3,424 matches
-
Mai întâi, cei care-mi plac cel mai mult și care sunt pe cale de dispariție: „bunicile” noastre. Oameni de la țară, din mediul rural, care vin la Cuvioasa an de an, care fac mari eforturi, cu bani strânși cu greu la batistă sau la ciorap - ei sunt și cei mai atinși de criză. Gesturile lor rituale sunt foarte simple, credința lor este foarte curată, nu există pentru ei nici un obstacol când stau în rând (ploaie, vânt, frig, arșiță). Oamenii politici - atenție! - sunt
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
Vineri, 19 Februarie 2016 Nu și-a iubit părinții pe pământ, Când le-a fost greu era plecat departe, Acum zadarnic plânge la mormânt, Zidul de lacrimi pururea-l desparte... Târziu s-a-ntors la casa cea dintâi Cu-agoniseala strânsă în batistă, Nici nu le-a fost măcar la căpătâi În ziua, dintre toate, cea mai tristă! De și-au purtat cununa grea de spini Ca pescărușii zborul sub aripă, Le-a risipit averea prin străini Cu prietenii de-o zi, ori
FIUL RISIPITOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383378_a_384707]
-
Am ridicat capul și în fața mea era soldatul Dumitru cu lacrimi în ochi ce i se prelingeau pe obraji încerca să-i oprească cu mâinile însă lacrimile îi curgeau tot mai multe, încerca să se șteargă la ochi cu o batistă apoi lua în grabă un paner cu porumb și pleca spre hambare. Soldatul de lângă mine ce până atunci ne istorisise atâtea lucruri deodată se oprise tăcea și el, iar mai toți soldații așezați pe lângă alte grămezi începură să râdă iar
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
asta n-am avut noroc Și fără sprijin ce era să fac? De mult în țara mea nu mai am loc, N-am vrut să-i fiu stăpânului pe plac Și am rămas pe drumul nimănui Cu frumusețea plânsă în batistă” Și omul sta mâhnit în sinea lui, „Patronul” de atunci, cu fața tristă... ............................................. Eu sunt îngrijitoare de bătrâni!” Și-acum când scriu auzul se-nfioară-, Vă știu durerea, dragii mei români, Și plugul ei prin sufletul meu ară... Nicolae Nicoară-Horia Referință
ÎNGRIJITOARE DE BĂTRÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383613_a_384942]
-
unui ornic straniu, purtând orele îndărăt spre originea timpului. Prin limbile sale, în loc de vetustul ticăit, se repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit din oniric o roadă-imagine, în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de treflă a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă-n romb
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
Si cu o lebădă, Frumoasa tare. Nu neapărat pentru povestitor, (admirându-i al său posterior,) Scuzați-mă, Nu stiu ce spun, Și nici ce simt. Mă simt om viu, Doar când ating, Ceva ce-i aparține, Un fir de păr, Sau o batistă, Lăsată “întâmplător” Să cadă, S-o am ca amintire. Eu, ca om, Mă simt plecat, Undeva, dar unde? Încă nu știu. Trăiesc? Iubesc? Urăsc? Voi știți ce simt? Eu, Nu sunt cu eu-l meu. Dă-mi doamna, un semn
INVITAŢIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382892_a_384221]
-
gânduri răvășite-n sufletul meu, Doar vântul cântă printre uluci la poartă în rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu. Te caut mamă-n amintiri pe prispă îți văd chipul umbrit și plâns de dor, Durerea ți-ai ascuns-o adesea-n batistă Când sufletul tău a fost umbrit de nor. Azi în cuptor nu mai miroase a pâine caldă și cozonacul nu are cine-l frământa, Macatele nu-și mai au locul de altădată țesute în război, cu trudă, de mâna ta
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
un rug prea rece, cu trup inert, de gheață, Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațe Când am uitat de mine în gură morții hoate Nu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce, Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce, Nu plânge că făptura mi-a fost o clipă stearpa, În brațele Măicuței, eu am cântat la harpa. Citește mai mult În brațele Măicuței, eu am cântat la harpăAna PodaruNu plânge maica scumpă ca-n asta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ceațăDe pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață,Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațeCând am uitat de mine în gură morții hoațeNu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce,Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce,Nu plânge că făptura mi-a fost o clipă stearpa,În brațele Măicuței, eu am cântat la harpa.... VI. OSÂNDA MACULUI ROȘU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Osânda Macului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Sanda aproape că plângea, mâna lui Mihai se pierduse între palmele femeii, într-un gest suprem a dus palma bărbatului la gură și a sărutat-o apăsat. Ochii ei striveau lacrimile sub pleoape Mihai a scos din buzunarul de la piept batista albă din cașmir cu monogramă , apoi cu multă delicatețe, la fel cum ai curăța un bibelou fragil și de mare valoare, a șters primele lacrimi care reușiseră să rupă barajul pleoapelor. Tampona ușor cu batista, era în transă, femeia reușise
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
scos din buzunarul de la piept batista albă din cașmir cu monogramă , apoi cu multă delicatețe, la fel cum ai curăța un bibelou fragil și de mare valoare, a șters primele lacrimi care reușiseră să rupă barajul pleoapelor. Tampona ușor cu batista, era în transă, femeia reușise să-l emoționeze, a privit-o cu admirație și regretul că o adusese în această stare, nu merita să plătească ea pentru prostiile lui Zbierea. Fusese alegerea ei, iar el a vrut să vadă dacă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
pe care îl revedea după mulți ani și a îngenunchiat în fața lui. Cu lacrimile șiroind Ică și-a cerut iertare, Gilă l-a prins de mâini și l-a ridicat în picioare, l-a sărutat pe amândoi obrajii, apoi cu batista din mătase roșie scoasă din buzunarul de la piept, a șters lacrimile unchiului său. -”De astăzi nimic nu ne va mai despărți, chiar dacă vom locui în case separate, tu ești unchiul meu, sânge din sângele meu, te voi respecta și te
