1,569 matches
-
zi. Doamna Taylor era încă în cămașă de noapte când ne-a condus la ușă să-și ia la revedere. În timp ce mașina a pornit-o pe stradă, Polly, care avea încă o pată rozalie pe obrazul stâng, a îngenuncheat pe bancheta din spate și i-a făcut puternic cu mâna doamnei Taylor care se pierdea în depărtare. Sheba, care stătea pe scaunul din față, se uita cu încăpățânare înainte. Când am ajuns la Highgate, am insistat să le văd pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nopțile, iar ea fusese așa de ușurată încât nu mai investigase motivele din spatele acestei liniști. Nu îndrăznise să-ncerce să-i afle originea. De ce totuși veioza din camera lui dădea stătea aprinsă peste noapte ? Fiul ei s-a așezat pe bancheta din spate fără nici o formulă de salut, singurul sunet venit din partea lui fiind muzica aia sintetizată și iritantă din lumea Super Mario. Ai avut o zi bună ? l-a întrebat Jina, fiind conștientă că băiatul n-avea să-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
primește un tricou cu logo-ul KDZY, a anunțat Bob, și intră în concursul un bărbat pentru un an. Dai și tu un telefon, Sue ? Da, sigur. Eu mi-am pierdut virginitatea la paișpe ani, chiar de ziua mea. Pe bancheta din spate a unui Chevrolet. Mary s-a uitat la bărbatul care dădea să se urce în Hummer-ul din față, dar, când acesta s-a întors către ea, și-a mutat repede privirea. Din Starbucks a ieșit un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Teiuș; era frig și mirosea a stătut și a DDT, ca-n vagoanele de clasa a doua. Înspre Cluj am adormit sprijinit de scândura de la geam. Când m-am trezit, l-am văzut pe tatăl meu treaz, stând drept pe bancheta din fața mea, privindu-mă. Era atâta îngrijorare și incertitudine în privirea lui tăcută... Știam la ce se gândea; „Oare ce se va alege și de copilul asta?” N-a zis nimic, a scos pâinea și o bucată de salam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oprit să îmi pun CD Colibri, Cântece de bivuac. Uite cum amân momentul... Când mă apropiam de spațiul care separa restaurantul marocan de cel eritreean, se deschide geamul unei mașini care rula încet. O afro-americană scăldată în surâs scoate de pe banchetă un trandafir superb și mi-l oferă: - God loves you! Eu rămân cu trandafirul în mână, și ea dispare, cu mașină cu tot. Dacă nu ar fi în fața mea în vaza de pe masă, aș zice că am visat. Nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de mers, deranjând o tânără femeie care, profitând de spațiul gol de lângă ea, îl ocupase în parte. Incomodată în libertatea ce și-o luase, îngăimă o scuză și se restrânse pe locul ei. Tăcui, îmi rezemai cotul de suportul din dreapta banchetei și rămăsei cu privirea în gol s-ar fi spus, căci în realitate urmăream mai departe, de data asta prin geamul compartimentului, câmpia arsă de soare, a cărei linie de orizont se deplasa încet, foarte încet - ca un melc - față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sub plasa pentru bagaje. În mișcarea făcută, îmi dădui seama că toate locurile din compartiment erau ocupate. După o împrăștiere fugară, privirea îmi căzu asupra femeii din stânga mea, care se retrăsese cu câteva minute înainte, ca să-mi facă loc pe banchetă. Ar fi trebuit să-i fi mulțumit. Mintea îmi era învălmășită, din care cauză nu mă obosii să mă întreb de impresia pe care i-o făcusem. Cum stăteam în picioare, ochii mi se opriră pe creștetul ei. Părul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
femeie necunoscută cu care călătoream întâmplător într-un tren și pe care cu câteva minute înainte nici nu o luasem în seamă ajunsese, fără motiv, să-mi devină centrul preocupării. Gândul se înfundă. Când m-am așezat la loc pe banchetă i-am atins, din neatenție, brațul drept și atunci mi-am cerut scuze. - Nu face nimic, răspunse, întorcând capul, după care își continuă lectura. De data asta îi văzui fața, era ovală, ochii negri, buzele într-o alunecare de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
