981 matches
-
Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe un drum greșit, Îl Întrerupse bătrînelul. — Haide odată! strigă Carlos aproape În același timp, de jos. Destul cu vorbăria! Văzînd că Julius coboară, se Îndreptă spre ieșire. Te-nfiori privind la mine; nu fi rău, iubite, vino. Flori ajunse-n rai căzut-au În noroi, strivite, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumea. Își duse mîna deasupra buzelor, acolo unde el nu avea mustață, o să-i crească abia peste cîțiva ani, se uită pe fereastra Mercedesului și, În bezna nopții, În partea asta atît de veche și atît de urîtă a Limei, bătrînelul Îi spuse din nou aici toți o apucă pe un drum greșit. „Toți, se gîndea bătrînelul, dar ce drăguț e băiatul, urechiat cum ne desenează pe noi, evreii...“ Rămăsese la fereastră, ascultînd vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peste cîțiva ani, se uită pe fereastra Mercedesului și, În bezna nopții, În partea asta atît de veche și atît de urîtă a Limei, bătrînelul Îi spuse din nou aici toți o apucă pe un drum greșit. „Toți, se gîndea bătrînelul, dar ce drăguț e băiatul, urechiat cum ne desenează pe noi, evreii...“ Rămăsese la fereastră, ascultînd vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și dădea seama că-i place, dar mîinile lui Începură să se răcească prinse de grilajul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băiatului că Frau Proserpina era nebună și rea, grozav de nervos după ce-o să-i povestească tot adevărul. Da, ăștia erau pașii băiatului pe coridor și acum, cînd nu-l auzea, se oprise ca să se uite la școlărița cea drăguță. Bătrînelul se duse la fereastră. Julius era acolo. Încă nu se obișnuise să stea În tranșeea aceea și dușmanul-prieten Îl descoperise Îndată. La fel ca data trecută. Trebui s-o șteargă ca din pușcă, făcu o săritură Înapoi și Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să-l salute. — N-am oră azi. — Cum așa? Atunci de ce-ai venit? Explicația era foarte lungă și În afară de asta Julius făcea tot felul de planuri care nu sufereau amînare și nici nu-i trecea prin cap că bătrînelul Înțelept cu țeasta pleșuvă era frămîntat de o mulțime de idei aproape paralele cu ale lui. Nu uitase că nu-l primise la recital. Era numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum și era dispus să asiste oricum la recital. — Eu nu trebuia să vin, explică. Astăzi e recital dat de elevii mai mari. Bătrînelul Începu să priceapă. „Aha“, spuse Îndepărtîndu-se de fereastră și Îndreptîndu-se spre peretele din fund, unde atîrna un almanah. Sigur, sigur... Îmi amintesc. Azi e prima vineri a lunii. În fiecare vineri de la Începutul lunii e recital. Aha... Prin urmare, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Beethoven? Lui Frau Proserpina i-ai spus? — Nu! Unchiul Juan Lucas mi-a interzis să-i spun. E Însurat cu mămica... Nu, poate că minciuna asta gogonată nu venea de la ticăloasa asta, dar În orice caz ea era o ticăloasă. Bătrînelul Înțelept avea părerile lui nestrămutate despre Frau Proserpina. — Vecinii ei bineînțeles că o să vină la recital, nu-i așa? — Nu știu, băiețel, nu știu... Dar tu și cu mine o să asistăm negreșit la faimosul recital. Îl rugă să-l aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl chemă, spre surprinderea lui, din capătul coridorului. — Vino, Îi spuse. Julius reuși să vadă că fata care cînta bolerouri nu era la fereastră, desigur că se gătea ca să vină la recital. Se grăbi să-l ajungă din urmă pe bătrînel, care acum dădea colțul. Au luat-o amîndoi la dreapta și au Înaintat pînă În capătul celui de al doilea coridor, aici era Academia. Julius Începu să tremure de cum văzu ușa. Recitalul Începuse. Nu Încăpea nici cea mai