1,269 matches
-
experiențe din viața mea. Ca mamă, ar trebui să te intereseze traumele care mi-au format concepția despre lume. — Ce-i cu autobuzu’? întrebă blonda, mutându-și scaunul lângă Ignatius. Mă numesc Darlene. Îmi plac povestirile bune. Știi vreuna piperată? Barmanul trânti berea și paharul cu daiquiri în fața lor, tocmai când autobuzul își începea călătoria către mijlocul abisului. — Uite, un pahar curat, rânji barmanul spre doamna Reilly. — Ce drăguț! Uite, Ignatius, mi-a dat pahar curat. Dar fiul ei era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întrebă blonda, mutându-și scaunul lângă Ignatius. Mă numesc Darlene. Îmi plac povestirile bune. Știi vreuna piperată? Barmanul trânti berea și paharul cu daiquiri în fața lor, tocmai când autobuzul își începea călătoria către mijlocul abisului. — Uite, un pahar curat, rânji barmanul spre doamna Reilly. — Ce drăguț! Uite, Ignatius, mi-a dat pahar curat. Dar fiul ei era prea preocupat de sosirea la Baton Rouge ca să o audă. — Știi, drăguțule, îi spuse doamna Reilly tânărului, eu și băiatu’ meu am fost într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plângi că nu mergi nicăieri. Am crezut că îți face plăcere să-ți petreci seara în oraș. Ignatius se reîntorsese la radar, așa încât doamna Reilly băgă mâna în cutie și scoase un fursec cu cacao. — Vrei unul? îl întrebă pe barman. E bun. Am și prăjiturile pentru vin. Barmanul se prefăcu că îi trebuie ceva de pe rafturile din spatele său. — Îmi miroase a prăjiturele pentru vin, strigă Darlene, uitându-se dincolo de Ignatius. — Ia una, drăguțo, o îndemnă doamna Reilly. — Cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îți face plăcere să-ți petreci seara în oraș. Ignatius se reîntorsese la radar, așa încât doamna Reilly băgă mâna în cutie și scoase un fursec cu cacao. — Vrei unul? îl întrebă pe barman. E bun. Am și prăjiturile pentru vin. Barmanul se prefăcu că îi trebuie ceva de pe rafturile din spatele său. — Îmi miroase a prăjiturele pentru vin, strigă Darlene, uitându-se dincolo de Ignatius. — Ia una, drăguțo, o îndemnă doamna Reilly. — Cred că am să iau și eu una, spuse Ignatius. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am să iau și o pricomigdală, două. Totdeauna am considerat nuca de cocos un aliment fibros bun. Își alese cu atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa c-o prăjitură bună, mărturisi doamna Reilly barmanului, care-i întoarse spatele. — Pun pariu că gătești bine, nu-i așa? întrebă Darlene. — Mama nu gătește, afirmă Ignatius pedant. Ea arde. — Și eu găteam când eram măritată, le povesti Darlene. Da’ foloseam mai mult conserve. Îmi place orezu’ ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și uite ce se-ntâmplă. Trebe să stau aici tot timpu’ măi fraților, să vă păzesc să nu-mi ruinați investițiile. Sunt doi bețivi, îi explică barmanul. Le-am dat eu de-nțeles de la-nceput că nu sunt bine veniți. Dar s-au lipit ca muștele și nu se dau duși. Și tu, Darlene? întrebă femeia. Văd că ești prietenă la cataramă cu ei. Vă jucați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la furnici și șobolani. Dați-mi voie, vă rog, repetă Ignatius, să vă atrag atenția că este de față mama mea. — Bafta mea, să am porcăria asta împrăștiată peste tot, tocmai când caut un om de serviciu. Femeia privi spre barman. Scoate-i pe ăștia doi afară. — Da, domnișoară Lee. — Nu-ți face griji, spuse doamna Reilly. Plecăm oricum. — Bineînțeles că plecăm, întări Ignatius, pășind greoi spre ușă și lăsând-o în urmă pe mama lui care se trudea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se dea jos de pe scaun. Grăbește-te, mamă. Femeia aceasta arată ca un comandant nazist. S-ar putea să ne și lovească. — Așteaptă! strigă domnișoara Lee, apucându-l pe Ignatius de mânecă. Cât datorează indivizii ăștia? — Opt dolari, îi spuse barmanul. — Asta-i tâlhărie la drumul mare, tună Ignatius. Vă va contacta avocatul nostru. Doamna Reilly plăti cu două dintre bancnotele pe care i le dăduse tânărul și când trecu clătinându-se pe lângă domnișoara Lee, îi șopti: — Știm când nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost provocat de faptul că un bărbat neidentificat i-a făcut avansuri uneia dintre cele trei femei. Colegele ei au început atunci să-l lovească, iar bărbatul a fugit din local. Femeia numită Steele a aruncat cu un scaun în barman, iar celelalte două au început să-i amenințe pe consumatori cu scaune și sticle de bere sparte. Clienții din local au spus că bărbatul care a scăpat prin fugă purta pantofi de popice.