KorAP: Find »[drukola/base=bătrânel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...39 >

968 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

gîndi că Philadelphia e În Statele Unite și se uită la el complet zăpăcit. — Eu colecționez timbre. Asta Înseamnă filatelie. Eu sînt filatelist. Uite albumele pe masă. — Și femeia de la fereastra de jos? Oare ce era rău În ce spusese, pentru ca bătrînelul să Înceapă să facă semn cu mîna că nu merită să vorbească despre ea și să se uite cu scîrbă spre fereastra de jos. Julius rămase complet descumpănit. Tocmai cînd interogatoriul Începea să meargă... — Eu nu cobor niciodată. SÎnt prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Și ție cine ți-a spus toate astea? Unchiul Juan Lucas. Ba nu. Mămica. — Fă-mi te rog un serviciu, băiețel. Un mare serviciu. Eu nu mai pot să cobor. Cumpără-mi ziarul. O să vorbim altă data de femeia asta. Bătrînelul se Întoarse cu spatele, se Îndreptă spre birou și Începu să caute printre scrumiere pînă găsi o monedă. Veni din nou la fereastră ca să i-o dea și Julius Îi spuse ca se Întoarce Îndată. Porni ca din pușcă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și s-a făcut că nici n-o vede, alergînd drept spre ieșire. „Unde alergi ca un apucat?“ Îl Întrebă Carlos apucîndu-l de mînă. Julius Îi explică așa cum se pricepu el mai bine că se duce să ia ziarul pentru bătrînelul Înțelept, și Carlos Îi spuse că Înțeleptul Îi face ochi dulci. „Ce?“ „E pederast“, Îi explică, dar el nu putea să rămînă cu banii bătrînelului, care era sărac lipit și pe urmă de ce, Carlos, nu e pederast lasă-mă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Îi explică așa cum se pricepu el mai bine că se duce să ia ziarul pentru bătrînelul Înțelept, și Carlos Îi spuse că Înțeleptul Îi face ochi dulci. „Ce?“ „E pederast“, Îi explică, dar el nu putea să rămînă cu banii bătrînelului, care era sărac lipit și pe urmă de ce, Carlos, nu e pederast lasă-mă să mă duc, lasă-mă să mă duc. Carlos acceptă, dar cu condiția să nu stea decît foarte puțin și să-l poată supraveghea din umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lui Julius, care nu putuse uita atît de ușor loviturile simbolic-morale. Nici mie nu-mi place, băiețaș. Ține. Lui Julius Îi tremură mîna cînd luă moneda. La Început se făcu că n-o vede și continuă să se uite la bătrînel, dar apoi ochii i se umplură de lacrimi și-și plecă privirea la moneda rece, strălucitoare și parcă fără greutate care-i acoperea incomod Întreaga mînă. PÎnă la urmă luă cei cinci centavos, mulțumesc, nu avea nevoie, mulțumesc, nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ochii i se umplură de lacrimi și-și plecă privirea la moneda rece, strălucitoare și parcă fără greutate care-i acoperea incomod Întreaga mînă. PÎnă la urmă luă cei cinci centavos, mulțumesc, nu avea nevoie, mulțumesc, nu am ne... Dar bătrînelul Își desfăcuse brațele ca papa cînd Își dă binecuvîntarea, clătina ziarul În aer În timp ce vorbea, „e nouă-nouță, e nouă-nouță, repeta, strălucește ca aurul și poți să-ți cumperi cu ea o bomboană.“ Julius Își Întări convingerea că bătrînelul e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ne... Dar bătrînelul Își desfăcuse brațele ca papa cînd Își dă binecuvîntarea, clătina ziarul În aer În timp ce vorbea, „e nouă-nouță, e nouă-nouță, repeta, strălucește ca aurul și poți să-ți cumperi cu ea o bomboană.“ Julius Își Întări convingerea că bătrînelul e un Înțelept și Carlos e un om rău care-și bate joc de toată lumea, ba nu, Carlos nu e rău, se Înșeală numai, unde-o fi ca să vadă și el că nu-i face ochi dulci, e un Înțelept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dar o ultimă Întrebare Îl opri pe loc: cine e fata? Nu Îndrăznea, bătrînul o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe un drum greșit, Îl Întrerupse bătrînelul. — Haide odată! strigă Carlos aproape În același timp, de jos. Destul cu vorbăria! Văzînd că Julius coboară, se Îndreptă spre ieșire. Te-nfiori privind la mine; nu fi rău, iubite, vino. Flori ajunse-n rai căzut-au În noroi, strivite, iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lumea. Își duse mîna deasupra buzelor, acolo unde el nu avea mustață, o să-i crească abia peste cîțiva ani, se uită pe fereastra Mercedesului și, În bezna nopții, În partea asta atît de veche și atît de urîtă a Limei, bătrînelul Îi spuse din nou aici toți o apucă pe un drum greșit. „Toți, se gîndea bătrînelul, dar ce drăguț e băiatul, urechiat cum ne desenează pe noi, evreii...“ Rămăsese la fereastră, ascultînd vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
peste cîțiva ani, se uită pe fereastra Mercedesului și, În bezna nopții, În partea asta atît de veche și atît de urîtă a Limei, bătrînelul Îi spuse din nou aici toți o apucă pe un drum greșit. „Toți, se gîndea bătrînelul, dar ce drăguț e băiatul, urechiat cum ne desenează pe noi, evreii...“ Rămăsese la fereastră, ascultînd vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și dădea seama că-i place, dar mîinile lui Începură să se răcească prinse de grilajul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
