2,816 matches
-
cult, cum ar fi Catedrală Bunului Pastor (cea mai mare din oraș), Biserica Sfanțul Vicente sau Maria del Coro. Această din urmă este renumită pentru slujbele ținute aici, dar și pentru combinația diferită de stiluri arhitecturale, cum ar fi gotic, baroc, alături de elemente neoclasice. Sport Sân Sebastian este și un loc potrivit pentru sportivi, asadar dacă îți place să alergi pentru a te menține în formă, orașul spaniol va fi pe placul tău. Numărul mare de piste amenajate în apropierea plajei
San Sebastian, orașul francez din Spania - GALERIE FOTO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63660_a_64985]
-
unde predomină stilul gotic. Matei Corvin continuă după anul 1458 lucrările, insistând mai ales pe aspectul de înfrumusețare a construcției existente, astfel pătrunzând influențe renascentiste. Ultimele construcții de anvergură, realizate la Castelul Corvinilor, respectiv turnul nou al porții și palatul baroc de pe latura de est - actualmente cu fațadă neogotică, au loc în utima etapă de construcție între anii 1618-1624, de către principele Transilvaniei Gabriel Bethlen. Din 1724 până în 1880, castelul intră în proprietatea tezaurizatului habsburgic, perioadă în care construcția se transformă într-
Ce castel din România se află în top "10 castele de poveste" din lume by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63923_a_65248]
-
relativa indiferență a mediului literar față de ea - mai ales a celor care predau literatură veche în multele noastre universități! -, altfel decât prin complexitatea materiei. Cercetătorul se făcuse cunoscut printr-o laborioasă carte despre Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir (Universul baroc al „Istoriei ierogliUce". Între retorică și imaginar, 2002), recenzată la timpul cuvenit de profesorul Mircea Anghelescu chiar în revista noastră. Însă lectura aplicată romanului lui Cantemir părea că îl va duce pe Gabriel Mihăilescu în altă direcție, și anume pe
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
O școală a „contemporaneizării" fenomenului literar medieval, fie prin apelul la istoria mentalităților și imagologie, fie prin lectura în grilă estetică și/sau stilistică, fie, în fine, prin îmbinarea tuturor acestora într-o perspectivă antropologică. Noul său volum, intitulat cam baroc Viața Sfintei Maria Egipteanca. Cele mai vechi traduceri, manuscrise și versiuni. Studii și texte, merge într-o altă direcție decât cea prefigurată de volumul de debut. Și, la drept vorbind, nici nu ar trebui să vorbim despre o singură carte
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
inteligent condus și el, urmărește, cu informație pozitivă incontestabilă, pătrunderea Sfintei Maria Egipteanca și a legendei sale în lumea occidentală, mai întâi în versiuni în limba latină, apoi în idiomuri vernaculare, pentru a ajunge la prelucrările literare medievale, renascentiste și baroce. În mod curios, în spațiul ortodox, unde sfânta e, la ora actuală, mult mai populară decât în cel catolic sau protestant, cercetările asupra legendei ei hagiografice sunt cvasi-inexistente. Motiv pentru care Gabriel Mihăilescu procedează, în capitolul IV (Versiunile românești), în
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
au adus contribuția în lumea filmului doar pe Hans Ruedi Giger, cel care a creat o colecție redutabilă de monștri hollywoodieni dintre care cei care și-au câștigat dreptul la celebritate sunt cu siguranță Alienii acizi și dințoși cu armătura barocă a cuiraselor de uriașe scolopendre. Acest macabru vesel, spre deosebire de cel baroc-gotic al lui Giger modelează o bună parte din felul în care Burton își gândește filmul care este departe de a fi o simplă adaptare a romanului. De la bun început
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
cuprinsului, alcătuit din patru secțiuni, ne lămurește de veritabila tortură terminologică de care cititorul va avea parte. Traducătorul Christian Ferencz- Flatz, eminent cunoscător al germanei, a făcut tot ce se putea omenește face pentru a reda, în formă inteligibilă, faldurile baroce ale prozei lui Husserl. Eforul său e lăudabil și august, de la inspirata traducere a lui Abschattungen cu „adumbriri” și pînă la directețea frustă a tălmăcirii lui Substruktion prin „substricție”. Altfel spus, e forma cea mai bună pe care o poate
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
seria de volume Cronos autodevorându-se, amintirile, apărute la Editura Curtea Veche, ale fostului secretar al CC al PCR, rector al Academiei „Ștefan Gheorghiu” și membru al Comitetului Executiv pînă la prabușirea regimului, Dumitru Popescu, zis și Dumnezeu. Titluri bombastice, metafore baroce, frazeologie adeseori vidă de orice conținut: Angoasa putrefacției, Reducția celulară, Panorama răsturnată a mirajului. Cu excepția redactorilor editurii, a unor împătimiți istorici ai culturii sub comunism, precum Eugen Negrici, N. Manolescu, Cristian Vasile, Cornel Ungureanu, Liviu Malița, Alex. Ștefănescu, Ana Selejan
