și un fel de anticameră la muncile iadului (aceasta e una din perspectivele din care putem înțelege sintagma "banul e ochiul dracului"). Uzura poate fi un semn al posesiei, uzul fiind unul din atributele acesteia. Poate de aceea bătrânețea ne lecuiește de iubirea pentru persoana de alături: semnele de pe fața ei ne arată că am avut-o. Numai că semne există și pe fața noastră. Și pe amândoi ne-a avut timpul. Un posibil câștig al filosofiei: îți permite
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Partea bună e că această reluare dă seama de gradul de necesitate al acelei creații, ea derivând din ceea ce se numește spirtul unei epoci; în plus, ea arată și intensitatea comunicării dintre oameni. Tinerețea este în goană după experiențe, în timp ce bătrânețea este obosită de ele; doar maturitatea ar putea avea o bună relație cu astfel de trăiri. O parte din libertatea noastră s-a sedimentat în trecutul personal: dau mărturie de ea alegerile trecute, care au fost și care suntem. Chipul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
capătă și își susține existența. În comunitățile legate petrecerile au și rolul de a limpezi relațiile dintre membrii lor prin intermediul dezinhibițiilor pe care le prilejuiește. Muncim pentru un viitor care este însoțit de însăși lipsa noastră de viitor, reprezentată de bătrânețe. O fugă spre ceea ce va fi nostalgia după momentele în care fugeam. Registrul emoțional ne este continuu îmbogățit de artă; în lipsa ei am avea mai puține emoții sau am trăi unele fără să știm ce ni se întâmplă. Prin însăși
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
filosofiei. Numai că ei îi scapă dependența de dat, continua situare în contextul lingvistic (care înseamnă și mental) al epocii. Admite o teorie corectări parțiale? Ori ea, prin definiție, trebuie să surprindă totul, orice corecție însemnând de fapt invalidarea ei? Bătrânețea (și, la limită, moartea) înseamnă o diminuare (până la anulare) a tuturor posibililor noștri; în acest stadiu tindem să coincidem total cu alegerile noastre. Ceea ce pierdem este libertatea (sau libertățile) la care ne conduceau posibilii noștri. E o îngustare de orizont
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-i spunea mereu să și amintească că ei trăiseră atâția ani În sat, cu respect și bunănțelegere pentru tot omul. Maicăsa săraca plângea și-i vorbea blând, doar doar l-o Îndupleca să se liniștească, să nu le mai facă bătrânețile de ocară.Se săturasera bieții bătrâni de prostiile ce le făcea Ilie, când ieșea În sat: ori se bătea cu feciorii, ori spărgea un geam la o casă ori răsturna o căpiță. Însă să se Îndrepte Ilie, ți-ai găsit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tremurând și cu lucrurile adunate Într-o boceluță, ieși În drum. Încotro s-o apuce? Unde să se ducă? Cine avea să ia În seamă o bătrână săracă? Unde avea să doarmă? Ce avea să mănânce? Ajunsese pe drumuri la bătrânețe. Și doar din vina fiului ei Ion care a mâncat tot ce ea pregătise . Atunci Își blestemă fiul, fiul pe care-l iubise mai ult ca pe sine: să trăiască prin locuri ascunse, singur, să fie alungat ca și ea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
încep toți bețivii. Te apucă un of și fuga la pahar! Știa că așa ceva n-o să i se întâmple lui, dar zâmbi, amintindu-și de budana babei Floarea. Și ea "consuma", ca să-și mai uite necazurile, ca să mai uite de bătrânețe și singurătate. Nu prea erau mușterii la Capșa! Localul decăzuse, nu mai erau vremurile când aici întâlneai tot ce era mai de interes și de talent în București politicieni, scriitori, artiști, ziariști... Totul se schimbase și nu în bine... Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cum a căzut în budană și baba râdea de se prăpădea. Babă Floareo, cum de te-a dus gândul la așa ceva? Eram singură, zilele și nopțile sunt lungi când ești singur și cu un păhărel mai uiți de griji, de bătrânețe, de boli... Aveam în livadă mulți pruni și în fiecare an îmi pregăteam, pentru lungile luni de iarnă, o budană cu țuică fiartă de două ori, din care mai trăgeam câte o dușcă când aveam poftă și aveam cam des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-o-ar prunci, feciori și fete Precum și nouă ne dete. Să-și verse Dumnezeu mila Dintr-un pumn să vă dea chila. Da-o-ar și inimă bună Să vă iubiți împreună Un trai bun să vă răsfețe Până la adânci bătrânețe. Dar și voi, adunare, Ziceți a voastră urare Să trăiască-n fericire Ziceți: «AMIN să le fie!» Și-acum voi primi De la cinstita mireasă O basma frumoasă, Un ștergar frumos. Iar de la cinstitul mire Un pahar de vin. Iar de la
