7,201 matches
-
aproape standard se manifestă în tare (2), tare de tot (1), cel mai tare (4), fain (2). Ies în evidență englezismele - cool, foarte cool, super cool, great, sau inovațiile precum megacolosal. Cu una sau două apariții se înregistrează calificativele mai banale din punct de vedere stilistic: bun, foarte bun, cel mai bun; mare, reușit, foarte reușit, excelent, de excepție, fantastic, magnific, deosebit, încîntător, fenomenal. Mesajele, adesea semnate cu pseudonime glumețe, dovedesc intenția de a transmite cît mai multe din semnalele afective
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
mai scoate ceva de la Antonovici, dar de data aceasta foarte bine articulat: o permanentă și explicită atitudine antisemită, un mod de gîndire marcat de schematisme inacceptabile în ceea ce privește legăturile dintre oameni, în virtutea căruia falsurile Brâncuși sînt denunțate ca atare nu din banala pricină că ele, în orice țară normală, ar fi socotite obiecte ale unei infracțiuni și subiecte penale, ci datorită faptului că interese oculte, conspirații mondiale și alte asemenea enormități ar acționa, cu maximă eficiență, atît împotriva lui Brâncuși, cît și
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
Rodica Zafiu Nevoia pe care o resimt mulți vorbitori, mai ales tineri, de a se diferenția prin limbaj, prin refuzul de a folosi limba neutră, standard, considerată banală și uniformizatoare, se asociază de obicei cu tendința acelorași persoane de a urma moda grupului sau a generației. Opoziția față de constrîngerile normei generale și marcarea apartenenței la un grup anume (care duc și la dezvoltarea argourilor) se manifestă în genere
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
ele sînt mai mult eu însumi, în ele pot găsi împăcarea cu lumea, cu tot ceea ce mă neliniștește sau mă înfricoșează". Visează, compensator, satisfacții care să-l plaseze într-un spațiu imaginar, asemenea unui adolescent perpetuu: "Mă refugiez în reverii banale, caut compensații imaginare, îmi închipui cum ar fi dacă..., mă văd scriind o mulțime de lucruri; mă văd călătorind, cunoscînd oameni noi, procurîndu-mi cărți interesante, vizionînd filme recente și importante etc. Mă întristez apoi la gîndul că, în realitate, nimic
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
capabil și de unele durități (cînd e cazul!)". Se simte victima unui mediu neprielnic, a unei anomalii istorice pe care nu se sfiește, în anii totalitarismului, a o indica în realul său teratologic: "Asta e viața pe care o duc, banală și mizerabilă. Și în cutele acestei banalități stăruie drama prelungită a lipsei de libertate și dezgustul, uzate și ele în așteptare și neputință. Nu se poate explica și aparent e neverosimilă senzația acestui infern gogolian și kafkian totodată care durează
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
vorbind, tălmăcirile mi se par chinuite. Ele se află exact la antipodul formulei lirice machadiene, care e atît de firească și de comunicativă. În traducerea lui Doinaș, poemele își pierd și farmecul și ținuta și se transformă în niște producții banale, fără apartenență, de un "mecanicism" stilistic supărător". Ori imaginea suficientă a lui Al. Ivasiuc: "Figură prosperă, infatuată, cu un aer de mare personaj. Spunea că a venit pentru cîteva zile la Cluj spre a se recrea, fiind dezgustat de numeroasele
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
iar mâzga imorală a vieții de zi cu zi e nimic pe lîngă orgiile non-stop oferite de așa-numitele "canale comerciale" (nu vreau să spun că televiziunea "publică" stă mai bine - dar fiind mai cenușie, stridențele se estompează!) Cea mai banală reclamă la un săpun sau la un nou detergent trebuie, musai, să aibă o conotație sexuală. Parcă ne-am afla într-o necontenită campanie de creștere a natalității! Legile din vremea lui Ceaușescu, care ne obligau să ne înmulțim ca
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
de reacție șovină față de ea ar fi deplasată. În sufletul meu mă simt român și ungur, poate mai mult ungur decît român". Și în decembrie 1971: În vreme ce muzica populară românească, cu excepția doinei, mă lasă rece, mă oripilează chiar, cel mai banal refren maghiar mă răscolește cum nimic nu mă poate răscoli. În mod normal dacă "România" n-ar fi existat, mi-aș fi făcut studiile la Budapesta și la Viena; sînt un om al Europei Centrale și am în sînge tot
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
