943 matches
-
lui Arghezi, Blaga și Barbu. În volumul patru, de altfel, secțiunile au titluri semnificative: Dezideratul diferențierii, Revigorarea concepției clasicizante și Tradiționalismul programatic. Ultimul volum antum al lui Mircea Scarlat este George Bacovia (1987), carte în care ideea de spațialitate poetică bacoviană e unul dintre pilonii demonstrației critice. Mircea Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al poeziei bacoviene: „Mircea Scarlat descrie cu pătrundere tentativele succesive ale acestei puneri în expresie a unui
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
lui Mircea Scarlat este George Bacovia (1987), carte în care ideea de spațialitate poetică bacoviană e unul dintre pilonii demonstrației critice. Mircea Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al poeziei bacoviene: „Mircea Scarlat descrie cu pătrundere tentativele succesive ale acestei puneri în expresie a unui imaginar torturant, delimitând mai multe «registre» (eminescian, neoromantic, satanic și decadent-simbolist). Această devenire ocupă cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
neoromantic, satanic și decadent-simbolist). Această devenire ocupă cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința de obiectivare nu poate să eclipseze cu totul atmosfera de oficiere pe care lirica bacoviană o presupune și o favorizează, are accente aproape patetice: „de poezia bacoviană te apropii ca de chilia unui ermit: podoabele
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința de obiectivare nu poate să eclipseze cu totul atmosfera de oficiere pe care lirica bacoviană o presupune și o favorizează, are accente aproape patetice: „de poezia bacoviană te apropii ca de chilia unui ermit: podoabele te stânjenesc și, împreună cu ele, toate plăcutele nimicuri ale civilizației. Cândva, într-o țară îndepărtată, mi s-a întâmplat să
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința de obiectivare nu poate să eclipseze cu totul atmosfera de oficiere pe care lirica bacoviană o presupune și o favorizează, are accente aproape patetice: „de poezia bacoviană te apropii ca de chilia unui ermit: podoabele te stânjenesc și, împreună cu ele, toate plăcutele nimicuri ale civilizației. Cândva, într-o țară îndepărtată, mi s-a întâmplat să am sentimentul că ceasul de la mână e stânjenitor, că geanta de pe umăr
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
veșminte ar putea lipsi. Ermitul care locuia în odaia cvasipustie -venit și el de departe - nu mi-a adresat niciun cuvânt; dar cât de grăitoare i-a fost privirea cercetătoare îndreptată asupră-mi! Mi-a venit în minte, spontan, poezia bacoviană. Austeritatea ei oferă un posibil echivalent traiului acelui pustnic: în ordinea lumească, nimic nu-i lipsea, cu toate că un geamantan obișnuit i-ar fi adăpostit, ușor, întreg «avutul» material. M-am gândit atunci că ceea ce îl singularizează pe Bacovia între poeții
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
M-am gândit atunci că ceea ce îl singularizează pe Bacovia între poeții români nu este sărăcia, ci austeritatea mijloacelor; o austeritate autoimpusă, care a dus la detașarea, dintr-un cor numeros, a unei voci lirice inconfundabile". Referindu-se la retorica bacoviană, minimalistă și prozaică, Mircea Scarlat insistă mereu asupra ideii de austeritate: „Retorica lui amintește catedralele protestante, atât de austere în comparație cu cele catolice; austere fără a fi sărace sau neatrăgătoare. Austere din gust și convingere, iar nu din sărăcie. Impresia de
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
Scarlat insistă mereu asupra ideii de austeritate: „Retorica lui amintește catedralele protestante, atât de austere în comparație cu cele catolice; austere fără a fi sărace sau neatrăgătoare. Austere din gust și convingere, iar nu din sărăcie. Impresia de austeritate oferită de poezia bacoviană sporește enorm în cazul unei raportări la contemporanul său Minulescu - un mare «risipitor» în materie de podoabe sclipitoare și zornăitoare". Spațiul imaginar bacovian este examinat prin punerea sa în raport cu poetica lui Alecsandri sau cu aceea a lui Eminescu. Aserțiunile critice
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