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
rea și urâtă. Trăiesc până la optzeci de ani. — A, da? Atunci eu o să trăiesc până la nouăzeci. — Zău? am zis, puțin stânjenită. Ticăloșii trăiesc mult. Oamenii frumoși mor de timpuriu. Mamă, tu ești frumoasă, dar aș vrea să trăiești până la adânci bătrâneți. Intrasem în panică și nu știam ce să mai spun. Nu mă mai necăji. Atât am avut putere să mai spun. Buza de jos a început să-mi tremure și ochii mi s-au împăienjenit de lacrimi. (rând liberă Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
așa cum stau norii pe cer înainte de furtună. Oamenii de știință au descoperit procesul numit "apoptoză", adică moarte celulară programată. Orice am face, nu putem scăpa. Numai dacă modificăm această informație genetică. Dar atunci, pe lângă menținerea tinereții veșnice, a "tinereții fără bătrânețe", visul imemorial al omenirii, există riscul scăpării de sub control al acestor lei tineri și totul e deturnat în proliferare celulară fără limită și fără măsură, monstruoasă, terminând prin cancerizare. Și aici e nevoie de o balanță. În această balanță stă
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
tăiată proaspăt, de coperți nezvîntate. Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite, cartoane care-ncep să se mănînce și pagini mai prost sau mai bine purtate, cu toate petele bătrîneții lor de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași policioare, dame de familie, ediții princeps cîteodată legate de mîna vreunui colecționar îngrijit, în coperți sobre sau colorate, păstrînd mirosul de pînză, altădată pudrate discret cu
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
curțile: Rosia, Austria, Prusia, Saxonia, Franța și alte și alte, asemene și o cunună de dafini, din curat aur lucrată, ce au fost hărăzit răposatului de patria sa Francfort. Trupul era îmbrăcat în veșminte albe și fața, plină de frumuseța bătrânețelor, se păre adormită, tămplile sale era încinse de cununa adevaratelor dafini, de care două alte era depuse la picioarele sale. Îngroparea s-au făcut în mormântul crăiesc, alăturia cu familia domnitoare și cu poeta Șiler. Parada se oficie de gvardia
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
care dau specificitate scrisului lui Alexandru Vlad. Aceeași finețe a observației dublată de un bun-simț al judecății și de o mereu surprinzătoare prospețime a notației. Toată logica volumului se întemeiază pe un balans continuu între "două lumi": vis/realitate, tinerețe/bătrânețe, satul tradițional/satul postmodern, urban/rural, valorile tradiționale/valorile(?) postmodernității. Simpla înșiruire a acestor dublete antitetice face clară miza etică a cărții, reflexivitatea de factură eseistică, menită să dea greutate prozei propriu-zise. Satul de azi a dobândit un chip hidos
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
ispășirea prin mărturisire a vinei sorei mai mici, Briony, iarăși prilej de satisfacție pe gustul melodramei unde întîlnirile șoc și lămuririle servesc gustul general pentru crimă și pedeapsă ar putea încheia cu un "Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe" un reușit love story. Însă aici, ca și în romanul lui Ian McEwan, - autor cu o psihologie subtilă al unor excelente volume de povestiri: First Love, Last Rites și In Between the Sheets, din păcate netraduse în limba română - evenimentele
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
fiecăruia dintre cetățenii acestei țări. Ca să fiu sincer, nu mă aștept la nici un rezultat. Ba chiar presupun că Eminescu însuși, dac-ar mai trăi, ar fi supus aceluiași tratament suportat de aproape fiecare scriitor român important, pe care boala sau bătrânețea îl țin departe de locurile unde se împart banii.
