715 matches
-
a ordonat, Olgăi: de mâine, pleci la mamă-ta! Dacă ea te primește, bine; dacă nu pentru mine, e tot bine. S-a dus, în ziua ce a urmat, la mama. Asta, suflet negru, a urlat de a răsunat căsoaia bătrânească: NU. Ieși afară! și unde să stau? Treaba ta. Olga a ieșit. Așa cum era îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-a dedicat cerșitului. Prima zi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iubi și a fi iubită. Flacăra iubirii dintre cei doi tineri s-a stins în tăcere și fără reproșuri, ca o jertfă inutilă pentru Ionel Datcu. Obsesia lui Gheorghe Gheorghe Șelaru se apropia de șapte decenii. Locuia într-o casă bătrînească, intrată pe jumătate în pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele.“ Micul duce 1 Locuința doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era Împodobit cu majuscule aurite, În culori, și, oricît de ciudat ar fi putut să pară, era singurul lucru care vorbea despre război În această Încăpere pașnică și bătrînească. La orice pagină l-ai fi deschis, dădeai peste rugăciuni chemînd la eliberarea unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși și haini „ca niște lei turbați“... Cuvintele țîșneau din paginile pline de Înflorituri ca niște obuze dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnului Cost? I-ar fi trebuit un al șaselea simț! Formă un nou număr și auzi o voce tremurătoare, de bătrîn: — Alo? — Cine-i acolo, vă rog? — Cine sînteți dumneavoastră? Îi Întoarse cu Încăpățînare Întrebarea vocea - o voce atît de bătrînească, Încît nu puteai ști dacă era a unui bărbat, sau a unei femei. — Aici e Bursa, răspunse prompt Rowe, oprindu-se la prima soluție care-i veni În minte. Verificăm lista tuturor clienților noștri, după alarma de aseară... — Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
indivizi care au avut apoi ceva de zis prin excentricitatea lor. Șerban, de exemplu, era un tip cârlionțat a cărui mamă venea tocmai din Oradea, ca să învețe cu el pentru examene. Marile lui calități erau averea compusă din două case bătrânești și o cireadă de bivolițe, precum și succesul nebun la fetele de o frumusețe dubioasă, cărora le lăuda fără pic de rușine plăcintele. Ionică Moldovanu, un ins solid, creț și cu graiul neaoș, fugise din satul de baștină, Bogdan-Vodă, ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Avea o înțelepciune tradusă într-o încăpățânare păguboasă. Celălalt Ion „s-a fost îndrăgostit” de o colegă plinuță, după care s-a răzgândit și „s-a fost amorezat” de sora acesteia. Amândoi închiriau niște pivnițe cu chiuvetă la subsolul caselor bătrânești și, timp de două-trei săptămâni, frecventau cinemateca în disperare. Știau că nu au mult timp pentru citit, așa că încercau să compenseze prin vizionări de filme suprarealiste. La cinematecă se putea intra pe gratis doar dacă erai student la arte. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gâjâită de om bătrân și credincios fumător al țigărilor Mărășești - am luat În primire serviciu’ care mi s-a ordonat, adică șef de cuptor. Imaginea Îmbrăcă imediat alura ei de arhivă de război și Înțelegem că lucrurile despre care vocea bătrânească vorbește s-au Întâmplat În urmă cu ani. Imaginile se succed cu repeziciune ca la un jurnal de actualități din acea vreme și nici gramatica montajului nu pare tocmai bine pusă la punct. Oricum, vedem convoaie de căruțe și plutoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
plină cu copaci, avea și vie în câmp, nu era un om rău sau zgârcit. Cu baba lui a avut o familie unită, iar copii lui au fost: Tudor, Anica, Gheorghe, Profira, Dumitru și Vasile, care au rămas în casa bătrânească, cu fântână în curte, cu budui din piatră cioplită ce se află în stânga casei. Tot în stânga se află și ulița pe care urcă dimineața vitele satului spre pășune, iar seara cobor de la păscut. O așezare foarte frumoasă pentru că prin față
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mult cu taică-său în felul de a fi, a lăsat să se scurgă o fărâmă de timp bună până să răspundă. S-a desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață, disperată, nedormită, nemâncată... Ca în Iad. Și tu ce ai făcut? - a întrebat Maranda
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
răutate unu Împotriva celuilalt În asemenea feliu Încât deîndată au ieșit de peste tot otcârmuitorii albi pân păr, clătinându-se de la colibe unde era obidiți și s’au așezat În câmpuri, de și’a ales bordeie mai desfătate pentru traiul lor bătrânesc. Iară poiatul Hadrian P, ajiuns sireac la pungi, moaie-n slovă pre unul dentre aceștia, pârcălabul Bârlădeanu, Întru slava ceriului ce l-a slobozit pe meleagurile noastre. Purtând bărbi până-n poale, marele poiat agrăiaște den tristețuri ce-i zdrumică rima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ÎmpăcĂm? — Da, bine, spuse David, pentru că știa că de aici avea să Înceapă povestea cu a nu mai spune nimănui nimic. — Îmi pare atît de bine. Așa e mult mai simplu și mai bine. Apoi se așezară pe niște scăunele bătrînești, lîngă colții sprijiniți de peretele colibei, la umbra smochinului, și băură bere din niște tărtăcuțe pe care le tot aduceau o fată tînĂră și fratele ei și mai tînĂr, servitorul eroilor, un băiat care stătea În praful de pe jos, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Uite-o colea. Ei! Mă gândeam și eu că oi descoperi măcar o țandără de piatră care să-mi povestească cam ce vorbea moș Creangă cu dragul său prieten - Mihai Eminescu - când urcau sau coborau dealul ista? Bine zice vorba bătrânească: „Năravul din născare leac n-are”. Dovada? Nu-i greu de ghicit. Hoinărești fără încetare. Pe ulițele Iașilor ne-am cunoscut, pe ulițele lui ne revedem. Și dacă tot ai pus întrebarea, ți-oi spune doar că bănuiesc unde puteau