sau neatrăgătoare. Austere din gust și convingere, iar nu din sărăcie. Impresia de austeritate oferită de poezia bacoviană sporește enorm în cazul unei raportări la contemporanul său Minulescu - un mare «risipitor» în materie de podoabe sclipitoare și zornăitoare". Spațiul imaginar bacovian este examinat prin punerea sa în raport cu poetica lui Alecsandri sau cu aceea a lui Eminescu. Aserțiunile critice sunt pertinente, argumentate și pregnante, nu lipsite de o anume plasticitate. „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
a lui Eminescu. Aserțiunile critice sunt pertinente, argumentate și pregnante, nu lipsite de o anume plasticitate. „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările memorabile din această carte. Ipostaza spațială dominantă la Bacovia este pustiul, ipostază a nedeterminării și disoluției reperelor, a abolirii oricărei modalități de orientare: „În
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările memorabile din această carte. Ipostaza spațială dominantă la Bacovia este pustiul, ipostază a nedeterminării și disoluției reperelor, a abolirii oricărei modalități de orientare: „În universul bacovian, dominante sunt raporturile deschise, chiar atunci când spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi, de pildă -spațiul închis al unei odăi, deși tocmai deschiderea este cea care îl îngrozește". Apetența deschiderii reclamă, însă, în textul bacovian, impulsul contrar, într-
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
orientare: „În universul bacovian, dominante sunt raporturile deschise, chiar atunci când spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi, de pildă -spațiul închis al unei odăi, deși tocmai deschiderea este cea care îl îngrozește". Apetența deschiderii reclamă, însă, în textul bacovian, impulsul contrar, într-o mișcare dialectică de acțiune și reacțiune, prin care limitarea și ilimitarea își găsesc justificarea deopotrivă în conștiința alienată a eului liric: „Bacovia construiește înfricoșătoarele spații indeterminate din grija prea mare de a evita închiderea. Un exces
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
ros de nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși abia atunci când publicul și criticii i-au considerat încheiată opera poetică. Ipostazele bacoviene ale tradiționalismului romantic, ale decadentismului și ale simbolismului sunt realizări artistice care au precedat bacovianismul. Fiind rezultatul unor circumstanțe particulare, independente de voința autorului (mediul epigonic în care s-a ivit, criza limbajului artistic, experiența bolii), bacovianismul este expresia unei
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
urmași pe Marin Sorescu și pe Nichita Stănescu, ci era "primul nostru poet politic", un poet preocupat cu seriozitate de actualitate, contestatar și niciodată gratuit. De asemenea, sensibilitatea poetică a lui Geo Dumitrescu era văzută de Nicolae Manolescu ca fiind bacoviană, ironia lui "vagă", iar atitudinea dominantă, aceea de "frondă". Mai mult, în stilul tranșant binecunoscut, criticul făcea o delimitare necesară între literatura de tinerețe și aceea de după 1960 a poetului, exprimîndu-și cumva nostalgia după "junele nemulțumit din poezia anilor '40
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
ești acolo/ pe catafalc// în magazinul de după colț// multipla umbră a unei insecte/ invizibile" (ibidem). De fapt presiunea interioară a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă ce o înscrie. Minimalizările au un sens ironic. Atmosfera e intens bacoviană, cu toate că limbajul total diferit îndepărtează complet ideea de epigonism. Valeriu Mircea Popa își are propriile obsesii, propriile ritualuri, propriul cod. Din punct de vedere formal (dar nu numai) - poetul își exprimă decepția față de un univers care și-a pierdut exactitatea
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
fim exigenți). Unele încep strălucit și continuă în registre șablonarde; altele, dimpotrivă, reușesc să se redreseze, accelerând spectaculos pe final. Numai două exemple, câte unul din fiecare categorie. „Cântă-mi, iubito, mânia ce-aprinse pe Ahil peleian./ Cântă-mi încet, bacovian.../ Așa, până începe al doilea război troian.// M-am trezit pe un maidan/ îngropat de bagaje care vorbeau în șoaptă la timpul trecut./ Era limpede că pornise războiul cu un nou început” (p. 56). Și, făcând pandant: „Am alergat prin
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