golite de sens sau al căror sens îmi scăpa. Mă gândii, deodată, la Lung. „Ce spui, Lung?” - „Totul este posibil, domnule judecător” îl auzii răspunzându-mi cu ușor aer superior - neobișnuit la el - ca și cum întrebarea îi fusese foarte clară. Pe bancheta de vizavi, două doamne, aflate la cumpăna vârstelor, măcinau în șoaptă vorbe de tot soiul, în legătură cu nunta unei verișoare de-a lor - ceea ce dovedea rudenia dintre cele două femei - după puțin timp începură să râdă zgomotos, cu tot efortul, vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de stat, o propagandă inadmisibilă în timp de război” și că „legiferarea a avut loc mai târziu”, ceea ce nu e normal. Cei doi se aprobau între ei și nu era nimeni să-i contrazică, fiecare cu gândurile lui. Cel de pe bancheta din direcția de mers a trenului păru să încheie, concluzionând: - Vremuri tulburi, domnule, asta e!, după care se șterseră amândoi de transpirație pe frunte, privind într-o doară câmpia din față. Zâmbii și mă gândii la Lung: „Lung, ascultă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o șuviță de păr ce-i căzuse pe frunte și începu o lungă, luminată vorbire despre literatură și sociologia culturii. Deodată râse: - Vă aduceți aminte când ne-am văzut prima dată în tren, călători oarecare, în același compartiment, alături pe banchetă... Eu răsfoiam o revistă franceză de modă, editată imediat după război... Dumneavoastră trăgeați cu ochiul crezând că nu vă observ, când la paginile revistei, în timp ce le întorceam, când la mine - nu știu ce gândeați - râdeam în sinea mea de naivitatea, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îndată, apoi sora ei, ca după câteva minute să revină amândouă cu trei scaune de răchită ce urmau să se adauge măsuței rotunde și celor două fotolii, tot din răchită, aflate în cerdac, pentru a grupa - luând în seamă și bancheta de lemn de lângă zid - asimetric, dar cu intenția intimității, viitoarea adunare ce aveam s-o formăm. Deocamdată intrai în casă condus de doamna Agripina să-mi las valiza cu care venisem și pachetul cu vase de Jena și tacâmuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
patru dimineața, Aidan s-a oferit să mă conducă pe jos acasă, dar era prea departe. La vreo patruzeci de străzi distanță. Nu mai suntem în Kansas, Toto, am spus. —În regulă, o să luăm un taxi. Te las acasă. Pe bancheta din spate, ascultându-l pe șofer cum urla în rusește la telefonul mobil, eu și Aidan am rămas tăcuți. I-am aruncat o privire rapidă, în timp ce luminile și umbrele ascuțite ale orașului îi alunecau pe chip, astfel că era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în pană. Într-o binecuvântată ignoranță tocmai spuneam, „Am putea încerca să vopsim...“ când am trecut într-o altă dimensiune. Cu o forță zdrobitoare, un alt taxi intrase lateral în al nostru, și bara din față încerca să intre pe bancheta noastră din spate - genul de lucru care se întâmplă doar în coșmaruri. În cap îmi răsunau scrâșnete și zgomote de sticlă spartă, apoi ne răsuceam de jur-împrejur în stradă, de parcă am fi fost într-un carusel malefic. Șocul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dementă era chestia asta? Dar m-a oprit speranța. Speranța și deznădejdea. Ce-i drept, ajunsesem devreme. Foarte devreme. Și bătusem atâta drum până aici, puteam cel puțin să văd dacă mai apare și altcineva. M-am așezat pe o banchetă pe hol și mi-am omorât timpul urmărind ce se întâmpla în camera de vizavi. Opt tineri împătimiți - în două rânduri de câte patru - băteau din picioare și trosneau, cântând: — O să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Duminică dimineață tot nu primisem nici o veste de la Mitch, așa că m-am resemnat în fața sorții și m-am pregătit să merg la biserica spiritistă. Din nou am ajuns acolo mult prea devreme, dar deja erau două fete care așteptau pe banchetă. Nu le-am recunoscut de săptămâna trecută așa că m-am așezat lângă ele și am zâmbit rezervat. Peste drum băieții din South Pacific își vedeau de treabă. Când colo, un tip scund, arătos, a ieșit țanțoș- nu există o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și Fred Strigoiul, mergând greoi. În timp ce toată lumea murea de cald, el purta costumul lui negru și de-abia dacă părea să transpire. Următoarea