mică Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prima oară În viața lui, Julius prinse diferența dintre My Bony lies over the ocean așa cum o cînta el și ceea ce cîntau elevii care făcuseră multe lecții cu nepoata lui Beethoven. Ajungînd la ușă vru să bată În retragere, dar bătrînelul părea hotărît să Înfrunte orice piedici. Îl prinse chiar de mînă ca să-i dea curaj sau ca să nu-l scape. „Uită-te“, Îi spuse, Împingînd ușurel ușa. Julius putu vedea cele patru bănci dintotdeauna lipite de peretele din fund, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric, numai pianele puternic luminate și la pian cînta, bineînțeles mult mai bine decît el În epoca lui de aur, cine credeți?, chiar Frau Proserpina În persoană. — Tu ești singurul ei elev! Glasul bătrînelului Îl convinse pe deplin, dar acum voia să plece și nu putea. Îl strîngea de mînă din ce În ce mai tare, gîfÎia, tremura de parcă fusese cuprins de turbare. N-are elevi fiindcă e bătrînă și rea. Bătrînă și rea! Bătrînă și rea! Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bătrînă și rea! Bătrînă și rea! Își pierdu echilibrul, dar reuși să se sprijine de jumătatea Închisă a ușii. „Din fericire, oftă ușurat Julius, dacă se sprijinea de cealaltă, cădea În nas și venea pe brînci cu ușă cu tot.“ Bătrînelul gîfÎia din ce În ce mai tare, acum nici măcar nu mai avea grijă să nu facă zgomot. Și de Îndată ce-și recăpătă echilibrul, Împinse din nou jumătatea Întredeschisă a ușii, de parcă ar fi vrut ca Julius să se convingă și mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și mai bine de tot ce vedea, Julius băgă din nou capul prin deschizătura ușii și În clipa aceea se petrecu ceva Îngrozitor, fiindcă Frau Proserpina Începu să greșească și dintr-odată se opri. — E sfîrșitul părții Întîi, Îi spuse bătrînelul. Acum ea o să anunțe o scurtă pauză, pentru ca publicul să poată trece să bea ceva la bar, Înainte de a asculta partea a doua a concertului. Frau Proserpina se apropie de marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pauză, pentru ca publicul să poată trece să bea ceva la bar, Înainte de a asculta partea a doua a concertului. Frau Proserpina se apropie de marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să rămînă ca să vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum Frau Proserpina se Întorcea spre public, Înaintînd pînă la marginea estradei și anunța partea a doua a programului. — De ani de zile face același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum Frau Proserpina se Întorcea spre public, Înaintînd pînă la marginea estradei și anunța partea a doua a programului. — De ani de zile face același lucru. Julius Îi spuse că voia să plece, dar bătrînelul era Încă sub stăpînirea mîniei. — Da! Da! Dar mai Înainte vreau să știi bine de ce. Femeia asta n-o să te Învețe nimic! E rea! Nebună și rea! Tu ești singurul elev pe care-l are și vrea să se răzbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ești singurul elev pe care-l are... Și eu din pensia mea trebuie să Întrețin... să Întrețin... Eu trebuie să Întrețin... Dar strigătele lui se potoleau Încetul cu Încetul și Julius simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie În glas, ridicînd mîna de parcă ar fi voit să oprească Întreaga scenă, de parcă niciodată n-ar fi vrut să stîrnească toate astea. O să mi-o plătești, jidan spurcat la gură. O să mi-o plătești cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am dat seama... — O să-mi dai toată pensia. O să-mi plătești atît cît Îți cer! Nu te uita la ce-am spus! Nu mi-am dat seama!... Băiatul pleacă... — O să dormi În stradă la noapte, jidan spurcat la gură! Dar bătrînelul n-o mai asculta; Îi Întorsese