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
referit se produce la interferență clasicismului european cu arta orientala, la sfârșitul secolului XIX, si cu arta Africii negre, la începutul secolului XX. G. Călinescu observa într-un eseu publicat doi ani după conferința lui Eliot că arta asiatică este baroca, privilegiind diformul, excesivul și grotescul. Descoperirea Orientului e anticipată cu puțin de estetică uratului, teoretizata de Baudelaire și practicată de Daumier. Clasicismul mai fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
estetică uratului, teoretizata de Baudelaire și practicată de Daumier. Clasicismul mai fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a Contra Reformei. David și Goya sunt contemporani. Renascentismul italian avea deja puseuri baroce, deși se inspiră din clasicitatea greacă. Se cade reapreciat rolul romantismului. Ca să fie scos din scenă, cum pretindea, între alții, Victor Hugo, clasicismul avea nevoie de ceva mai mult decat aducea reforma romantică, adică un conținut istoric al artei și
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
bucureșteni, accese pe care, pe urmele lui Iorga, le etichetează drept „handicapul de comportament al unor slugi care se iau pe ele însele drept nemeșii la care au robit într-o îndelungată istorie.” (p. 61) Scrisul lui Papuc are faldurile baroce al unei perorații făcute parcă pentru sine, în afara oricărei preocupări pentru un ecou imediat, de aici fraza lungă, cu intercalări multiple, în deplin dezacord cu uzul modern al expresiei scurte. Papuc se adresează parcă îngerului păzitor după regulile unei prozodii
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
liliac/ petale de trandafir// și foi/ cu proaspăt miros de tipar// asfințitul/ pare o strivitură de scoici - / de purpură murex murex” (aleea cu incunabule). Prețiozităților plastice li se alătură cele literale. Asistăm la momente de jonglerie filologică ce completează spectacolul baroc: „între o consoană și alta/ distanță ca de un iglu bungalow/ sau wigwam/ transparente pînă la nevedere// iar vocala se zbate (ca o rădașcă/ picată pe spate) sub peniță/ ca un iepure mic” (kyrie eleison). Sau: „tron/ în formă de
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
ce văsta:/ «Vi-l dărui dumneavoastră, p-ăsta!»/ și-mi pune-n palmă unul mov”. De excepție e și un poem în filigranul căruia se ghicește prezența lui Mircea Ivănescu, într-o atmosferă ce reînvie arhitectura visului dimovian, eteroclit și baroc: „Pe domnul care-și face pete/ pe mâini (când scrie), pe Mopete/ l-am cunoscut (când da să urce,/ noi coborând) în prag de lift./ Ploua cu ace de molift/ și n-ar fi vrut să ne încurce/ pe mine
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
fac o vină din asta. Încerc însă să-mi precizez poziția. Cred că Patraș greșește nu prin omisiune, ci prin înnobilare. Nu o dată, el supralicitează cultural. De exemplu, atunci când vorbește despre barochism la Aurel Dumitrașcu. Mai mult, despre o sensibilitate barocă. O sensibilitate „modelată de sentimentul tragic al vieții și de conștiința declinului inexorabil al artei” (p. 8). Definiția e prea largă. Nu lasă să-i scape aproape nimic. Câți dintre poeții moderni se sustrag acestor două fatalități? Mai încolo, prefațatorul
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
spumoasei, aluvionarei ficțiuni”, precum, de pildă, Ruxandra Cesereanu. Receptive originare: 1001 de nopți, Decameronul, Hanul Ancuței. Negustorul de povești al lui Tudor Dumitru Savu oscilează între exceptiv și receptiv. Un fel special de receptivi sunt cei ai locuirii. Micul palat baroc al Biancăi Balotă, de pildă, abundă în enumerări, ca-ntr-un inventar al recunoașterii rădăcinilor (venind dinspre Sadoveanu, Voiculescu, Mateiu Caragiale). Tot aici, Mihai Zamfir cu Acasă. Susceptivii sunt reticenți, neîncrezători, proza lor e tatonantă. Iau răul lumii asupra lor
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
iar apoi spre o a doua, reușită. (Să mai adaug că, întîmplător sau nu în privința prenumelui adolescentului agonic din Accidentul, între tentativele sale de sinucidere, Trakl era preocupat nu numai de poemul Grodek, ci și de creațiile lui Günther, poetul baroc mort pretimpuriu.) Explicația este, deci, simplă: Sebastian, care avea în minte versurile din O seară de iarnă, cuprins cum e de „o adevărată «angoiss㻓 a morții premature pe front, își amintește, normal, și de Grodek, după cum e la fel de posibil ca
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
bărbat, nu se transformă în altceva, în chip fatal, această relație? Și altele, și altele. Interogările veneau în rafale, cum spuneam. Cel către care veneau le răspundea cu metodă și liniștit, cât mai pe larg, în formulări ceremonioase și ample, baroce. Dacă unele întrebări se repetă faptul nu-l supără pe cel chestionat, căci are prilejul astfel să revină cu noi explicații, cu alte și alte nuanțări. Cu trimiteri în variate sfere ale culturii, cu citări copioase din autorii clasici sau