“ Ce zici de chestia asta? Niște zănatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o orchestră formată din trei muzicanți începu să cânte Tu ești steaua mea norocoasă. Pentru moment, scena, care părea și ea puțin cam murdară, era goală. Ignatius se uită spre bar, încercând să atragă atenția cuiva și prinse privirea aceluiași barman care îi servise, pe mama lui și pe el. Barmanul se prefăcu că nu-l vede. Atunci Ignatius făcu cu ochiul unei femei de vreo patruzeci de ani care se sprijinea de bar. Femeia, ce părea originară dintr-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ești steaua mea norocoasă. Pentru moment, scena, care părea și ea puțin cam murdară, era goală. Ignatius se uită spre bar, încercând să atragă atenția cuiva și prinse privirea aceluiași barman care îi servise, pe mama lui și pe el. Barmanul se prefăcu că nu-l vede. Atunci Ignatius făcu cu ochiul unei femei de vreo patruzeci de ani care se sprijinea de bar. Femeia, ce părea originară dintr-o țară latină, îi răspunse cu un rânjet lacom, arătând vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu ochiul unei femei de vreo patruzeci de ani care se sprijinea de bar. Femeia, ce părea originară dintr-o țară latină, îi răspunse cu un rânjet lacom, arătând vreo doi dinți de aur. Se desprinse de bar, înainte ca barmanul să o poată opri și veni la Ignatius, care stătea lipit de scenă, de parcă aceasta ar fi fost o sobă caldă. — Vrai ceva de băut, puiule? O răsuflare fetidă se filtra prin mustața lui Ignatius. Își smulse eșarfa de la șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Doctor Nut, dacă ești amabilă. Și ai grijă să fie foarte rece. — Să văd ce avem, spuse enigmatic femeia și tropăi îndărăt la bar cu sandalele ei de paie. Ignatius o urmări din ochi cum comunică printr-o pantomimă cu barmanul. Făcură tot felul de gesturi, cele mai multe dintre ele indicându-l pe Ignatius. Cel puțin, gândi el, aici va fi în siguranță dacă cele trei fete musculoase s-ar porni să scotocească tot Cartierul în căutarea lui. Barmanul și femeia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o pantomimă cu barmanul. Făcură tot felul de gesturi, cele mai multe dintre ele indicându-l pe Ignatius. Cel puțin, gândi el, aici va fi în siguranță dacă cele trei fete musculoase s-ar porni să scotocească tot Cartierul în căutarea lui. Barmanul și femeia mai făcură câteva gesturi, apoi reveni la masa lui Ignatius cu două sticle de șampanie și două pahare. — N-avem Doctor Nut, spuse ea și trânti tava pe masă. Mira, datorezi două’j ’patru de dolari pe șampania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Femeia de rasă latină suflă un damf fetid spre Lana Lee. Cine plătește cei două’j’patru de dolari pentru șampanie? — Și tu ești dat-afară, tâmpito! Surâse apoi spre mulțime. Veniți, oameni buni, ca să vă bucurați de băutura făcută de barmanul nostru expert, după pofta inimilor voastre. Oamenii își întindeau gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și nu luau seama la invitație. Lana Lee era pe punctul de a se duce și a da cu piciorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele prin bezna sălii, umbrele meselor și ale scaunelor tăcute, prin razele ritmice ale luminilor colorate... nu e nimeni. Doar muzica, bubuitul boxelor care cutremură pereții, cîțiva barmani la tejghea și atît. Apoi, deodată, se deschide ușa și apare un grup de trei persoane. Mai întîi apar două fete care privesc curioase prin sală, apoi grupul intră de-a binelea. Cele două fete însoțesc o a treia persoană
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
din Park Avenue, gazda unei mulțimi insipide care vorbea șoptit, Îmbrăcată În haine insipide, ciugulind din mâncarea insipidă dintr-o Încăpere insipidă cu pereți gri și cu covoare bej. Probabil că ar avea o aventură cu un antrenor sau cu barmanul de la barul din zonă, cu siguranță ar fi găsit unul cu studii de antropologie la Columbia sau la vreunul din colegiile Ivy League și ar fi fost fericită dacă ar fi avut și Bill aventuri cu cine ar fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
