1,995 matches
-
se auzea tare aiurea. Ceva nu se potrivea. Se amestecau sunetele cu propriile ecouri și toți fluierau supărați. A durat o vreme până să se rezolve problema, așa că am fugit după cantină, la banca mea și m-am apucat de băut. Sticla mergea din mână în mână, la Marius, la Mihai, la Kyta, la Titi, la Shumy, la Romy, la mine și iar de la capăt la toți, încă o dată, până ce terminam de golit tot conținutul. Trăgeai câteva guri bune apoi o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
alți doi copii, pe Relu (nu știu ce face el acum) și pe Ionică (știu ce face el acum: a urmat destinul tipic de tranziție, după ani de șomaj tehnic la cocseria din Călan, el și soția lui s-au apucat de băut). Fetele lor sunt anemice. Cea mare a intrat la Drept la Alba Iulia, dar n-a plecat acolo fiindcă nu avea nici bani de tren. Săptămâna trecută au mai găsit oamenii niscai țuică în beci. Au băut-o ca înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în cimitir. O groapă - 600 de lei! Seara mă urcam cu picioarele pe masă și-mi turnam bere pe cap: „Trăiască morții, moară viii!” și tot palierul de la cămin știa că „a mai îngropat Miclea pe unu’” și dă de băut. „Nu eu băă, le ziceam, mortu’ vă dă de băut! Un pic de respect” Tipii se ridicau în picioare pe paturile-bărci în care dormeam în internat și strigau în cor: „Trăiască morții, moară viii!”. „Aaamiin, cântam eu ca un popă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dacă află Tămaș, trebuie să-mi cer transferul la altă școală, la Babadag! Ăsta vrea să mă facă de râs în tot orașul. I-arăt eu ei! I-am ascuns și dicționarele, să nu poată afla cuvintele. Azi mergem la băut, și după-aia vii la mine să vedem efectul razelor gama asupra crăițelor!”. Am stat până spre seară în bar la Potaisa. Eram bine chercheliți când ne-am apropiat de casă. Poarta era încuiată. „S-a supărat, bătrâna, vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sistematizare! Nu am avut nici o satisfacție că a ajuns la vorbele mele și că descoperă în spatele normelor europene țăranul mioritic, atemporal integrat în democrația biosferei și în țuică de corcodușe, cu un spirit antreprenorial cât să îi mai dea de băut pe credit la cârciumă. Să nu sar calu’! Țăranu’ mioritic se transformă. Și nu din cauza noastră, a ’telectualilor civilizatorii, cu atât mai puțin din cauza politicienilor care manageriază menajeria bunurilor publice. Ci din cauza exodului la muncă în lumi care n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
putere. Cum am făcut asta, a și sosit și acest vânt care a măturat tot, ducând, după dorința mea, răutatea pe pustii. Am mai avut eu o întâmplare asemenea, cu fie-iertatul Negoiță, tatu-tău. A venit odată mânios și puțintel băut, de la moară. Cum a început a grăi unele și altele prin casă, eu am tăcut. A strigat la mine să răspund și să vorbesc; eu m-am împietrit mai tare. Când m-a lovit, am văzut în ochii lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mă tem, căci m-a lepădat în ungher, a ieșit și s-a dus. Mă gândeam să nu se înece în Mureș. El s-a dus, sărmanul, la jidov, să mai bea un rând; și, după ce a gătat de băut, a sfărâmat în măsele și paharul, mestecând în gură până ce a făcut clăbuci de sânge. După asta, a umblat, noaptea, fără nici o țintă și s-a poticnit lângă un tău, unde a adormit. L-au adus niște creștini acasă, bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în prezența lor, umilă și tăcută. Harris, în schimb, părea perfect în largul lui, tot întrebând despre slujba mea, spunându-mi totul despre a lui. Apoi a scos un mixer de cocteiluri și două pahare, mi-a turnat ceva de băut și a ridicat paharul pentru a ciocni. Doamne, un toast! — Pentru victoria celor de la Mets, am spus repede. Pentru suptul degetelor de la picior, a spus. O, nu. O, Doamne, nu. Deci avea o obsesie legată de picioare. Nu c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cercuri de lumină