autorul volumului Mona-Ra (coperta IV), recent apărut la editura timișoreană Augusta. Numai că, trebuie spus, afinitățile poetului din Onești cu optzecismul sunt, așa cum o dovedește acest volum, precare și se regăsesc doar în caracterul prozastic al discursului poetic și exploatarea banalului cotidian plus câteva încercări de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
greu. Mostre de prețiozitate sunt și epitetele regăsite în formulări de genul: "abrazivă agitație", "nevoi speculative" sau "păduri psihice". În următoarele trei cicluri: Navigatori printre concepte, Schismă între prezent și posteritate și Urmări ale vieții în antinatură, predispoziția pentru explorarea banalului cotidian de care aminteam la început se înscrie într-o confesiune a poetului ca scriitor, discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic (uneori ironic): "De mult mi-am propus să urmăresc atent, Mona-Ra,/ acele nervoase răsărituri de lună ce caută
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
neutru și mobilizat explicit în afirmarea sacralității, grafica, prevalent protestatară și angajată politic, iar tapiseria exclusiv religioasă - , structurarea subtilă a expoziției se face într-un singur sens: apropierea de Dumnezeu și eliberarea prin credință ( care nu este același lucru cu banala experiență democratică și cu recuperarea libertăților politice și civice). Dacă prin enunț, dar și prin susținere ulterioară la nivelul retoricii, acest scenariu moral și spiritual este impecabil, discursul plastic nemijlocit, concepția și articularea formelor artistice, constituie un capitol separat care
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
Mariana Neț 1. Povestea omului ce nu-și găsește locul fiindcă mult prea rar scapă de sine... Subiectul este pînă într-atîta de banal, că încă fascinează. Vargas Llosa, în eseurile dedicate Adevărului minciunilor, îi tot compară, din acest punct de vedere, pe Don Quijote și pe Emma Bovary. De altfel, nu e singurul care s-o fi făcut. Lui Llosa pare însă să îi
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
personajelor, cu atît ne vom simți mai puțin atrase de ele, cu atît vom fi mai puțin capabili să ajungem la acea intimitate gravă și profundă cu destinul unei alte făpturi, pe care literatura ne-o oferă. Poate că pare banală, dar ideea aceasta e de fapt subtilă cît cuprinde: alegîndu-și ca exemplu pe Anna Karenina (întîmplător doar și exemplul meu favorit), Updike observă că neînțelegerea, deruta față de gesturile și acțiunile unui personaj sînt condiția esențială a katharsisului. Propriul nostru univers
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
episodul teribil al omorului din tinerețe. S-ar fi zis că-l uitase dar mereu îl apăsa iar la sfârșitul romanului chipul victimei-agresor îi apare într-o nălucire onirică. Tot producătoare de traume sunt însă pentru erou și aspectele vieții banale, răul banalizat întins în toată societatea din timpul ceaușismului. Acesta îl împinsese, într-un târziu, să emigreze, actul în urma căruia devenise un om pentru care "acasă" va fi un loc situat în altă țară decât aceea în care se născuse
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
Constantinescu ne-a tras iar clapa! Sigur că domnia sa va spune că rolul său e doar să vegheze, doar să impulsioneze justiția. Treaba propriu-zisă o vor face procurorii și judecătorii. Ba chiar și avocații, nu? Dacă ne gândim că un banal proces de calomnie durează cu anii (vezi nenumăratele "spețe" ale lui Vadim!), dacă ne gândim că până pe la mijlocul lui septembrie tribunalele românești sunt în vacanță, nu ne rămâne decât să constatăm că dl. Constantinescu nu s-a îndurat să ne
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
în perioada afirmării sale (Vasili Șukșin, Valentin Rasputin, Cinghiz Aitmatov). Asemenea lor, scriitorul român studiază cu atenție și cu o duioșie sobră ființa umană. Planeta misterioasă către care stă îndreptat necontenit telescopul inteligenței lui artistice este sufletul omenesc. Cele mai banale gesturi și replici ale unui copil, ale unei femei de la țară sau ale unui șofer prezintă pentru prozator un interes maxim, devin evenimente. Ioan Groșan are grijă să nu fie niciodată patetic, însă seriozitatea cu care își îndeplinește rolul de
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
antenă meseriașă aveau ăia de la hotel!" - Smaranda Cosmin, Aștept provincia, 1987, p. 146). Ca și meserie, marfă poate fi aplicat la orice, determinînd nume de obiecte, persoane, situații, acțiuni. Evoluția sa semantică nu e nici cu totul surprinzătoare, nici foarte banală. La o primă privire, s-ar zice că marfă e tipic pentru economia de piață, iar meserie pentru o etapă artizanală anterioară; scenariul interpretativ al trecerii dintr-o fază în alta ar fi tentant, dar e prea facil ca să fie
