6,215 matches
-
hop!, „prof. univ.” La dl Beuran, lucrurile sunt mai grave: Elena Ceaușescu n-avea nici o meserie, era ignorantă în orice, toate tomurile ștampilate cu numele ei și scrise de alții nu puteau compromite corpul chimiștilor români, care rânjeau cu toții în barbă, în vreme ce dl Beuran e de meserie medic, e chirurg, și își face de rușine breasla tot zbierând să vină americanii să-l dea în judecată. Savanta Elena Ceaușescu amenința cu „o să v-audă colegii mei”. Colegii lui Mircea Beuran chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Adrian Năstase ar ține discursuri pline de simțire la căpătâiul decedatului, declarând greva japoneză a foamei până când poliția îi va găsi pe agresori. Academicianul-șef Eugen Simion va elogia opera celui dispărut. Adrian Păunescu va compune, pompându-și lacrimi în barbă, un poem la catafalc, arătând că și el, ca ziarist, a îmbrăcat maioul morții. Cu toții vor descoperi, cu ușurare și recunoștință, ce bun, ce deștept, ce frumos e ziaristul o dată mierlit. Dar pentru că mai sunt și lipsuri - până acum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
regulamentar, fără să deranjeze pe nimeni, nefericiții din Dacie mor ca puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la volanul gipanului, dar și dudui subțiri, blonduțe, rujate intens, sunt fiare când au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul românesc al ființei în gip. Vehiculul ăsta e înalt și greu. Te sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mei șoimi, am simțit cum prin vinele mele se scurge ceva din încrâncenarea răzeșilor conduși de Ștefan (sau de Mihai Viteazul?) care au dat piept cu nemții la Oituz și Posada. Cu o ură neîmpăcată mi-am șoptit atunci în barbă „pe aici nu se trece!“. Și tot atunci, un impuls năvalnic, o inimă ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis, într-o explozie de mândrie și triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele două fetițe ale bunicului meu zburdau prin școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
l-am imaginat Încuiat În camera lui zile la rînd, bînd dușcă după dușcă de whisky dintr-un pahar Woolworth și țăcănind la mașina lui de scris Underwood pînă În zori. Nu era niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai că nu e ras de două zile. În comisurile gurii lui se Întrezărea o anume amărăciune, iar ochii lui triști trădau un je ne sais quoi ironic. Jerry nu se Încadra decît vag În acest tipar, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale unei ediții ilustrate a operei lui Brantôme. Era o adunătură de oameni foarte pestriță, pentru că, spre deosebire de cafenele și de teatre care atrag o clientelă croită pe măsura mediului respectiv, această sală de licitații oferea lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
folosind o comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi putut să fiu un fotograf de lux? Nu prea mi se potrivește, cu toate că am barbă, ca fotografii... Nu, mă gîndeam la cu totul altceva, și anume, la camera obscură din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru depozitarea rufelor. Dacă uitam să Încui ușa, intra peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu. — Ar fi absurd. La urma urmei, omul matur este copilul ajuns mare, iar eu n-am dorit niciodată să devin un om al legii. Am vrut să mă fac explorator - dar nici asta nu cred c-am fost, În ciuda bărbii mele. Mi se spune că aveam barbă cînd am ajuns aici, dar cine poate ști? O, am visat de-atîtea ori să descopăr triburi necunoscute, În Africa Centrală. Am fost poate medic? Nu, medicina nu mi-a plăcut niciodată. Prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
omul matur este copilul ajuns mare, iar eu n-am dorit niciodată să devin un om al legii. Am vrut să mă fac explorator - dar nici asta nu cred c-am fost, În ciuda bărbii mele. Mi se spune că aveam barbă cînd am ajuns aici, dar cine poate ști? O, am visat de-atîtea ori să descopăr triburi necunoscute, În Africa Centrală. Am fost poate medic? Nu, medicina nu mi-a plăcut niciodată. Prea multă suferință. Iar eu urăsc suferința. Și adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi, nu e neapărat nevoie să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...“ Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată. Se Întinse pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...