blândă și aerul era înmiresmat de florile tăiate dintr-un vas de pe măsuța de cafea. —Bere, vin, apă? mi-a întrebat Luke cicatricea. —Apă, am răspuns către prohabul lui. Mi-era teamă că, dacă mă apucam de băut, n-aveam să mă mai opresc. S-a auzit soneria. —E Joey, a zis Luke. Joey era cel mai bun prieten al lui. Ești sigură c-o să te simți în largul tău cu el aici? Am încercat să răspund privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oare încă din fragedă pruncie că Dumnezeu l-a blestemat atât pe cel ce vinde vinul, cât și pe cel care-l cumpără? Că El l-a blestemat pe cel care-l bea, dar și pe cel care dă de băut? Au învățat, dar au uitat, sau atunci au preferat băutura care-l transformă pe om în dobitoc târâtor, Cuvântului care făgăduiește Raiul. Una din cârciumile astea e ținută de o evreică, nimeni nu ignoră acest lucru, dar celelalte trei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că încearcă să vă avertizeze că Granada va fi cucerită, numai că asta deja nu mai e o taină. - Vorbele lui bat mai departe. El afirmă că, pentru evrei, nu va mai fi nici aer de respirat, nici apă de băut în acest ținut al sefarzilor.“ Ea, de obicei atât de plină de viață, abia de putea acum rosti cuvintele, atât de mare îi era spaima. „Cartea aceea a ta te-a tulburat așa de tare? - E altceva. Am aflat azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
blestematele astea de archebuze, cel mai viteaz dintre cavaleri poate fi doborât de departe de un fluieraș oarecare! Ăsta-i sfârșitul cavaleriei! Sfârșitul războaielor onorabile! În ochii gloatei, totuși, fluierașul florentin a devenit un erou. I s-a dat de băut, a fost implorat să-și istorisească iarăși isprava, a fost luat pe sus și dus în triumf. Sărbătorire fără rost, din moment ce moartea conetabilului de Bourbon nu întârziase nici măcar cu o secundă asaltul imperialilor. Ba dimpotrivă, s-ar fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
renașterea vegetației. Velunda avea să vină spre el, ca de atâtea ori, înveșmântată în mantia ei albă care îi lăsa brațele descoperite, avea să-i treacă brațele în jurul gâtului și să-i șoptească: „Bine ai venit“. Îi va da de băut și se va așeza în fața lui, în colibă - ultima colibă, ridicată lângă un stejar. Toată oboseala călătoriei avea să dispară și aveau să rămână doar privirea Velundei și felul în care ea îi trecea palma peste față, ca să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în mâini. Cei din jurul lui tăceau. — Nu-l pot omorî. Dar trebuie să moară fără ca nimeni să mă poată acuza de moartea lui. Vreau să-l văd mort. — E o problemă care nu se poate rezolva, imperator. — Dați-mi de băut. Listarius se grăbi să-i întindă o cupă. Vitellius o goli și o puse pe masă. — Omul ăsta... Își șterse gura cu dosul mâinii. Deodată chipul i se lumină. — I-l vând lui Manteus. — Manteus, lanistul? Vrei să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
brațele ridicate, se întorcea în dreapta și-n stânga, spre publicul care-l aplauda. Avea aerul fericit al celui care realizează că a rămas în viață. Vitellius se prăbuși pe tricliniu și îi făcu semn lui Listarius să-i toarne de băut. În jurul lui, toți tăceau. — Orpheus, murmură pierdut, apucând cupa cu o mână tremurândă. Orpheus! La începutul luptei îl privise disprețuitor pe Valerius, convins că din clipă în clipă avea să-i vadă sângele udând nisipul. Siguranța lui se prefăcuse repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau bâzâit din ceafă s-a pus iar pe treabă, modulând ușor în încercarea de a se fixa pe post. * O, Doamne, uneori când mă trezesc, mă simt ca o mâță călcată de mașină. Ești familiarizat cu aspectele stoice ale băutului la greu, - ale băutului zdravăn? O, e greu, o, e dificil. Nu e ușor. Doamne, niciodată nu am avut intenția să-mi fac vreun rău. Am vrut doar să-mi ofer o plăcere. Boala a cărei gazdă sunt, numită acufenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a