3,060 matches
-
(n. 5 noiembrie 1921, Grozești, județul Lăpușna, Basarabia) este un ieromonah român basarabean. Numele său de mirean a fost Mihail. l-a botezat pe Nicolae Steinhardt la data de 15 martie 1960, în timpul dețentiei acestora de autoritățile regimului comunist. A fost unul din cei 7 copii ai părinților săi: 3 băieți și 4
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
Piotr Leonidovici Kapița (în ) (n. 9 iulie 1894, Kronstadt, Imperiul Rus - d. 8 aprilie 1984, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un fizician rus de origine basarabeană, cercetător al atomului, distins cu Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1978 împreună cu Arno Allan Penzias și Robert Woodrow Wilson. ""pentru invențiile și descoperirile sale de bază în domeniul fizicii temperaturilor joase"". Piotr Leonidovici Kapița s-a născut la 9
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
Kronstadt de pe insula Kotlin din Marea Baltică (lângă orașul Sf. Petersburg). Tatăl sau, originar din Basarabia, generalul Leonid Petrovici Kapița, a fost inginerul și constructorul fortificațiilor de la Kronstadt. Mama sa, Olga Ieronimovna (cu numele de naștere - Stebnițkaia), de asemenea de obîrșie basarabeană a fost filologă, specialistă în domeniul folclorului și literaturii pentru copii; ea a adus o mare contribuție la cultura rusă. În 1905 Piotr a început gimnaziul, dar fiindcă nu avea rezultate bune (nu îi plăcea limba latină, cu toate ca el cunoștea
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
XIX-lea. Potrivit recensământului oficial din 1930, totalul evreilor din România era de 756.930. În secolul al XX-lea, antisemitismul unei părți însemnate a elitelor dintre cele două războaie mondiale a favorizat realizarea holocaustului astfel că în urma trecerii evreilor basarabeni la cetățenia sovietică și mai ales în urma crimelor comise de statele Antonescian în România (inclusiv Basarabia și Transnistria) și Horthyst în Transilvania de Nord, acestă minoritate nu mai număra în 1956 decât 146.264 persoane. În perioada regimului comunist, manifestarea
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
în Palestina deoarece autoritățile britanice, pentru a augmenta relațiile cu lumea arabă, îi socoteau „cetățeni ai unei țări inamice” și oricum se opuneau imigrării evreiești. După multe dificultăți, majoritatea au ajuns în Israel iar unii, în Statele Unite și Franța. Evreii basarabeni (în majoritate evrei ruși) care supravițuiseră holocaustului (circa 130.000) au devenit definitiv sovietici în 1944. Al treilea și ultimul val de emigranți s-a produs în deceniul 1945-1955, sub regimul comunist, când circa 166.400 de evrei români s-
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
toamna 1944 fără nordul Transilvaniei și Bucovinei, și fără Basarabia), în 1956 mai rămăseseră în Republica Populară Română evrei care au continuat să plece : în 1970 mai erau încă , în 1992 un număr de iar în 2002 doar . Plecarea evreilor basarabeni a fost mai târzie, valul producându-se în deceniul 1980-1990 ca pentru ceilalți evrei sovietici. De-a lungul anilor de conlocuire, atât poporul român cât și Biserica Ortodoxă Română au manifestat față de evrei - conform sintagmei lui Șerban Papacostea - "o toleranță
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
a ales jandarmeria și armata, în special administrația civilă a armatei, Pretoratul. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonel Alexandru Ionescu, să pună în aplicare „un plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”. Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Armata a primit „ordine speciale” prin generalul Șteflea, executorul acestor ordine fiind Marele Pretor al Armatei, generalul Ion
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
moderne de cercetare a limbii, literaturii și folclorului românesc. Tot după 1990, s-au intensificat relațiile de colaborare cu instituțiile de profil din România și din alte state europene. O colaborare specială s-a stabilit cu ilustrul savant de origine basarabeană Eugen Coșeriu. Directori ai Institutului de Istorie, Limbă și Literatură au fost consecutiv: În cadrul Institutului la diferite etape au activat personalități de seamă ca Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, Nicolae Raevschi, Vasile Coroban, Eugeniu Russev, Gheorghe Bogaci, Ion Vasilenco, Vasile Badiu
Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei () [Corola-website/Science/309203_a_310532]
-