băiatului că Frau Proserpina era nebună și rea, grozav de nervos după ce-o să-i povestească tot adevărul. Da, ăștia erau pașii băiatului pe coridor și acum, cînd nu-l auzea, se oprise ca să se uite la școlărița cea drăguță. Bătrînelul se duse la fereastră. Julius era acolo. Încă nu se obișnuise să stea În tranșeea aceea și dușmanul-prieten Îl descoperise Îndată. La fel ca data trecută. Trebui s-o șteargă ca din pușcă, făcu o săritură Înapoi și Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și să-l salute. — N-am oră azi. — Cum așa? Atunci de ce-ai venit? Explicația era foarte lungă și În afară de asta Julius făcea tot felul de planuri care nu sufereau amînare și nici nu-i trecea prin cap că bătrînelul Înțelept cu țeasta pleșuvă era frămîntat de o mulțime de idei aproape paralele cu ale lui. Nu uitase că nu-l primise la recital. Era numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum și era dispus să asiste oricum la recital. — Eu nu trebuia să vin, explică. Astăzi e recital dat de elevii mai mari. Bătrînelul Începu să priceapă. „Aha“, spuse Îndepărtîndu-se de fereastră și Îndreptîndu-se spre peretele din fund, unde atîrna un almanah. Sigur, sigur... Îmi amintesc. Azi e prima vineri a lunii. În fiecare vineri de la Începutul lunii e recital. Aha... Prin urmare, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Beethoven? Lui Frau Proserpina i-ai spus? — Nu! Unchiul Juan Lucas mi-a interzis să-i spun. E Însurat cu mămica... Nu, poate că minciuna asta gogonată nu venea de la ticăloasa asta, dar În orice caz ea era o ticăloasă. Bătrînelul Înțelept avea părerile lui nestrămutate despre Frau Proserpina. — Vecinii ei bineînțeles că o să vină la recital, nu-i așa? — Nu știu, băiețel, nu știu... Dar tu și cu mine o să asistăm negreșit la faimosul recital. Îl rugă să-l aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Îl chemă, spre surprinderea lui, din capătul coridorului. — Vino, Îi spuse. Julius reuși să vadă că fata care cînta bolerouri nu era la fereastră, desigur că se gătea ca să vină la recital. Se grăbi să-l ajungă din urmă pe bătrînel, care acum dădea colțul. Au luat-o amîndoi la dreapta și au Înaintat pînă În capătul celui de al doilea coridor, aici era Academia. Julius Începu să tremure de cum văzu ușa. Recitalul Începuse. Nu Încăpea nici cea mai mică Îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
prima oară În viața lui, Julius prinse diferența dintre My Bony lies over the ocean așa cum o cînta el și ceea ce cîntau elevii care făcuseră multe lecții cu nepoata lui Beethoven. Ajungînd la ușă vru să bată În retragere, dar bătrînelul părea hotărît să Înfrunte orice piedici. Îl prinse chiar de mînă ca să-i dea curaj sau ca să nu-l scape. „Uită-te“, Îi spuse, Împingînd ușurel ușa. Julius putu vedea cele patru bănci dintotdeauna lipite de peretele din fund, totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric, numai pianele puternic luminate și la pian cînta, bineînțeles mult mai bine decît el În epoca lui de aur, cine credeți?, chiar Frau Proserpina În persoană. — Tu ești singurul ei elev! Glasul bătrînelului Îl convinse pe deplin, dar acum voia să plece și nu putea. Îl strîngea de mînă din ce În ce mai tare, gîfÎia, tremura de parcă fusese cuprins de turbare. N-are elevi fiindcă e bătrînă și rea. Bătrînă și rea! Bătrînă și rea! Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Bătrînă și rea! Bătrînă și rea! Își pierdu echilibrul, dar reuși să se sprijine de jumătatea Închisă a ușii. „Din fericire, oftă ușurat Julius, dacă se sprijinea de cealaltă, cădea În nas și venea pe brînci cu ușă cu tot.“ Bătrînelul gîfÎia din ce În ce mai tare, acum nici măcar nu mai avea grijă să nu facă zgomot. Și de Îndată ce-și recăpătă echilibrul, Împinse din nou jumătatea Întredeschisă a ușii, de parcă ar fi vrut ca Julius să se convingă și mai bine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și mai bine de tot ce vedea, Julius băgă din nou capul prin deschizătura ușii și În clipa aceea se petrecu ceva Îngrozitor, fiindcă Frau Proserpina Începu să greșească și dintr-odată se opri. — E sfîrșitul părții Întîi, Îi spuse bătrînelul. Acum ea o să anunțe o scurtă pauză, pentru ca publicul să poată trece să bea ceva la bar, Înainte de a asculta partea a doua a concertului. Frau Proserpina se apropie de marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pauză, pentru ca publicul să poată trece să bea ceva la bar, Înainte de a asculta partea a doua a concertului. Frau Proserpina se apropie de marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să rămînă ca să vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum Frau Proserpina se Întorcea spre public, Înaintînd pînă la marginea estradei și anunța partea a doua a programului. — De ani de zile face același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum Frau Proserpina se Întorcea spre public, Înaintînd pînă la marginea estradei și anunța partea a doua a programului. — De ani de zile face același lucru. Julius Îi spuse că voia să plece, dar bătrînelul era Încă sub stăpînirea mîniei. — Da! Da! Dar mai Înainte vreau să știi bine de ce. Femeia asta n-o să te Învețe nimic! E rea! Nebună și rea! Tu ești singurul elev pe care-l are și vrea să se răzbune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ești singurul elev pe care-l are... Și eu din pensia mea trebuie să Întrețin... să Întrețin... Eu trebuie să Întrețin... Dar strigătele lui se potoleau Încetul cu Încetul și Julius simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]