pus iar pe treabă, modulând ușor în încercarea de a se fixa pe post. * O, Doamne, uneori când mă trezesc, mă simt ca o mâță călcată de mașină. Ești familiarizat cu aspectele stoice ale băutului la greu, - ale băutului zdravăn? O, e greu, o, e dificil. Nu e ușor. Doamne, niciodată nu am avut intenția să-mi fac vreun rău. Am vrut doar să-mi ofer o plăcere. Boala a cărei gazdă sunt, numită acufenă - mult mai de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și banilor. Ultima scrisoare avea adresa scrisă de mână și mi se adresa cu Domnului John Self Esquire. Pe când răsfoiam teancul kaki, în dimineața îngrozitoare a întoarcerii mele de la New York (stând în amiaza londoneză, în apartamentul pustiu, cu ceva de băut, ca, de exemplu, gin cu un pahar de apă minerală la șase a. m. - asta vrându-se o veste bună atât pentru trup cât și pentru suflet), în căutarea unei amicale mâini de ajutor, ochii mi-au căzut pe literele stângace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce ești. M-a pupat pe țâțe, apoi mi-a dus mâna la sula lui. După aia... — Doamne. Și unde erați în clipa aia? Împreună în pat? — Aici, în bucătărie. A venit în timp ce tu erai plecat. Mi-am turnat de băut și am spus calm: — Toată lumea se dă la tine, Selina. O fac chelnerii din restaurante. O fac bărbații pe stradă. Închise ochii și începu să râdă. Apoi redeveni serioasă. Dar, după câte se pare, e prietenul tău, spuse ea. — Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ouă, șuncă și cartofi prăjiți. Nu, nu cred că scriitorii câștigă prea bine. — Pită? întrebă fata, care făcea parte din contingentul italian, deși tenul ei fusese în întregime pigmentat de sporii de la bucătărie. Nu, mulțumesc, nu vreau pâine prăjită. — De băut? — Ceai, te rog, spuse Martin. Am arătat spre carafa mea plină cu vinul roșu, spumos. — Nu vrei un strop din ăsta? — Nu, mulțumesc. Încerc să nu beau la ora prânzului. — Și eu. Dar nu reușesc aproape niciodată. — Mă simt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
halat alb, întinzându-mi din mâneca largă o mână care tăia aerul condiționat. Se răsuci, cuprins de o grabă tăcută și îmi arătă spre fereastra înclinată - acesta era balconul lui, loja lui particulară, deasupra Manhattan-ului asudat. Îmi turnă ceva de băut Am fost surprins să descopăr gustul whisky-ului și nu al nectarului în paharul aburit Apoi Lorne mă privi lung, cu o candoare nedisimulată. Am ținut ceea ce a fost pentru mine cel mai lung discurs al serii, spunându-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină, trecând pe lângă perdele și bonete de spital, fie lângă părți demontate dintr-un tablou de comandă electromagnetic argintiu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină, trecând pe lângă perdele și bonete de spital, fie lângă părți demontate dintr-un tablou de comandă electromagnetic argintiu, un banc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zăpăcitele astea din Manhattan. Își făceau apariția capsate ca dracu’, dar mortal de excitate, cu nervii gata să le explodeze, fiecare punându-și în valoare formele și nuanțele, elasticitatea și forța. Le rugam să se așeze, le ofeream ceva de băut, după care urmau întrebările obișnuite. Nu aveau nevoie de sufleur: vezi, chiar credeau că e posibil, că e probabil, că e o certitudine că banii și faima le-au ales pe ele, că șansa vieții lor le-a ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Da. Mi-au cam scăpat lucrurile de sub control. — Aseară? — Da. Nu prea știu ce mi s-a întâmplat. — Nu a fost aseară. A fost acum două seri. Sună-mă la opt. Atunci o să știu ce să fac. Dacă ești iar băut, închid. Și cu asta a închis telefonul. M-am simțit încolțit de întrebări grețoase în timp ce m-am sculat din pat și m-am dezbrăcat pe îndelete în fața ferestrei, sesizând uriașele trădări de natură chimică și învârtejirile amenințătoare de pe cerul răvășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]