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
toate bunătățile culinare respectând tradițiile din zonă. Nu am să uit niciodată sărbătorile de Anul Nou și de Paști cu obiceiurile satului. În clasa a IV-a ne-am mutat la Iași, am locuit pe strada Roșcani, într-o casă bătrânescă cumpărată de părinți. În apropiere de stradă Hotin, era o școală, unde mi-am continuat studiile și am inceput sa invat românește, desi îmi era foarte greu. În vecinătate erau alte două străduțe Lazăr Guttemberg și C.A. Rosetti unde
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
toate bunătățile culinare respectând tradițiile din zonă. Nu am să uit niciodată sărbătorile de Anul Nou și de Paști cu obiceiurile satului. În clasa a IV-a ne-am mutat la Iași, am locuit pe strada Roșcani, într-o casă bătrânescă cumpărată de părinți. În apropiere de stradă Hotin, era o școală, unde mi-am continuat studiile și am inceput sa invat românește, desi îmi era foarte greu. În vecinătate erau alte două străduțe Lazăr Guttemberg și C.A. Rosetti unde
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
ei cu cadoul. A crezut atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și au trăit patru generații de înaintași, nu mai mulțumește pe Grigore. Socotea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scaun domnului Herdelea! Titu dădu mâna cu Mișu și cu Tănăsescu. Așezîndu-se, mai văzu un militar, pe care însă nu-l cunoștea, în colțul cel mai întunecos al cămăruței. După o mică pauză, refăcîndu-se parcă atmosfera, Tănăsescu vorbi cu glasu-i bătrînesc: ― Dacă-i pe dreptate, domnule Mișu, apoi s-o începem de la început, că așa se cuvine. Fă-i dumneata dreptate țăranului, nu zic, dar mai întîi nu lăsa de batjocură pe cei care au slujit statul o viață întreagă, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se dădu în lături, lăutarii trecură la mijloc și astfel fură împăcați și cei rămași în jurul mesei, și dansatorii care se puteau frământa în largul lor dincolo. Nadina reuși să înduplece până și pe Miron Iuga să facă un vals bătrânesc cu ea. Totuși aici rolul principal revenea lui Raul care, pentru a fi pe placul Nadinei, dansă pe rând cu toate cucoanele. Singură soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil că nu mai e în vârsta când unei femei îi șade
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bărbat cu stare și de inimă. Poate să aveți de-a face și dumneavoastră cu dânsul, că e dintre cei care se întovărășiseră să cumpere proprietatea coniței Nadina! Avocatul Stavrat se oprise și ieri, de două ori, în curtea conacului bătrânesc, când au sosit și când pe urmă s-au înapoiat de la Miron Iuga fără să fi intrat în casă. Totuși acuma examină clădirile și ograda, parcă niciodată nu le-ar fi văzut, observând ursuz: ― În conacurile astea nu e nici o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
București, 1910, 182-187; Marin I. Apostolescu, Balade populare, I, Alexandria, 1912, 22-27; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 216-228; Gh. Cătană, Balade poporale, Brașov, 1916, 74-77; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 263-268; Const. Brăiloiu, Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina, București, 1932, 11-22; C. Sandu-Timoc, Poezii populare de la românii din Valea Timocului, Craiova, 1943, 35-50; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1975, 89-99; Alexiu Viciu, Flori de câmp, Cluj-Napoca, 1976, 263-264. Repere bibliografice: S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
poporale, Brașov, 1916, 74-77; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 263-268; Const. Brăiloiu, Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina, București, 1932, 11-22; C. Sandu-Timoc, Poezii populare de la românii din Valea Timocului, Craiova, 1943, 35-50; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1975, 89-99; Alexiu Viciu, Flori de câmp, Cluj-Napoca, 1976, 263-264. Repere bibliografice: S. Fl. Marian, Nunta la români, București, 1890, 210-212; Lazăr Șăineanu, Basmele române, București, 1895, 9, 413, 505, 677, 898, 978-979; Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
să-l pună pe rug în deplină cunoștință și libertate a spiritului, și fără să se teamă de păcatele lui. Știind cât de mult ține la taică-său, doi jandarmi s-au dus să-l aducă pe Geronimo din casa bătrânească din Stilo, însoțindu-l până la Napoli. Dacă n-ar fi fost complet nebun, călugărul ar fi trebuit să cedeze, mai ales dacă ar fi văzut că taică-său era brutalizat. L-au pus pe cismar să stea pe aceeași bancă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]