populația românească este prezenta în Moscova și regiunile adiacente (originari din Republica Moldova sau urmași ai deportaților ori ai prizonierilor de război), în Siberia (urmași ai basarabenilor sau nord-bucovinienilor deportați sau ai prizonierilor de război) și în Caucaz (urmași ai țăranilor basarabeni ce au venit după anul 1817 și care au fondat 10 localități în regiune). În Belarus nu există o comunitate româneasca compactă. În această țară locuiesc aproximativ 10 cetățeni români, dintre care majoritatea în Capitală, orașul Minsk. În același timp
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
a fost impresionat să constate numărul mare de evrei din rândurile deținuților politici, și a admirat pe tinerii militanți revoluționari și înaltul lor nivel moral. La începutul anului 1903 a avut loc la Dubăsari un caz (difuzat în presa antisemită basarabeană) de învinuire a evreilor locali de "omor ritual" al unui copil creștin li care a servit drept motor al pogromului din aprilie 1903 de la Chișinău), dar o organizare de auto apărare a împiedicat de la bun început încercări de tulburări contra
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
(n. 19 ianuarie 1933 Cepeleuți - d. 2002 Chișinău, Republica Moldova), a fost un poet, eseist, traducător și publicist român basarabean. A fost redactor-șef la săptămânalul "Cultura" timp de 12 ani (1964-1976), iar apoi fondează în 1977 și conduce până în 1983 „Literatura și arta”. Debutează cu poemul "Răscruce" în 1958, pentru ca apoi, pe parcursul vieții, să publice numeroase volume precum - "La
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
bonom, dar nici încrâncenat, heracliteanul ne face părtași, fără descărcări pasionale, la dialogul învolburat cu sinele în registrul meditației calme, totuși. Lirosofia sa, anexată esteticii transmoderne(ca fenomen de latență) îl definește - s-a observat - drept "cel mai nichitastănescian poet basarabean". Theodor Codreanu, în "Victor Teleucă - Un heraclitean transmodern", scrie : Nu încape de îndoială, opera, întregită cu două veritabile capodopere postume ("Ninge la o margine de existență" și "Improvizația nisipului"), îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade șaizeciste, alături de
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
istoric, ci un manifest politic de reinterpretare a istoriei. Potrivit acestor critici, eseul se bazează pe surse tendențioase, din care Goma alege numai citatele care îi pot susține tezele și care aruncă asupra unei întregi populații (250.000 de evrei basarabeni) responsabilitatea câtorva grupuri de militanți comuniști, nu toți evrei. Politologii și jurnaliștii care comentează "Săptămâna roșie" apreciază că lucrarea face uz de antisemitism și se plasează în literatura negaționistă în cadrul categoriei de scrieri care „trivializează prin comparație”. Documente cu privire la evenimentele
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
1861 la Sankt-Petersburg, a fixat în Leonardovca, zisă și Limbenii Noi, 71 de case, fără școală și biserica. Suportînd cîteva epidemii de holeră, așezarea nouă de pe pîrîul Suvet continuă să crească furtunos. În 1897 ea a intrat în lista localităților basarabene care depășeau 500 de persoane. Zamfir Arbore, în „Dicționarul geografic al Basarabei" (1904), ne-a lăsat moștenire următoarea informație: Limbenii Noi, sau Leonardovca, sat în jud. Bălti, voloștea Fălești, așezat la nord de satul Limbenii-Vechi, pe țărmul părăului Ustea. În
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
intitulat "Găoacea", în care are în distribuție numeroși interpreți din România: (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu) etc. A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean. În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filmele de scurt metraj: "Frescă pe alb" (1967), "Academicianul Tarasevici" (1970), "Orașul meu alb" (1973), "Ecoul văii fierbinți" (1974), "Eugeniu Doga" (1983), "Svetlana Toma" (1984), "Grigore Grigoriu", "Durerea" (1985) etc. Emil Loteanu
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
la Chișinău (Kișiniov în limba rusă), prin contopirea unei mari părți din Basarabia cu 6 din cele 14 raioane ale RSSA Moldovenească, iar restul a revenit RSS Ucrainene. Conform lucrărilor istoricului rus Nikolai Feodorovici Bugai, peste 35.000 de moldoveni basarabeni sau transnistreni au fost în anul ce a urmat deportați spre Gulag, în timp ce o parte din populația ne-moldoveană, cea de convingeri comuniste (care se manifestase și mai înainte, prin răscoala de la Tatarbunar) s-a dedat la jafuri și măceluri
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
al Transnistriei, ce va constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian. Principalii indicatori demografici pentru anul 2013: Populația regiunii la recensământul din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără orașul Tighina și celelalte localități basarabene controlate de separatiștii transnistreni). Ca urmare a situației economice și politice din zonă, recensământul din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