această informație este Ivan. Pe Maggie doar ce a cunoscut-o. Pe de altă parte, a te mărturisi unui străin... Maggie pune degetul pe rană: — Am fost cîndva, pentru scurt timp, barmaniță și oamenii Îmi spuneau orice. Se spune că barmanii sînt ca și preoții. Poate că mă poți face să mărturisesc prin tortură, o necăjește Wakefield. Dintr-un salt este În spatele lui, Îl apucă de păr și trage. Au. — Tortură o să fie dacă nu-mi spui. Sau moarte. Dacă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu șei crăpate, o pereche de coarne de bivol și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să fi ajuns În Nevada“, deduce Wakefield. Barmanul urmărește un meci de baschet, la un televizor așezat mult deasupra capului lui. Se Întoarce brusc cînd Wakefield se așează la cîteva scaune distanță de o arătare sură, plantată pe la mijlocul barului. Comandă un bourbon și o Cola. Asta face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Castro Încă mai trage din trabuc. — Toate băuturile lui sînt servite la pachet cu cîte o predică, zice arătarea, trage un fum și tușește. Taie vîrful trabucului și și-l reaprinde. Un bar nu e sală de prelegeri! strigă către barman. — Nimeni nu ți-a ținut ție vreo predică de să se prindă de tine, Alferez. Alferez se Întoarce să se uite la Wakefield. — SÎnt aici de cînd au curățat deșertul de familia Manson. De atunci a fost al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu ți-a ținut ție vreo predică de să se prindă de tine, Alferez. Alferez se Întoarce să se uite la Wakefield. — SÎnt aici de cînd au curățat deșertul de familia Manson. De atunci a fost al dracului de bine. Barmanul ia remarca la modul personal. — Niciodată nu mi-a păsat de ticălosul ăla, dar pe vremea aia erau o mulțime de oameni interesanți. Discutau chestii. Făceau ce le trecea prin cap. Dacă o gagică te plăcea, bum, chiar aici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se facă cît mai mic, să ocupe cît mai puțin spațiu. Într-un bar se Întîmplă exact opusul, căci acolo scopul este să realizezi maximul de prezență pentru a atrage alte trupuri. Conversația se mută la chestiuni locale mai presante. Barmanul are vederi originale asupra propunerii de a transforma un munte din vecinătate În depozitul de deșeuri nucleare al națiunii. — Cu chestiile alea aici, nimeni n-o să ne mai bată la cap timp de jumătate de milion de ani, de aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spune ciudatul. Asta numesc eu spațiu. Ia Încearcă să faci asta În Est. Savurîndu-și al doilea Bourbon Libre, Wakefield intră și el În conversație. — Dar vouă nu vă lipsește civilizația urbană? — Nimic din ceea ce e urban nu e civilizat, fornăie barmanul. Orașele sînt niște jungle și oamenii - niște șobolani. De-ăștia ca tine vin tot timpul pe-aici. Fug dintr-un oraș, Își cumpără cincizeci de hectare și un cîrd de oi și cred că o să fie fericiți. Am făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și cred că o să fie fericiți. Am făcut și eu asta. Chicago, spune bătrînul, o dată nu m-am uitat Înapoi. Am Împușcat o javră din vecini pentru că asculta muzică proastă. Dacă ar fi avut ceva gust, mai trăia și azi. Barmanul ia o carabină din spatele barului. — Hei, vreți să vă distrați un pic? Ies cu toții afară și barmanul Înfige o gaură În portiera Plymouthului. — De ce ai făcut asta? protestează bătrînul. Ești nebun de legat. — Uită-te la chestia aia, rîde barmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am uitat Înapoi. Am Împușcat o javră din vecini pentru că asculta muzică proastă. Dacă ar fi avut ceva gust, mai trăia și azi. Barmanul ia o carabină din spatele barului. — Hei, vreți să vă distrați un pic? Ies cu toții afară și barmanul Înfige o gaură În portiera Plymouthului. — De ce ai făcut asta? protestează bătrînul. Ești nebun de legat. — Uită-te la chestia aia, rîde barmanul. De parcă o gaură În plus ar mai conta. Wakefield mănîncă cîteva ouă fierte și o fîșie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]