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
de noapte. El este cel care îl va îndemna să se ducă direct cu valiza făcută la sediul MAI, fiind convins că va fi arestat. După cum se știe, i se vor da trei zile de gândire, argumentul forte fiind, evident, bătrânețea tatălui său, care nu poate fi lăsat să moară ca - firește - un câine. Reîntors acasă, este beștelit de către "ovreiul de peste 82 de ani": "Ce-ai mai venit acasă, nenorocitule? Le-ai dat impresia că șovăi, că poate să încapă și
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
datorită opțiunii sămănătoriste, după 1919, când iau naștere cenaclul și revista "Sburătorul", E. Lovinescu se simte obligat să-și asume o direcție "de centru" între tradiționalismul provincios și avangardismul riscant în inovația excesivă. Un pretext de meditație, de la tinerețe până la bătrânețe, pentru E. Lovinescu a fost condiția criticii: este critica o artă sau o știință? Veșnica dilemă! În tinerețe, triumfa un principiu euforic, posibil a fi rezumat în formula aceasta: critica este din fericire o artă. Pentru E. Lovinescu asta era
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea, o povară; tinerețea, o eroare, copilăria, o amintire. Amintiri, erori, poveri... Ce Ťfrumoasăť e viața!" Nu o dată e solicitată materia evenimențial-politică drept suport al umorii defetiste: "îmi place grozav de mult aceasta Ťcoincidențăť... diplomatică: în chiar ziua cînd la Moscova
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
vă întâlnesc, domnule Mircea Eliade Rădulescu!". Ce importanță avea că îl corcise pe Eliade cu venerabilul, mort de vreo 50 de ani, Ion Heliade Rădulescu? Mai știam, iarăși, că la scurtă vreme după ce publicase faimoasa interpretare la basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Noica se întâlnește cu un tip care se declară admiratorul lui. Ce anume ați citit din mine?", îl întreabă Noica cu zâmbetul lui mieros. "Interpretarea la Punguța cu doi bani ". Dar una e să știi ceva
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
o va dobîndi grație lucrărilor despre totalitarism, procesul lui Eichmann și cartea pe care Hannah Arendt o va scrie cu acest prilej, ostracizarea lui Heidegger din considerente politice, întîlnirile ulterioare ale lui Martin cu Hannah și, în fine, revederea la bătrînețe, în triunghi clasic - el, ea și nevasta - pentru o împăcare serenă sub cupola ostenită a spiritului senectuții. Cartea are tot atîta atmosferă pe cîtă intrigă e de găsit în paginile ei, adică nici urmă de așa ceva, iar punctul culminant al
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
mai rotește o dată în arena imensă a Circului, salutînd cu plecăciuni pe cei puternici, apoi, ieșind spre cabina lui, se duce să se demachieze de vopselele ce i-au colorat obrajii. De sub rimel, în fața oglinzii, vor apărea cutele adînci ale bătrîneții neputincioase. Piesa de teatru Furtuna pare un text lipsit de vlagă. Intenția optimistă ce străbate cuvintele cere parcă să fie rostită în șoaptă. Imaginația mea, dezvăluind resorturile secrete ale textului shakespearean, se adună în jurul unei imagini pe care o consider
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
modului febril, nesăbuit în care ne trăim viața. Dar asta este o discuție pe care ar trebui să o susțină Liiceanu sau alt filosof. Iată și alte întrebări posibile. Când trebuie să facă cineva critică literară? La tinerețe sau la bătrânețe? Călinescu a dat acestei întrebări un răspuns de neuitat. A folosit o formulă paradoxală, în stilul său caracteristic: criticul literar este un scriitor care a ratat în poezie, proză și teatru. Adică a încercat să scrie în toate genurile pe
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]