El stă la un ghișeu - adică la masa unei berării dintr-o gară, pentru a ilustra cu un singur exemplu - și nu disperă, nu obosește. Funcționarul, care este el, nu are angoase kafkiene, nu e claustrofob și nici nu simte, bacovian, materia plîngînd. La drept vorbind, dacă Bacovia sau Eminescu chiar au fost simpli funcționari publici - copiști sau secretari..., Caragiale - un om rămas liber - își alege ghișeul. Și îl găsește pretutindeni. Ciudat cum, fără a fi însuflețit de inițiativă, fără a
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
a suceveanului Ion Beldeanu, O dimineață pentru fiecare (Editură Cuvîntul Nostru, 1998). Comentînd altădată poezia să, observăm faptul că literatura lui Ion Beldeanu cultivă și explorează motivul literar al provinciei, în cea mai bună (și în cea mai productivă!) descendentă bacoviană. Prozele din cartea publicată în acest an confirmă: oameni obișnuiți, tipologii comune - albe -, nimic senzațional decît, poate, omenescul lor (Doi plopi), tot ce pare "ciudat" se topește imediat în banalitate, în cenușiu, în amorf, într-o pastă pe care încearcă
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
mai puțin greu de înțeles, cu nebănuite - rămase în sugestie - resurse "ficționale"): "Nici nu va dati seama cît de apăsătoare și monotona poate fi existența într-un tîrg de provincie!", spune un personaj, fixînd și dramă, dar și fericirea omului bacovian care întrezărește o fanta repede însă închisă - o carte care nu se închide, ci i se trîntesc, nervos, coperțile. Orașul mohorît, monoton, unde "nu-ți rămîne altceva de făcut decît să măsori trotuarul ori să te așezi la o masă
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
și să ceri o bere", posibilă poezie a vieții, pierdută și ea (În așteptarea lui Vartolomeu, Fotografii particulare), peisajul cu b\trîni solitari, vegetînd pe cîte o bancă (Stiloul și foile albe), completează un tablou pictat în tonuri, încă o dată, bacoviene. Chiar și prozele care par a ieși din acest registru (Despre Blond numai de bine, Si trenul încetini, Pana) - cu oameni banali care capătă personalitate prin afișarea violenței și cu imaginea unei lumi amorțite care dă semne că poate exploda
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
sale radiografiază trecutul nostru nu prea îndepărtat, realul explorat aici făcînd parte din istoria noastră recentă: e chiar viata-viată de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii contemporane.
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
biliard” - sunt câteva variante ale dezarticulării lumii lăuntrice și externe, dintre cele mai semnificative. Inima ca un pumn de boxeur accentuează acest sentiment al fărâmițării ființei și lumii, însoțit de un soi de oboseală și înstrăinare, de “târziu”, de dificultate “bacoviană” de a mai coagula în poem o imagine a lor coerentă: “o tempora o mores / când în tramvai îți găsești timp să scrii un vers / ce îndurare divinul / s-a aplecat la urechea mea / și eu rup filmul acestei străzi
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
fie pur și simplu de stil: povîrnișurile de piatră ale munților Moriah, Măslinilor și Scopus sînt aidoma "unor odăjdii preoțești", clădirea Knessetului se aseamănă "cu o aerogara", tonurile unui cîntăreț pe strada sînt "că o caterinca dintr-o plumbuita poezie bacoviană", fiordurile norvegiene sînt "împlîntate ca niște hangere în coastele stîncoase ale vestului scandinav", munții, tot acolo, "au o domolire de șaga nordică, povestita la focul unei sobe, într-o noapte polara" etc. Uneori, călătorul, în plină emoție (și asta, mai
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
lui: Sehnsucht am Fenster. Fără să cad în fonetismul ieftin al "instrumentalismelor" dubioase, trebuie spus că, totuși, acest Sehnsucht, e însuși zumzetul și oh-ul nostalgiei, - "of"-ul toamnei la fereastra lui Bacovia (pe care Fundoianu-l "citează" în Priveliști: "Toamna bacoviană geme-n ferestre: of..."); ecoul "tăcerii cu zumzete de roi" dintr-o poemă a lui Blaga... Al cochiliei pline de rumoarea și de întreg aleanul mării; al unei metropole,-n amurg, pe care o percepi sonor, de după geamuri sau dintr-
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
lui de bătrînețe, Mircea Eliade, mirat că bardul Plumbului a urcat între timp la cota celor mai mari valori lirice. Mai susține Ovidiu Cotruș, credem că fără dreptate: "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți". Adevărul e că Bacovia poate fi regăsit nu doar în imitatori servili, ci și în vocații congenere, de la Ion Caraion la M. Ivănescu, Dan Laurențiu și mai cu seamă Ileana Mălăncioiu. Ovidiu Cotruș
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]