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
la cei care rămâneau în urmă, un zâmbet i-a apărut în colțul buzelor. Taxiul, cu Victor la volan, a pornit spre gară, Andrei cu capul întors îi trimitea un ultim salut femeii, care rămasă în curtea pensiunii, flutura o batistă; în colțul ochilor Violetei apăruse o lacrimă, era de bucurie pentru noua ei viață și de tristețe pentru cel ce se depărta, în goana mașinii conduse de Victor. Referință Bibliografică: Călătorie neterminată VI / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
ca profesori pe Nae Ionescu și Tudor Vianu. Îi înrudește nu doar fascinația pentru cultură, ci și o eleganță rafinată, pe care Cioran o va abandona mai târziu: pantofi negri, perfect lustruiți, și haină albastră, din care nu lipsește niciodată batista. După o licență obținută magna cum laude, se înscrie la doctorat, cu un sin-gur gând: să obțină o bursă spre Franța. Abia în 1937, când are deja trei cărți publicate în România, primește mult râvnita bursă la Sorbona. Doctoratul însă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]
-
fie descurajat, Son și Softbank au revenit câțiva ani mai târziu. Cu achiziționarea Sprint, Softbank este pe cale să devină cea de-a treia cea mai mare companie de telefonie mobilă, Son a recâștigând o mare parte din averea sa. Eike Batista, de origine braziliană, a fost odată al optulea cel mai bogat om din lume. El a pierdut cea mai mare parte a averii sale, de 33 de miliarde de dolari, în doar 16 luni, atunci când OGX, compania de explorări petroliere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92460_a_93752]
-
de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
los mozos nu au timp pentru considerente estetice; nevoia de a demonstra superioritatea inteligenței față de forța brută a naturii sau conflictul dintre cultură și haosul necivilizat joacă aici un rol cât se poate de secundar. Detalii precum atinsul taurului, înmuiatul batistei în sânge sau tăierea cozii și înmânarea ei învingătorului au o semnificație mult mai adâncă, ducând cu gândul la unele ritualuri arhaice și la obiceiuri perpetuate din antichitate. Taurul a fost animalul totemic al multor popoare din bazinul mediteranean. Hitiții
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
școli - de cadrele didactice, se întrec în strănuturi și tuse. Dacă pe 25 martie școala brăileană nu s-ar fi închis din lipsa agentului termic, precum și din lipsa respectului față de ȘCOALĂ a conducătorilor orașului și județului, astăzi un munte de batiste și șervețele pline de muci ar fi împodobit la propriu clădirea numită încă simbolic „Casa albă”, din centrul civic al municipiului. De ce am amintit de șervețele și batiste? Pentru că, domnule ministru, „lecția verde” din manualul dvs. digital ne spune povestea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93446_a_94738]
-
respectului față de ȘCOALĂ a conducătorilor orașului și județului, astăzi un munte de batiste și șervețele pline de muci ar fi împodobit la propriu clădirea numită încă simbolic „Casa albă”, din centrul civic al municipiului. De ce am amintit de șervețele și batiste? Pentru că, domnule ministru, „lecția verde” din manualul dvs. digital ne spune povestea reciclării deșeurilor, pentru o protecție facilă a naturii, dar în același timp, mai subtil, evident, prezintă și povestea reciclării politice, care trebuie, e necesar să înceapă, pentru sănătatea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93446_a_94738]
-
Angela își dăduse numaidecât seama în ce impas mă aflam. Atunci o văzusem că ridică ușor două degete și, întrebată fiind de profesor ce dorește, ea îi spusese abia șoptind că ar ruga să i se permită să-și ia batista din palton. Bineînțeles că profesorul nu avusese nimic de obiectat împotriva unei cerințe atât de firești, iar Angela, tocmai Angela!, eleva fără cusur, trecând pe lângă mine îmi lăsase discret pe bancă un mic ghemotoc de hârtie care conținea problema rezolvată
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
ia de-a dura.Căci tu mi-ești ... XIX. FIȘA DE CADASTRU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017. Cînd va duhni și sila ca varza în butoaie și-or să se ude-n stradă batistele cu spirt, va izbucni ca floarea speranța din gunoaie, vor chefui fantome domnești în orice birt. Dar pîn-atunci urează-ți cîte-un rahat în stradă, să calci de dimineață și cu noroc pe el, ca Nea Matei frizerul de tot să
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cerul mai bun din cîte sînt; dac-ai ratat "răcoarea" ai șansa prin spitale să te înscrii la casă prin luare de cuvînt. Citește mai mult Cînd va duhni și sila ca varza în butoaieși-or să se ude-n stradă batistele cu spirt,va izbucni ca floarea speranța din gunoaie,vor chefui fantome domnești în orice birt.Dar pîn-atunci urează-ți cîte-un rahat în stradă,să calci de dimineață și cu noroc pe el,ca Nea Matei frizerul de tot să
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
dorința este de multe ori,cu mult mai mică decât puterința.... Se prăbușește sleit la pământ, cu fața spre soarele atât de arzător. Visează că e bolnav ,iar lângă el,pe patul pe care zace ,mama îi umezește fruntea cu batista.Iar apa e atât de rece ! - Se pare că nu ești în stare să „trăiești” ! îl apostrofează de deasupra , patronul cu găleata goală în mână. Strungăreața neagră i se pare acum și mai urâtă ,iar dinții inegali parcă îl mușcă
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și batista prin buzunare și scoțând din neatenție un pumnal îndoit pe care-l ascunse repede înapoi, povârnindu-se deasupra mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]