spatele și se uita sughițând la Julius, care plecase pentru ultima oară de lângă ei, amîndoi. Nu-și dăduse seama ce face, se lăsase purtat de entuziasmul de data trecută, fericirea, pe urmă mînia, mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cearșaf și se trezi nas În nas cu ei doi, Încremeniți În fața ușii. Lumina de la fereastră Îi Îngădui să-i vadă bine de tot: ce bătrînă era Frau Proserpina, dar ce bățoasă se ținea, parcă era un soldat german și bătrînelul evreu clătinîndu-se pe picioare, ce-o fi cu ei că nu se ceartă? Pentru prima dată Îi vedea stînd de vorbă fără să se certe. Desigur că ei strigaseră puțin mai Înainte... Femeia se retrase de la fereastră cînd Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clătinîndu-se pe picioare, ce-o fi cu ei că nu se ceartă? Pentru prima dată Îi vedea stînd de vorbă fără să se certe. Desigur că ei strigaseră puțin mai Înainte... Femeia se retrase de la fereastră cînd Îl văzu pe bătrînel apropiindu-se. Făcea tot timpul din cap că nu. Nu avea timbre pregătite pentru diseară... Iarna nu azvîrli pe nimeni În stradă, Îi spuse Frau Proserpina. O să mai vorbim noi cînd s-o topi zăpada. Și pe urmă se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
laterale de-a lungul străzilor de prin sate. Am ținut să-mi filmez astfel orașul natal. Tata m-a dus cu mașina la Aix: travelling lateral asupra fațadelor de pe bulevardul Mirabeau, și planuri fixe cu tîrgul din piața Primăriei. Un bătrînel În redingotă neagră punea una cîte una În buzunare prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai putea crede Într-un film neorealist. Parcă ar fi Umberto D.!“. Moșulețul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi s-a făcut o foame Îngrozitoare. Ce-ai zice să ne purtăm pașii spre Plaza de Sarriá și să bifăm două gustări de omletă cu multă, multă ceapă? Ne-am Îndreptat spre piața cu pricina, unde o ceată de bătrînei cochetau cu porumbeii din partea locului, reducînd viața la un joc de firimituri și de așteptare. Am ocupat o masă lîngă ușa barului, unde Fermín a Început să dea gata În legea lui gustările, a lui și a mea, o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
intrăm pe ușa din dos. Mă urmărești? — Fermín, orice-ai spune dumneata merge și la liturghie. Atunci, apucă-te și-ți scutură costumul de băiețaș din cor, fiindcă În după-amiaza asta, de Îndată ce Închidem, o să-i facem o vizită de milostenie bătrînei, la azilul Santa Lucía. Și acum, povestește-mi. Cum a fost ieri cu mînzișoara aia? Să nu fii hermetic cu mine, fiindcă tot ce n-ai să-mi povestești are să-ți iasă sub formă de bube cu puroi. Am oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Oi fi eu un ghiuj amărît și jegos, dar nu-s și imbecil. Asta o știu și eu. Mă mulțumesc să-mi promiți. — Și de unde știți că n-am să vă promit numai ca să-mi spuneți unde e Jacinta Coronado? Bătrînelul Îmi zîmbi, șiret. — Dă-mi cuvîntul dumitale și lasă problemele de conștiință pe seama mea. Am privit În sus. Juanito Își Începea partea a doua a recitaliului. Viața se stingea treptat. Cererea moșneguțului cel hîtru era singurul lucru din acel purgatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la același lucru ca și mine. Jacinta Coronado era, evident, mai lucidă decît o sugerau aparențele. Trupul se stingea, Însă mintea și sufletul Încă se mai mistuiau În acel puț de mizerie. M-am Întrebat cîți alții asemenea ei, asemenea bătrînelului licențios care ne arătase cum s-o găsim zăceau Împotmoliți acolo. Vine fiindcă te iubește mult pe dumneata, Jacinta. Fiindcă Își amintește cît de bine Îl Îngrijeai și Îl hrăneai cînd era flăcău. Ne-a povestit totul. Îți aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]