la rând a fost Barb. —Cum vă descurcați în canicula asta? a întrebat. S-a trântit pe banchetă lângă mine, cu picioarele desfăcute, și-a ridicat poalele fustei și a început să le scuture cu putere. —Așa poate intră ceva aer. Nu-i o zi în care să porți lenjerie, a adăugat. Oh, Doamne. Tocmai îmi spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis. N-o să treacă în nici un caz. Hai, Jack, mergem acasă. Așa că atât despre asta. Tu ce mai faci? Ceva ieșit din comun? Mama ta iubitoare, Mama Capitolul 51tc "Capitolul 51" Leon era deja acolo. M-am strecurat pe bancheta cafenie de plastic din fața lui și i-am zis: —Leon, știu că nu e ușor pentru tine și, dacă simți nevoia să plângi, nu încerca să te stăpânești. O să îți pun câteva întrebări și te rog din suflet să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aici îi aduce întotdeauna Detta pe cei cărora vrea să le facă felul. Am ieșit în fugă pe ușă, în strada pustie; vehiculul cu perdele cu volane era oprit lângă bordură, cu Gorila la volan. Colin m-a împins pe bancheta din spate și i-a zis pe un ton agitat Gorilei: Du-o acasă. Eu (surprinsă): Tu nu vii cu mine? El: Nu. Eu (și mai surprinsă): De ce? El: Ahhh, vezi... plec. Eu (cu un presentiment sumbru): Unde pleci? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bună, și eu, oricum, sunt prea înspăimântat Am continuat să merg spre vest și, după un cvatral, m-am întors către sud. Am reușit să prind un taxi pe Ninety-Sixth - cum am deschis portiera, mi-am și aruncat geanta pe banchetă. Șoferul s-a întors, privirile noastre întâlnindu-se într-un chip oribil. — Ashbery, i-am spus eu a doua oară. Pe Forty-Fifth. M-a dus exact unde am vrut. I-am dat cei doi dolari pe care i-i datoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
DRACU’ PE KOFF. Cine e Koff? mi-am bâlbâit eu întrebarea. Mda, bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă doar să-mi desfac cracul sfâșiat al pantalonului de pe frâna de mână. Apoi mi-am condus singur Fiasco-ul purpuriu acasă - de la Pimlico la Portobello. Fiasco-ul meu e o mașină frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atâta poftă, încât am crezut pentru un moment că îmi voi rupe ceva. Sebastian m-a tras spre el până când am ajuns în poala lui. M-am opus la început; ideea de a mă încolăci singură într-un colț al banchetei fusese atrăgătoare. Însă a fost insistent, iar eu eram prea obosită pentru a mă opune. — Mi-ar fi plăcut să fim într-o limuzină cu geamuri cenușii, mi-a șoptit în ureche, mâna lui rătăcindu-se în susul piciorului meu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pardon“. Parcă verificase doar dacă eu eram eu. Și eu chiar eram eu, cu B. dormind toropită pe genunchii mei, nevinovata copilă nici măcar visând ce poem spadasin se consuma odată cu somnul ei. N-am avut curaj să mă ridic de pe banchetă. Parcă uitasem că sunt înzestrat cu darul de a merge, de a deschide ușa compartimentului, de a mă strecura lângă Ester și de a mormăi, ca și cum tocmai citeam și adnotam o pagină din cartea propriului meu destin, „Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
virat brusc pe dreapta și a oprit chiar lângă rondul de la Socului. — Meserie, și-a frecat bucuros mâinile. De când vreau să mă lămuresc ce-i cu anșouaul ăsta. Au urmat câteva clipe de tăcere, timp în care Paul, răsucit spre bancheta din spate, descoperise parcă neantul și-l studia speriat. S-a întors în cele din urmă spre mine, cu fața prăbușită. — V-au furat pachetu’! Cre’ că ați soilit-o la intersecție și vi l-a săltat. Sau l-ați uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au coborît doi bărbați. Un șuierat strident Îmi inundase urechile și n-am putut auzi motorul ori chemările acelor două siluete În negru care mă apucau de cîte un braț și mă tîrau grăbit spre mașină. M-am prăvălit pe bancheta din spate, amețit. Lumina venea și se Îndepărta, ca o maree orbitoare. Am simțit că mașina se mișca. Niște mîini Îmi pipăiau fața, capul și coastele. CÎnd a dat peste manuscrisul Nuriei Monfort ascuns În buzunarul interior al pardesiului, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]