este o mănăstire de călugări din Republica Moldova, una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene. Este situată în Codrii Orheiului, pe teritoriul satului Curchi, raionul Orhei. Ca ansamblu arhitectural s-a constituit în secolele XVIII - XIX. Este compusă din cinci biserici, două clădiri cu chilii, stăreție, mai multe încăperi auxiliare, o livadă, un schit cu
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
28 iunie 1940, Armata Roșie ocupă Basarabia, precum și Bucovina de Nord și ținutul Herței. Drept urmare, este creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) la 2 august 1940. Numai 6 din cele 13 raioane ale RASSM intră în componența RSSM, iar județele basarabene - Ismail și Cetatea Albă din sud și o parte a județului Hotin din nord - sunt incluse în cadrul Ucrainei Sovietice. Basarabia cunoaște astfel încă din anii 1940-1941 experiența sovietizării și comunizării, unul din elementele centrale ale acestei experiențe fiind aplicarea terorii
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
suferit în primul an de ocupație sovietică și cum iminența izbucnirii războiului cu Germania nazistă a influențat politica Moscovei în regiune? În primul rând, organizația locală de comuniști era insignifiantă și dominată de reprezentanți ai minorităților etnice. Din totalul comuniștilor basarabeni de 285 persoane în august 1940, 186 erau evrei, 28 ucraineni, 21 ruși și 21 români. Criza de cadre locale loiale partidului comunist se observă și în primăvara anului 1941. Din cca. 9 000 de comuniști din RSSM, aproape jumătate
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
regimul sovietic nu avea încredere. Inamici potențiali ai puterii sovietice au fost considerați și germanii din Basarabia, urmași ai coloniștilor din secolul al XIX-lea. Astfel, în lunile iulie-noiembrie 1940 au fost repatriați în Germania cca. 124 000 de germani basarabeni, conform unor acorduri bilaterale sovieto-germane. Etnicii germani nu obțineau nici un fel de compensație din partea Moscovei pentru proprietățile abandonate, averea lor imobilă și utilajul agricol trecând la colhozurile întemeiate în grabă în fostele colonii germane. Cele mai importante arestări ale populației
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
participă la războiul împotriva Uniunii Sovietice, inclusiv la bătălia de la Stalingrad. Ca aliat al Germaniei naziste, România acceptă să preia administrația civilă a teritoriului dintre Nistru și Bug. În Transnistria antonesciană din timpul războiului sunt deportați în masă toți evreii basarabeni și parțial cei bucovineni, considerați de propaganda vremii drept „țapi ispășitori” pentru umilințele armatei române în 1940. Vor fi deportați peste Nistru cca. 147 000 evrei din cele două provincii - Basarabia și Bucovina (în special de nord), dintre care circa
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Sovietice până la un an. În Basarabia au fost organizate două lagăre la Bălți, unul obișnuit, altul de concentrare. Cel de-al doilea avea cam 45.000 de prizonieri, între care aproximativ 35.000 de români, (din care aproximativ jumate erau basarabeni și bucovineni), 5.000 de germani, restul fiind unguri, italieni, cehi, polonezi și alții. Condițiile foarte grele din lagăr au făcut ca numai cei mai rezistenți prizonieri să supraviețuiască, doar pentru a fi trimiși în lagărele de muncă din interiorul
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
casele lor în 1941. În condițiile în care Armata Roșie înainta spre România, temându-se de deportări precum cele din 13 iunie 1941, până la de oameni s-au mutat spre vest pe restul teritoriului României, lăsând aproape goale marile orașe basarabene și bucovinene. Acești refugiați erau în principal profesori, ingineri, medici, avocați, practic oricine putea fi calificat intelectual, dat fiind faptul că aceasta era una dintre țintele predilecte ale persecuțiilor sovietice. A trebuit să treacă 25 de ani pentru ca în Moldova
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
arestărilor, persecuțiilor politice, deportărilor, condamnărilor la muncă silnică, 703.000 dintre ei pierind.. Ultimele cifre includ și cele 298.500 de victime ale foametei din perioada 1946 - 1947 și cei aproximativ 100.000 de prizonieri de război români de origine basarabeană și bucovineană, care au murit în lagăre. Restul sunt victime ale execuțiilor, masacrelor, deportărilor și ale gulagului. Aceste politici au avut ca țintă elitele basarabene și bucovinene, care nu se refugiaseră în România în 1940 și între 1944-1945. Printre cei
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]