“ Cu ochii larg deschiși, visă despre un om - se prea poate să fi fost un prieten, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi venea ușor lui Tolstoi să propovăduiască neîmpotrivirea la rău, după ce el Însuși Își trăise, la Sevastopol, momentul eroic. Digby se dădu jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi se dea hainele. Și un brici. Pentru ce un brici? — Ca să mă bărbieresc. SÎnt sigur că n-am purtat barbă Înainte... Asta dovedește că Încă nu ți-ai recăpătat memoria. Azi-dimineață nu mi s-a adus nici un ziar, urmă Digby să se plîngă. — Eu am dat dispoziție să nu ți se aducă ziare, răspunse doctorul Forester. Johns a procedat greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am schimbat. Omul din fotografie și Anna Hilfe nu se potrivesc! Brusc, Își aminti Însă de vorbele Annei, care atunci Îl uimiseră, dar pe urmă Îi ieșiseră din minte: „E de datoria mea, Arthur“... Ducîndu-și mîna la bărbie, Își acoperi barba; nasul lung și cam strîmb și ochii destul de triști pe care-i văzu În oglindă Îi spuseră adevărul. „Da, sînt Arthur Rowe! exclamă el rezemîndu-se cu mîinile de masă. Dar eu nu sînt Conway! Nu mă voi sinucide!“ Redevenise Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de pe frunte. M-am pomenit la sanatoriul acela fără să-mi amintesc de nimic - În afară de cîteva frînturi din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina bărbii acesteia... — Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-ai recăpătat memoria! Îl Întrerupse omulețul, cu o undă de ironie În glas. — Îmi amintesc cîte ceva, dar nu prea mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
victimă unui asasinat. Dumneata știai, desigur, ceva, poate că știai tot; de aceea am și dat la ziar un anunț prin care te rugam să treci pe la noi, dar n-ai apărut - pînă astăzi, cînd te-ai Înfățișat cu o barbă pe care Înainte n-o aveai, pentru a ne spune că ți-ai pierdut memoria, dar că-ți amintești totuși că ai fost bănuit de omor. Mai bine zis, de uciderea unui om care, Însă, e viu. Ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un individ În negru, care ținea cu amîndouă mîinile un melon, de parcă ar fi purtat un lighean cu apă. Se opri gîfÎind În pragul ușii și se zgîi la Rowe. — Ăsta-i ticălosul! exclamă el. N-am nici o Îndoială, În ciuda bărbii lui. E o mască... — Excelent! chicoti domnul Prentice. Piesele Încep să se potrivească. — A intrat În hotel cu valiza, zicînd că vrea doar s-o lase acolo, urmă individul cu melon. Eu, Însă, primisem instrucțiuni precise, așa că i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai sigur, Își permise luxul de a-și netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost, la care de altfel nici n-am participat. Eram foarte departe, foarte departe... — Departe? — Da, În lumea celor fericiți... — A, da, desigur... domnul Cost n-o să mai facă niciodată astfel de glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de care el se depărta repede, ca de locul unui accident de circulație. Omul care-i vorbise făcea parte din lumea acestor locuri, numai că de un om nu poți fugi așa cum fugi de o prăvălie. — Ultima oară nu purtai barbă. Ești Arthur, nu-i așa? — Da. Arthur Rowe. Omul părea perplex, chiar contrariat. — A fost frumos din partea ta c-ai venit să mă vezi atunci, rosti el. — Nu-mi amintesc. — Ai uitat? În ziua Înmormîntării, zise omul posomorîndu-se. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
încuietorile de metal ale sutienului lăsaseră pe piele amprenta unui medalion, și-n cele din urmă pe gropițele săpate de elastic chiar sub sâni. Soția mea a rămas în tot acest timp într-o stare ca de transă, bolborosind în barbă pe-o voce joasă, în vreme ce vârful arătătorului drept al lui Karen îi atingea sfârcul. M-am gândit la privirea plictisită pe care vânzătoarea, o femeie de vârstă mijlocie cu fața mică a unei păpuși stricate, mi-o aruncase atunci când cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
folosească de mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei, zâmbi scurt în barbă, un rictus pronunțat al buzei superioare care-i expuse incisivul drept capsulat. I-am atins gura cu gura mea, îndoind carapacea ceruită a rujului pastel, privindu-i mâna cum se întinde spre stâlpul cromat al gemulețului lateral. Mi-am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
învățătoarea, privesc în tăcere, cu lacrimi de recunoștință și frig în ochi și pe obraji, o vitrină. Moment de reculegere, după care domnișoara Nygaard explică, arătând către omul de zăpadă din vitrină, un tip de vreo doi metri înălțime, cu barbă, trup păros, basc de viking: - Copii, acesta este Lasse Agstrom, întemeietorul Norvegiei. Deși copii cunosc povestea/legenda/mitul din serialul de desene animate Lasse, o ascultă totuși pe femeie. - Acum mii de ani, țara noastră era ca acum; rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca pofta bună, mai curând îl vom găsi în muzeul Antipa, între leul flocos și ursul fără frunte. Da, admise Reptigli, ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]