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
poate fi luat oricînd de la început și, finalmente, o eliberează și o risipește în spațiile înalte, conferindu-i forță primordială, unicitate și profunzime mitologică. Dintr-o singură privire, e drept, una nu tocmai la îndemîna oricui, el descrie o scenă banală, de interior, pe care, în același timp, o fixează definitiv în hieratica unui ritual. ,,în toate zilele de sîmbătă, scrie Chagall pictînd, de fapt, cu vorbe, unchiul Noieh își punea talesul - nu conta care - și citea Biblia cu voce tare
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
și contorsiunile experimentale. Totul se-nvîrte în jurul unei povești. Așa cum, de pildă, se învîrte pistolul din filmul spaniol Ruleta (r. Roberto Santiago). Un grup de casnice (printre care Aitana Sanchez-Gijon - jurată canneză în acest an - și almodovariana Loles León) își "cofeinizează" banala existență stînd la palavre și pregătind o partidă de "ruletă reusească". Linoleumul din bucătărie este acoperit cu ziare ("Mai țineți minte ce mizerie am făcut data trecută?", spune una dintre ele) și jocul poate începe. Comentînd cu vehemență absurdele oferte
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
în afara unui glas masiv, proiectat cu forță și care răspunde încă solicitărilor, nu se remarcă printr-o altfel de implicare. I-a dat replica o Nedda plină de nuri, tânăra soprană Olga Guriakova - debut în rol - care suplinește un mediu banal cu acute ușoare, luminoase și cu un joc de scenă grațios. Și aici măiestria regizorului a fost vizibilă în scenele de ansamblu, mișcate, cu figuri individualizate, constituite într-un fundal colorat. În altă seară, pe scena Operei din Viena, "Olandezul
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e însă folosit, ca un banal mijloc de întărire, în construcția din toți bojocii. Am găsit de curînd chiar un context glumeț, metaforic, care atestă formula: "niște studenți (...) claxonau din toți bojocii mașinii lor" (Dilema, 384, 2000, 5).
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
de a huzuri într-o casă de protocol, ce-ar fi să i-o ofere, în schimbul apartamentului cu ușă de metal? Nu de alta, dar dacă domnul Băsescu a rezolvat "spinoasa problemă" a flotei, nu se va opri în fața unor banale țâțâni de fier. (De altfel, devenit tragic personaj al poemului său, " Problema spinoasă a nopților", dl. Dumitrescu se oferă să plătească eventualele daune!) Drama celui care a scris "Jurnalul de campanie", un om "de stânga", nu poate fi, simplist, explicată
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
de farmec: "Ea Ar trebui să plec, să-ntâlnesc niște oameni/ să mai aflu vești, să-mi rezolv niște probleme/ bănești; lenevesc în aceste scrisori ca-ntr-un/ pat comod și curat și mă descopăr atât de senină/ și de banală de parcă m-am vindecat de o boală"; "El E șapte, e seară, răsfoiesc un ziar, întâmplările/ acestei planete ca reclamele luminoase apar și/ dispar și oamenii se agață cu disperare de știri,/ de rătăcirile unor vapoare, de catargele scufundate/ în
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
începutul sfârșitului - dispariția iremediabilă a unui sistem și a unei puteri. Numai la noi uriașele escrocherii financiare sunt semnul sărbătoresc al unui nou și optimist început! Arestările de carnaval ale mega-escrocilor, aparițiile și disparițiile miraculoase ale suspecților sunt evenimente mai banale decât buletinul meteorologic. Mediatizați până la sufocare, marii hoți ai României au devenit adevărate vedete naționale. Unul dintre ei, întrebat de un reporter cum de-l întâlnește iarăși la Parchetul General a răspuns nonșalant: Pentru că-mi place arhitectura clădirii!" Putregaiul adunat
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
cu ușa datoriilor, nu mai are decît o unică soluție: căsătoria cu o tînără fată, inocentă și amorezată lulea. Atît piesa, cît și spectacolul - poate chiar într-un mod mult mai tranșant - pun față-n față două lumi: cea înțepenită, banală, nespectaculoasă pentru care model este o familie de moșieri provinciali cu aere de orășeni și cea a contaminaților de patimi de tot felul, de minciuni și de un anumit soi de malefic. Confruntarea directă de pe scenă naște un tip de
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]