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
Timișoara au avut loc cel puțin trei evenimente ce spun de la sine că arta este încă teritoriul în care găsim și întrebările, dar și răspunsurile epocii contemporane, la presiunile extrem de agresive ale istoriei. 1. Marin Gherasim, sub cupole imperiale Palatul Baroc i-a găsit lui Marin Gherasim locul ideal de așezare, același în care expuneau în toamna trecută artiștii Madi și Gheorghe Zărnescu, sub arcele încăperilor de la parter, în nișele ovale, sugerând ele însele absidele unor închinări, cum sunt de multă
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
să urmeze Reconstrucția, de la golul ezitant al trecutului, la fermitatea de azur a Celeilalte Cupole ce trebuie să ne strângă pe toți. Pe care, cu simplitate, Marin Gherasim așază Piatra Unghiulară. 2. Aurel Vlad, în aerul de acasă al Palatului Baroc În urmă cu câteva luni, când făceam documentarea în atelierul lui Aurel Vlad pentru pagina de față, mă străduiam să nu uit prima senzație pe care mi-a dat-o contactul cu lucrările sale, aflate într-o îmbulzeală nebună în
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
pot citi mai bine. Nu mă voi întoarce asupra acelor interpretări, pentru că, înainte de toate, plasticitatea lor excepțională pare să nu epuizeze niciodată asociațiile mentale, sugerate memoriei și imaginației, cu alte cuvinte gândirii entuziaste, dar întâlnirea cu aceleași lucrări, în Palatul Baroc de la Timișoara, decontează toate așteptările. Înainte de toate stăruie ideea reabilitării corpului uman ca semn plastic, după aventura, aproape obositoare, a minimalizării sale în arta modernă, surprinzând expresia lui prin atitudinea eminamente simbolizantă, așa încât bucuria și singurătatea, eroismul și lașitatea, dezamăgirea
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
două spectacole importante: unul de operă și altul de balet. Am văzut, însă, și un spectacol cu „Spărgătorul de nuci” cu English National Ballet pregătit special pentru sărbători. Baletul a avut loc la London Coliseum, o sală mare, în stil baroc, plină până la refuz de copii, dar și de părinți veniți pentru a cunoaște o poveste coregrafică celebră. Spectacolul creat în coregrafia lui Wayne Eagling a fost, într-adevăr, un basm, plin de farmec și poezie, dansat impecabil de o companie
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
vreunei ambiguități, produse în memoria vizuală fără să o identifici. Și, totuși, obiectele sale sunt atât de speciale, încât, aproape că devin prețioase. Nu la modul ostentativ, ci în sensul în care se cer așezate în spații aristocrate, punctând sugestii baroce! Parcurg filmul de mai multe ori, întrebându-mă cum reușește să așeze cele câteva culori, cu care lucrează, sub temperatura cuptorului în care sticla devine fluidă. Albul, verdele, roșul și negrul supraviețuiesc ca prin minune și se eternizează cu grație
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
Teniers, Van Ostade, Chardin, Daumier, la tablourile lui Cézanne, îți dai seama cât de radicală a fost transformarea propusă de cel din urmă. Un subiect tradițional este abordat cu o libertate care împinge granițele artei picturii în noi direcții. Ghidușii baroce, amănunte hiper-realiste, comentarii nostalgice sau moralizatoare nu au importanță pentru Cézanne. Chipurile imobile, personajele angajate în ritualul jocului între care nu există nici un fel de dialog sunt doar elemente menite să focalizeze atenția privitorului asupra pânzei în sine. Au aceeași
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
-și dorește. Piața Mare Se prezintă în veșminte noi. Îmbrăcată într-o fustă scoțiană. Pietrele cubice din pavaj, cenușiu închis și deschis, sunt de o discretă eleganță și ochii îți fug deodată cu ele. Privirea ți se sfarmă de clădirea barocă a Bisericii Catolice, ricoșează în zidurile ei, se îneacă în fântâna modernă, îngropată, a Pieței Mari. Nepomuc își duce viața de surghiun în curtea bisericii catolice. Doar cunoscătorii orașului știu să-l găsească. Nimeni n-ar bănui că Sfântul se
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
simbolică, muzica și religia etc. - în totul 35 de capitole în care tensiunea narațiunii se mișcă în dublu sens: temele sînt cercetate pentru a ilustra gîndirea personajelor, și personajele sînt invocate pentru a da carne vie generalizărilor. Croit după calapodul baroc al construcțiilor impunătoare, Romantismul german e un eseu stufos și polivalent, un soi de labirint de probleme și figuri artistice, a căror țesătură te atrage într-un univers încurcat și voluptuos. Folosind un adjectiv inept, cartea e „complicată“, asta însemnînd
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]